25 octombrie 2005

Gustul esecului!


Aproape zilnic ne „îmbătam” cu savoarea sa, mai tot timpul ii simţim in aer mireasma si ii degustam fructele „ispititoare”. Suntem ameţiţi de prezenta lui in lumea noastră si ne lăsam purtaţi de el prin labirintul vieţii.

Winston Churchill afirma cum ca: "Succesul înseamnă a fi in stare sa mergi din eşec in eşec, fara sa-ti pierzi entuziasmul.", dar as îndrăzni sa fac o mica precizare si sa zic ca ,de fapt, acesta este preţul pe care îl achitam. Acest tribut îl plătim zilnic: cădem, ne ridicam in picioare, ştergem urmele de praf si încercam sa atingem fantasma realizării. Nu putini sunt cei care renunţa prea devreme, lăsându-se doboraţi de desele capcane ale destinului, pierzându-si valoarea umana, dar si mai important, pervertindu-si sufletul. Prea mulţi dau dovada in fata fiascoului de pasivitate, de resemnare, de fatalism si doar un număr derizoriu mai căuta cu luciditate soluţia salvării ca om intreg.

Suntem binecuvântaţi pentru ca putem retrăi momentele fericite si blestemaţi, supuşi unei aspre sentinţe de a nu le uita pe cele dezolante. Ne trăim viata alergând după visele din copilărie, după dezrobirea spirituala si trăim închistaţi in propriile dorinţe.

Sunt atât de dese momentele in care uitam sa credem in noi si in visele noastre, clipele in care renunţam sa mai speram, in care ne doboram singuri. Cădem intr-o stare de depresie lamentabila si ne afundam intr-o atmosfera soporifica.

Si toate aceste ne conduc spre… nimic. In loc sa încercam sa reparam răul făcut si sa mergem mai departe,in pofida tuturor greutăţilor ce ne apasă, rămânem si ne plângem de mila. Dam intr-un patetism sterp, ne formam imediat imaginea de victima perfecta si aşteptam parigoria.

Hei, asta-i buna! Capul sus si zâmbeşte. Poate aşa va vedea ghinionul ca nu are rost sa se tina de tine si, ca indiferent de jocurile-i murdare, nu te laşi biruit, iţi continui drumul spre succes si eşti imbatabil.

Ai încredere in tine si vei reuşi!

...atunci când nu mai ai unde sa te duci in jos... ce mai poţi face este sa te îndrepţi in sus...

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...