Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2006

A fost un trecut prea dureros

De ce ma doare asa de tare inima? Si ma doare la propriu; chiar ma doare, simt un junghi care ma apasa asa de tare, sunt atat de trista, uit sa zambesc pe zi ce trece… ce mi-ai facut? De ce m-ai facut sa te iubesc, sa fiu in halul acesta de nebuna dupa tine? Daca ai stiut ca nu o sa ai curaj, de ce ai mai vrut dragostea mea? Nu iti ajungea inima ei? Ai vrut sa-ti demonstrezi tu, tie ca esti in stare sa iei mintile unei copile? De ce m-ai ales tocmai pe mine? Nu te-ai gandit ca nu vreau sa sufar? Vad ca esti asa de nepasator si ca te gandesti ca imi e asa de usor… vezi ca sunt diferita, ca ma comport altfel si cu toate astea iti dovedesti inca o data lasitatea si nu zici nimic, nu-mi dai nicio explicatie, macar pt sufletul tau… dar nu-ti pasa si mi-ai dovedit-o! Atunci de ce te doare cand sunt rece cu tine? De ce te astepti mereu sa fiu intelegatoare si dragastoasa cu tine? Imi oferi vorbe dulci si flirtezi cu mine la greu, consideri ca nu ma afecteaza, nu-i asa?

Adu-ti aminte cat te-ai…

Unii nu inteleg

N-am sa inteleg niciodata cum pot unii oameni sa renunte asa usor la ceea ce vor... la ceea ce simt... la ceea ce stiu ca ii pot face fericiti... doar pt a nu rani alt suflet.

Oare nu ii faci mai mult rau aceluiasi suflet protejandu-l pe el si distrugandu-te pe tine. De ce iti lipseste curajul sa lupti tu pt tine? Daca tu nu faci acest lucru cine sa lupte in locul tau? Cum poti sa te sacrifici pt fericirea altora calcand peste cea proprie? In felul asta nu ai mai facut nicio fapta buna, in felul asta doar ti-ai batut joc de prima persoana care ar trebui sa conteze: TU.

De ce iti lipseste curajul? De ce iti lipseste dorinta de a lupta pt tine? Nimeni nu poate stii mai bine ca tine ce iti trebuie, cum trebuie sa fii. Iar daca tu stii si nu faci nimic in privinta asta si nu incerci sa ajungi la ceea ce iti doresti degeaba te-ai sacrificat pt altii; caci e mai mare dovada de egoism sa te faci pe tine nefericit crezand ca in felul asta ii ajuti pe ceilalti.

As vrea atat de tare sa iti gasesti…

Vindeam fericire in rate

Atat de simplu si de sublim; atat de profound si adevarat; atat de bine ma simt!

M-ai invatat sa nu-mi pese ce imi rezerva ziua de maine cand eu te am pe tine langa mine in clipa de azi. Poate nu iti dai seama, dar sufletul imi zambeste numai cand ma gandesc la tine.

Simt atata bucurie si atata fericire in sufletul meu! Simt emotii pe care nu credeam ca voi fi capabila sa le simt vreodata in viata mea! Si asta datorita tie.

M-ai invatat sa iubesc. M-ai invatat sa zambesc cu adevarat. M-ai invatat sa pretuiesc atat de mult momentul pe care il traiesc.

Sunt o copila, o infantila, dar simt atat de puternic! Dumnezeule, nimeni si nimic nu-mi va putea lua vreodata tot ceea ce simt, ce am simtit, tot ceea ce traiesc, ce am trait!

Atata fericire poate exista? E reala? Suntem reali?

Nu cred sa fi avut vreun moment in viata in care cuvintele, sa simt macar ca, sunt de prisos. Nu-mi gasesc cuvinte, propozitii, fraze, enunturi, texte sa ma exprim pe mine insami si asta datorita tie.

Iti multumesc!

