Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2005

Gustul esecului!

Aproape zilnic ne „îmbătam” cu savoarea sa, mai tot timpul ii simţim in aer mireasma si ii degustam fructele „ispititoare”. Suntem ameţiţi de prezenta lui in lumea noastră si ne lăsam purtaţi de el prin labirintul vieţii.

Winston Churchill afirma cum ca: "Succesul înseamnă a fi in stare sa mergi din eşec in eşec, fara sa-ti pierzi entuziasmul.", dar as îndrăzni sa fac o mica precizare si sa zic ca ,de fapt, acesta este preţul pe care îl achitam. Acest tribut îl plătim zilnic: cădem, ne ridicam in picioare, ştergem urmele de praf si încercam sa atingem fantasma realizării. Nu putini sunt cei care renunţa prea devreme, lăsându-se doboraţi de desele capcane ale destinului, pierzându-si valoarea umana, dar si mai important, pervertindu-si sufletul. Prea mulţi dau dovada in fata fiascoului de pasivitate, de resemnare, de fatalism si doar un număr derizoriu mai căuta cu luciditate soluţia salvării ca om intreg.

Suntem binecuvântaţi pentru ca putem retrăi mom…

Generația tânară trebuie implicată, nu marginalizată

Generatia tanara trebuie implicată nu marginalizată

Nu îmi dau seama de ce se feresc toţi de generaţia tânără, pe care până acum au folosit-o ca pe o manevră.

Peste tot când vrei să te afirmi, să iţi zici punctul tău de vedere auzi texte precum: "Lasă că nu ştii, eşti prea tanar! Mai aşteaptă!"

Pentru ce? Ne ajută cu ceva? Pășim în lume adormiţi, fără să ştim cum să ne descurcăm, deşi peste tot suntem aproape "siliţi" să îndreptam greşelile celor ce ne-au marginalizat, practic, de ele cu texte banale, care nu îi definesc.

Avem și noi dreptul măcar să ne dăm o părere. Cum altfel ne putem demonstra calităţile dacă peste tot suntem priviţi de sus? Peste cât timp se va trezi omenirea? Când vom fi excluşi din acest program de tâmpire?

Vă mulţumim totuşi pentru încurajările din fiecare zi, stopate de aroganța cu care suntem trataţi!

Mai puneţi-vă și în pielea noastră să vedeţi că, daţi la o parte, o să ajungem la fel ca dumneavoastră: trăind din trecut, visând în viitor,…

Inspiratie...

Imi pare asa ciudat, c-avem atata vreme pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt... si e de neinteles de trup ca nu culegem flori, ca nu privim la cer mai des, ca nu iubim, noi, care atat de repede murim...

Sa te caut, de-as putea macar sa-ncerc. Sufletu-mi e nebun si singur, frematand. Te vad, te ating, te simt si te iubesc. Naluca eu, oare sunt de atata cautare, sau poate de-o prea lunga asteptare intr-un frig pustiu?

Incerc sa ma agat cu fiecare pas ce-l fac de-a ta umbra ce-mi dispare. Strig, Disper si doare. Incotro te duci si de cine fugi? Sunt obosita si tremur la a ta umbra ce-mi apare-n vis. Nu te cunosc, nu iti vorbesc, doar te iubesc ... dar tu m-alungi si fugi. Te joci si iar te-ascunzi. Ramai, deci doar o umbra intr-un frig pustiu ce n-o sa-l pot strabate fara tine, fara mine, fara noi... Noi. Ce am rostit? ... de-ai fi tu sau eu sau noi ...dar sunt doar eu siacest frig pustiu ... dar te aud, te simt si te iubesc, dulce si amara umbra ...…

Adolescenta

La intrebarea ce este adolescenta multi se fastacesc si-si pierd vocea proprie gandindu-se la termeni mari, pomposi, pentru a descrie o perioada atat de simpla din viata noastra, a oamenilor. Ca pe parcurs totul devine din ce in ce mai complicat este pur si simplu ingredientul cheie pe care-l oferim.

Poate ca aceasta etapa nu ma afecteaza intru-totul, pentru ca momentan ma aflu pe aceasta scara dintre copilarie si adolescenta. Scara ce o urc cu pasi marunti, dar repezi. Las in urma multe, dar sunt convinsa ca aceasta este calea pe care trebuie s-o urmez, drumul ce trebuie sa-l starbat pana voi ajunge la acel eu total.

Adolescenta este momentul cand imi definitivez trasaturi de caracter, ma maturizez si invat ca pot invata continuu. Pare paradoxal, dar asa este. Multi cred ca de fapt numai in copilarie suntem nevoiti sa acumulam anumite cunostinte, cand in realitate aceasta nevoie de cunoastere nu se sfarseste niciodata, poate doar se stopeaza intensitatea ei.

Pasiune pentru durere

Sa izbucnim cu toata ardoarea pasionala a sufletului nostru, sa infrangem toate rezistentele si sa distrugem toate piedicile din calea infinitei nebunii. Sa nu uitam sa visam, sa fim oameni si sa speram. Sa nu fie totul o amagitoare utopie.

Sa privim marea si sa ne afundam incet in valurile sale. Sa privim cerul si pentru o clipa sa ne inaltam. Si totusi sa ne dam seama ca cerul si marea se contopesc, se aseamana si formeaza un intreg, sa pornim in betia acestui orgoliu.

Valuri sa sparga aminirea trecutului, nori sa umbreasca funestul si soarele sa oglindeasca in mare doar zambete si entuziasm si, daca absolutul cere sa invatam a risca marile despartiri; despartirea de atatea lucruri ce nu pot fi uitate; despartirea de ceea ce iubim; despartirea de noi insine; toate pentru a renaste…

Aceasta lege, absurda sau nu, este cea care dirijeaza perpetuu infinitul albastru al marii. Ea nu mai poate gusta din trecut, pentru ca alege sa-se sfarame incetul cu incetul, sa-s…