Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2007

Un singur 1, format din 2!

Oare mai suntem capabili sufleteste sa credem cu adevarat in iubire? In tot ce reprezinta ea, in tot ce ne ofera ea, in tot ce ne transforma ea?
Sau doar simtim superficial si ne lasam purtati de gandul ca asta este... ca asta inseamna sa iubesti.
Spunem atat de repede „TE IUBESC”, si la fel de repede suntem capabili sa depasim o dragoste pierduta, incat ma face sa ma intreb... sentimentul acesta e atat de usor de inmultit?
Raspunsul este simplu: NU, dar cu toate acestea il confundam de atatea ori si il folosim de atatea ori incat uneori isi pierde din farmec... din magie!
Iubirea nu este aceeasi pentru toti, iubirea nu este aceeasi la toti... dar oare iubirea este?
Mai poate exista in zilele noastre un seniment pur, lipsit de orice urma materiala, fara pic de egoism...? Mai poate fii iubirea un TOT absolut?
Cati si-ar da viata pentru fiinta iubita? Cati ar renunta la aceasta daca ar stii ca ii este mai bine in alta parte? Cati ar fi capabili sa isi sacrifice fericirea lor, pentru p…

Eu ma dau batuta!

Eu ma dau batuta.
M-am plictisit sa imi dau seama ca ma aflu intr-o lume lipsita de orice urma de speranta. Doamne cat o sa mai judecati oameni buni, cat or sa vi se mai para niste lucruri pe care voi in viata voastra nu ati avea curaj sa le faceti, absurde. Hello, doar pentru ca voi nu sunteti in stare nu inseamna ca trebuie sa ii puneti la zid pe cei care au avut curajul sa incalce toate principiile placide pe care le-ati invatat voi de la mami si de la tati.
Hai sa incep cu inceputul ca vad ca m-am luat dupa Caragiale si am bagat direct intriga. Deci azi de dimineata la stirile de la Pro Tv, arata un cuplu care la 83 de ani s-a casatorit. El fost soldat in armata Rusiei din cel de al doilea razboi mondial, ea fata unui comandant din armata germana. Dragoste la prima vedere, dar imposibila avand in vedere ca cele doua natiuni erau cam adversare. In fine, au incercat ei sa corespondeze, dar tipul amenintat de KGB a renuntat si la modalitatea asta de comunicare. A scris in schimb o …

Secretul sufletului meu

Imi aduc aminte acum cum in anii trecuti pana sa descopar fiorul intrebam in stanga si in dreapta ce simti cand esti indragostit, cum se saruta, cum trebuie sa te porti cu cel pe care il iubesti.
Fiecarea avea definita si explicatia sa, iar eu din pacate dupa acestea mi-am conturat-o pe a mea. Si a fost cea mai mare greseala a vietii mele. De ce?
Pentru ca am uitat de simtire bazandu-ma pe ratiune. Daca ma trecea un fior in loc sa il las sa se implineasca si sa devina sentiment eu il puneam din prima intr-o categorie, dupa definitii. Pentru ca am descoperit abia dupa aceea ca primul sarut e atunci cand simti ceva anume pentru persoana respectiva sau un gest reflex. Daca iubesti sau macar iti sare inima din piept numai gandindu-te la acel cineva e imposibil ca in momentul in care il saruti sa nu simti ca ai uitat cum se face, cum ti s-a zis, cum ai facut cu altcineva, si sa reinventezi sarutul, sa fie primul; caci vrand nevrand la urmatorul tot corelata la amintrirea sarutului anterior…

3 in 1

Azi am mai multe prboleme de dezbatut cu mine, nu una singura.

In primul rand, de azi in fix 3 luni o sa implinesc 18 ani. Nu vreau! Cu toata taria o afirm. De ce?