Vand…

Ah, ce greu e cand doare neputinta!

Doamne, cat imi tremura mainile! Cat de tare imi bate inima! Ca niciodata. Si ce senzatie stranie! Si ce greu rezist! Si-mi simt lacrimile in ochi! Si nu pot sa le dau frau liber, sa-mi umezeasca obrajii infierbantati! Si, Doamne, cat de tare tremur!

Si de ce? De ce nu pot opri valul de simtiri? De ce nu pot sa ma integrez in mine? Ceva e in plus sau in minus... sau nu mai stiu. Sunt ratacita in propria-mi fiinta, in propriile-mi ganduri...

Dumnezeule, cat de tare imi doresc sa nu mai simt ceea ce simt! Sa pot sa zic NU! Sau GATA! si inima mea sa ma asculte! Dar ea NU!, continua. Stie ca nu poate! Stie ca n-are voie si se incapataneaza! Nu o mai simt parte din mine... ci ceva asupra mea. Ceva ce ma coordoneaza. Ceva ce ma coordoneaza la un univers pe care il resping cu toata fiinta!

NU vreau! NU pot! Intelege odata! Lasa'ma sa fiu ceea ce am fost! Reda-mi vechiul EU!

Incredibil! Am ajuns sa creez furtuni in propriul suflet. Am ajuns sa ma impotrivesc mie insami. Am ajuns sa reneg part…

O zi friguroasa din octombrie anul trecut

24.10.2006(copiat de pe foaia de la ora de bio)

Acum cand vreau sa fug, ceva ma tine! Acum cand vreau sa nu simt, ma face sa traiesc! Ce pot sa fac? Nu vreau! De ce mi se intampla numai mie?

In inima mea e furtuna si e soare. Nu stiu ce sa fac, nu stiu cum sa fac. Simt ca nu mai pot sa indur, dar totusi nu pot sa uit cum m-a tinut in brate, nu pot sa uit cat de protejata m-am simtit.

Cum a putut un gest atat de mic sa trezeasca in mine atatea emotii? Voiam sa ii zic sa imi dea drumul, dar nu puteam. Ceva mai puternic decat mine imi zicea sa ma abandonez, sa fac ce-mi dicteaza inima nu ratiunea.

Si acum ii simt mirosul, inchid ochii si ii vad chipul. Ma doare inima ca simt ceea ce simt si sunt constienta ca e imposibil.

Am ramas doar cu amintiri.

Ce sa fac? Cum sa ma port? Cum sa imi inchid visele in mine, cand simt cea mai mare nevoie acum sa visez?

De ce m-am simtit atat de protejata in bratele lui?

Nu vreau sa mai simt ceea ce simt, dar nu pot. Este peste masura vointei mele.

Privesc ceata s…

Secretul pasiunii

Mi-e teama sa ajungi un secret. Mi-e frica sa ma simt ranita. Mi-e groaza sa nu te simt langa mine.

Inchid ochii si visez, dar visul nu e bun. Trebuie sa-mi sterg din minte acest vis ce a devenit atat de imposbil. Mi-e dat sa mi se implineasca cosmarurile, nu visele.

Vreau sa zbor... dar imi sunt tinute aripile.

Vreau sa fug... dar imi simt prea greu trupul.

Vreau sa vad clar... dar sunt orbita de lumina.

Plang... dar trebuie sa rad.
Sufar... dar trebuie sa par fericita.

Sunt intr-un contrast continuu intre mine si lume, intre ceea ce sunt si ceea ce trebuie sa fiu.

Cum pot sa ma sacrific pt fericirea altora si sa NU LUPT pentru fericirea mea? E ABSURD! Nu sunt o eroina din basme. Se zice ca niciodata nu trebuie sa iti cladesti fericirea proprie, pe nefericirea altora. Dar eu cum pot sa cladesc fericirea ALTORA pe nefericirea MEA?

