Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2004

Comportamentul elevului-ajuns la limita decenţei?--> revizuit

Comportamentul elevului-ajuns la limita decenţei?

Nu trag concluzii pripite, sperând ca măcar acel ultim strop de respect faţă de noi înşine să iasă la lumină pentru a ne spăla ruşinea prin care trecem.

Neadevărată? Aşa consideraţi problema? Oare numai dorinţa de a fi "cool" ne ghidează către lipsa completă a manierelor, sau este un gest reflex căruia nu îi dăm importanţă, dar care ne afectează?

Nesimţirea existentă în copilul de azi, adultul de mâine, mă duce cu gândul în viitorul cel mai apropiat când vom fi majori, sau vom conduce lumea. O să ajungem iar la peşteri, la animale preistorice, fǎrǎ sǎ mai putem ţine pasul cu evoluţia naturii, cu riscul de a rǎmâne atât de insipizi, lipsiţi de perspicacitate şi maniere?

Stupiditatea noastră tinde să devină absolută şi ajungem la părerea lui Zappa cum că: "Pe Pământ sunt două lucruri omniprezente: hidrogenul şi proştii". Cum combatem acest lucru dacă "împotriva proştilo…

Comportamentul scolarului - am ajuns la limita decentei?

Comportamentul scolarului - am ajuns la limita decentei?

Mai mult din vorbele profesorilor/parintilor, decat din cele pe care le cunosc, aflu sistemul de invatatura de acum un anumit numar de ani si ma mir la auzul lucrurilor care pentru noi ar trebui sa fie normale.

In ziua de azi, fiecare elev are nevoie de mult tupeu si nesimtire pentru a se afirma printre colegi. Am inteles dorinta fiecaruia de a fi cel mai "cool", dar nu pricep de ce sunt amestecate cadrele didactice.

Din prea multa inteligenta ne permitem sa ii tratam ca pe niste gunoaie, negandindu-ne la repercusiuni sau macar la imaginea pe care ar trebui sa o dobandim fata de noi insine in primul rand.

Stupiditatea noastra tinde sa devina absoluta si ajungem la parerea lui Zappa cum ca "Pe Pamant sunt doua lucruri omniprezente: hidrogenul si prostii". Cum combatem acest lucru daca "impotriva prostilor si Dumnezeu lupta in zadar"?

Noi nu pute…

Noi tinerii avem puterea

Catre umanitate,


Va scriu pentru a va spune ca noi ,tinerii avem puterea de a lupta impotriva penuriei ce ne inconjoara si se extinde cu o viteza mult prea mare.

Privim in jurul nostru vedem oameni ce mor de foame si trecem nepasatori pe langa ei.

Chiar daca le intindem o mana de ajutor acest lucru nu le este indeajuns. Sunt prea multi, din ce in ce mai multi. Nivelul saraciei a inceput sa creasca odata cu razboaiele care au distrus tot ceea ce unii agonisisera toata viata. Atunci zambetul lor s-a sters de pe fata, iar speranta s-a stins si nu au vrut sa mai lupte. Au renuntat! Prea multe promisiuni le cladeau un vis pe care la scurt timp il daramau brutal, lasand in urma praf si mult mai multa durere.

Predecesorii nostri (ai tinerilor din ziua de azi) nu au reusit sa faca nimic pentru a imbunatati situatia. S-au rezumat la promisiuni, insa noi nu ne hranim cu vorbe.

Vrem fapte! Dorim un trai mai bun pentru urmasii nostri!

De ce? De ce nu putem face nimic? Nu suntem capabili sa gasim remedi…

Fara sfarsit

Fara sfarsit...

Greu...Prea greu de descris un rasarit la malul marii. Armonia, poezia pe care o creaza soarele intersectandu-se cu marea. Jocul de culori, raza care mangaie cu teama oglinda zeilor in care multi si-au gasit odihna vesnica, pentru necugetarea lor de a o infrunta.

As putea sa-i dedic o melodie sau sa incerc sa o imortalizez pe panza, dar au mai incercat acest lucru multi inaintea mea, rezultatul fiind intotdeauna la fel de nereusit, neputand sa redea adevarata imagine a Pontului Euxin.

Tot ce mi-a mai ramas de facut este sa scriu. Sa redau literelor forta valurilor, propozitiilor culoarea zilelor si paginilor misterul, pentru a plasmui in mintea cititorului un peisaj cat mai apropiat de cel adevarat. Dar nu pot si nici nu imi doresc. Astfel o sa ma alatur celor care spera sa atinga perfectiunea, iar eu sunt un simplu om, trecator pe acest pamant, si atata timp cat nu traiesti este usor sa nu gresesti. In plus, frumusetea marii te impiedi…