03 februarie 2006

Amicus humani generis

De multe ori am inchis ochii atunci cand un prieten/o prietena m-ai tradat. I-am inchis si cand i-am deschis am pierdut prin ei multe lacrimi. Lacrimi ce nu meritau varsate in fata unui sulflet patat de rautate, un suflet ce nu a stiu sa aprecieze o dorinta sincera, o prietenie adevarata.

Cu ce m-a ajutat faptul ca am fost sincera, directa, deschisa, cand vorbele mele s-au pierdut in propriul ecou?

Nervi inecati in tipete, tristeti inundate de lacrimi si un suflet care sufera prea mult. Oare asta sa fie rasplata bunatatii intr-o lume placida si prea egocentrista?

Sunt satula de ipocrizie, de piese prost jucate intr-un teatru atat de ieftin numit viata. Actori prost platiti si prost instruiti ce zic ca pot printr-o simpla replica sa castige aplauze. Iar cei ce isi joaca rolul mult prea bine sunt umbriti de stralucirea falsa a celor ce nu merita.

Vai!, la tot coltul ti se cere sa fii sincer, sa fii direct, deschis, bla bla pura vorbarie pentru nimic. Cand, de fapt, toti sunt niste fiare insetate de putere, popularitate si multi calca pe cadavre pentru a fi "ON TOP". Dar tot timpul se intoarce roata. Tot timpul lacrimile varsate cad in paharul calaului.

As vrea sa cred ca va veni si acea zi in care pana si eu voi putea fi asa cum sunt in realitate. Nu sa ma ascund in spatele unei masti, unui scut creat pentru a nu suferi si pentru a incerca cat de cat sa parez loviturile destinului.

Da, recunosc nu intotdeauna EU sunt EU. Dar imi pastrez esenta, asta e cel mai important. Nu-mi schimb principii si valori morale pentru a fi undeva deasupra. Ma pastrez pe linia de plutire si nu las ca utopia succesului de moment sa ma orbeasca. Da, in fapt ma gandesc si la viitor, nu numai la prezent. Pentru ca prezentul va reprezenta trecut, iar trecutul este ca un fel de carte de vizita. Vrem, nu vrem tot analizam sau judecam, in cel mai rau caz, oamenii dupa trecutul lor.

Cand vad atatea pustoaice care isi depasesc varsta doar din dorinta de a fi "COOL" stau si ma gandesc daca ele judeca ce repercursiuni vor avea faptele. Cand vad copile de 12-13 ani cu statut de curva mi se pare incredibil.

Nici eu nu stiu despre ce e vorba in blogul asta si nici nu ma chinuiesc. Am pornit de la o ruta: "falsa amicitie", pentru a devia spre altceva. Adica, mai pe scurt, din cazul particular am ajuns la unul general, pentru ca in timp ce scriam mi s-a dovedit ca se merita sa fie generalizat.
Off, sunt obosita! Prea multe ganduri, toate deodata, toate alandala...o complexitate.

Mi-e scarba, pur si simplu! Scarba de toti prefacutii si toate prefacutele care atunci cand au nevoie de tine sunt lapte si miere, dar cand isi ating scopul isi arata si adevarata valoare. Ma dezamagesc pe zi ce trece pustoaice de astea "bazate" pe banii "lu' tati" sau pe spatele prietenului, de le stie toata lumea "aia a lui X sau Y".

Mi s-a intamplat de atatea ori sa vina la mine lupi de genul, deghizati in miei, sa imi ceara ajutorul si eu sa ma ofer sa ajut, pentru ca intr-un tarziu sa aflu cat puteau sa ma lucreze pe la spate. Pe zi ce trece sunt tot mai convinsa ca omenia si bunatatea sunt valori morale care in loc sa te inalte, te injosesc. Cu cat faci mai mult bine unei vipere de genul, cu atata esti catalogat/a "mai prost".

Oricum nu exista fapta fara rasplata si nici nimicnicia altora nu va fi uitata. Zambete false, suras sarcastic, inimi intrate intr-o grea putrefactie, priviti tabloul general al acestor hiene cu chip uman. Si buna e vorba "fereste-ma, Doamne, de prieteni ca de dusmani am eu grija".

"Nu vreau ca stanca personalitatii mele, chiar colturoasa cum este, sa fie rotunjita de valul social impotriva vointei mele, pentru a deveni la fel cu celelalte pietre, adica fara identitate si fara nume."(M. Drumes)

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...