Nu este mai mare pacatul daca procedez asa? Nu imi e mai mare vina pentru propriile deziluzii si esecuri daca eu singura ma conduc catre ele? Cum as putea sa castig…

Un geniu is ia ramas bun

Un geniu isi ia ramas bunGabriel Garcia Marquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata. Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura …

Un nonsens total

He, he, mi-era dor sa scriu, sa ma eliberez in stilul meu propriu si caracteristic.
Sunt momente in viata asta cand simti ca ai totul fara sa ai de fapt mai nimic. Asa ma simt eu acum. Am un grad de optimism ridicat si o ambitie de nestavilit si toate pentru ca? "Pentru ca"… da, asta e raspunul meu: “pentru ca”.

Poate ca asta e greseala noastra, a tuturor, ca intotdeauna cautam sa gasim un raspuns sau sa punem o intrebare la orice si nu stim sa savuram clipa asa cum pica din senin, singura, goala lipsita de complexitati analogice, lipsita de semne de intrebare sau orice semn de punctuatie. Pur si simplu asa cum pica ele, ca niste fraze neterminate si care nu pot fi terminate pentru ca nu au un capat impus, general, obiectiv, ci unul aleatoriu, particular si subiectiv.

Difera de la om la om impacarea cu sine insusi, gasirea esentei vietii proprii. Azi zambesc si plang in acelasi timp. Nu stiu cum este posibil. Este cel mai mare paradox al starii mele. Zambesc, pentru ca incep …

Dorinte arzand in noi

De cand ma stiu mi-am dorit mereu sa fiu in centrul atentiei! Cine poate sa-mi reproseze ceva pentru ca nu sunt una dintre acele persoane care doresc sa ramana in anonimat, sa treaca prin viata ca rata prin apa? Da, oare este un pacat faptul ca vreau sa fiu nemuritoare? Ca vreau prin munca mea, prin persoana mea sa raman in istorie si in mintea celorlati?

Imi doresc nespus sa schimb ceva. Orice! Chiar orice mi-ar aduce un pic de faima si recunostinta. Numiti-ma egoista, egocentrica, dar macar eu zic ceea ce gandesc, nu incerc sa ma ascund dupa false afirmatii. Asta sunt eu si asta imi doresc.

Poate ca uneori sunt prea directa si stric multe relatii prin anumite afirmatii, dar atat de des ma plictiseste masca societatii, jocul de culise din fiecare zi, incat hotarata sa nu mai inghit in sec atata deziluzie si amaraciune, incerc sa fiu eu acea adiere de vant care ar putea sa trezeasca furtuna sau sa mangaie obrajii insetati pe timpul secetei. Fiecare ma percepe asa…

Amicus humani generis

De multe ori am inchis ochii atunci cand un prieten/o prietena m-ai tradat. I-am inchis si cand i-am deschis am pierdut prin ei multe lacrimi. Lacrimi ce nu meritau varsate in fata unui sulflet patat de rautate, un suflet ce nu a stiu sa aprecieze o dorinta sincera, o prietenie adevarata.

Cu ce m-a ajutat faptul ca am fost sincera, directa, deschisa, cand vorbele mele s-au pierdut in propriul ecou?

Nervi inecati in tipete, tristeti inundate de lacrimi si un suflet care sufera prea mult. Oare asta sa fie rasplata bunatatii intr-o lume placida si prea egocentrista?

Sunt satula de ipocrizie, de piese prost jucate intr-un teatru atat de ieftin numit viata. Actori prost platiti si prost instruiti ce zic ca pot printr-o simpla replica sa castige aplauze. Iar cei ce isi joaca rolul mult prea bine sunt umbriti de stralucirea falsa a celor ce nu merita.

Vai!, la tot coltul ti se cere sa fii sincer, sa fii direct, deschis, bla bla pura vorbarie pentru nimic. Cand, de fapt, toti sunt niste fiare ins…