Voi fi majora. Daca pana acum aveau pretentii si asteptari de la mine, acum vor avea un motiv in plus de adus la cvasiargumentele lor din prolificile certuri, cand nu gasesc explicatii mai bune decat raportate la varsta. Apoi, mi se pare ca inca sunt mica, inca mai am sa-mi traiesc copilaria, sa recuperez ce am pierdut ani de zile. Nu vreau sa fiu vazuta ca o persoana mare. Imi place statutul de minora. Imi plac avantajele oferite de varsta. 17 ani cred ca este cea mai interesanta varsta si asa vreau sa raman.
Off, si ma enerveaza cumplit ca nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca timpul nu tine cont de ce zic eu si trece. Si eu ii zic STOP, dar el nu ma intelege. Gata, opreste-te, imi convine de minune cum sunt acum, nu vreau sa fiu mare! Doamne, de ce nu ma simt inca pregatita sa trec la aces…

Momentul "imi place"!

La multi ani tuturor romanilor, ca azi este pana la urma ziua noastra. Dar nu despre acest lucru am sa vorbesc, caci nu asta m-a indemnat sa scriu...

Imi place barbatul care isi da seama ca femeia de langa el reprezinta imaginea lui. Imi place barbatul care se ingrijeste de imaginea lui.

Imi place barbatul care stie sa faca daruri, care stie sa ofere. Imi place barbatul care stie sa iubeasca si sa isi apere imaginea. Imi place barbatul care stie sa isi aleaga imaginea.

Imi place barbatul care stie ca trebuie sa dai aceleia care nu iti cere, ci care iti dovedeste ca poate si singura sa isi ofere, caci atunci isi da seama cu adevarat ce are langa el si ca nu este indispensabil din punctul asta de vedere si astfel isi evalueaza si mai mult potentialul.

Imi place femeia care nu cere, si stie sa accepte ceea ce i se ofera fara a da inapoi mai mult decat un zambet si un amabil „multumesc”, si asta pentru ca stie ca daca nu va mai primi poate sa isi ia si singura.

Imi place femeia care stie ce…

Mi-e dor!

Nu stiu de ce, dar in ultima vreme, observ o sensibilitatea acuta in sufletul meu ori de cate ori vine vorba despre tatal meu, care a murit.
Lacrimile ma incearca tot mai mult cand vorbesc despre el sau vine vorba despre ceva ce aduce aminte despre el. Simt atat de tare nevoia sa stau la el in brate, sa ma mai simt cum ma simteam atunci cand in dupa-amiezile fiecarei zile adormeam langa el si ma trezeam in bratele lui, toata incalzita si transpirata de la atata caldura sufleteasca si simteam ca inima mea explodeaza de atata fericire. Ma simteam cea mai protejata, iar ochii lui erau lumina cea mai vie pe care o puteam zari intr-o persoana.
Mi-e prea dor de el, de fiinta lui, de sufletul lui, de glasul lui... am nevoie de sfaturile lui, de critica lui, de mustrarile lui, de zambetul lui cand faceam ceva bine, de tot ce imi insufla simpla lui prezenta.
Mai mult decat sa imi fii un tata, Iutul meu, mi-ai fost si ramai mentorul meu. Cel care m-a invatat sa lupt, sa vreau sa imi depasesc con…

Cat de mult este destul?!

Pe zi ce trece ma surprinde tot mai mult si tot mai tare specia asta contemporana cu noi numita „barbat/baiat insurat/combinat” care desi are acasa o fata de milioane ( indiferent ca sunt ipotetice sau reale) sunt intr-o continuua cautare de noi „victime”, daca se poate si mai tinere cu atat mai bine.
Ori e doar soarta mea sa dau numai peste astfel de personaje, ori deja ideea de monogamie e piesa de muzeu. Si hai fie, inteleg daca si EA ii da motive LUI sa spere la o posibila aventura vina deja se imparte la doi, dar cand il refuzi politicos (sau nu, in functie de gradul de exasperare in care te aduc insistentele inutile) si el ramane totusi pe pozitii, incepi sa te intrebi cat de mult este destul?
Stii ca cineva il asteapta acasa, stii ca este cu acel cineva de ani, luni, saptamani, ore nu mai conteaza cat si mai ales stii ca ai niste principii de viata solide si ca ai dat-o o data in bara crezand un astfel de specimen si ti-a ajuns, si ramai stupefiata cand vezi ca pentru el „amanunt…

Vorbe spuse prea usor ...

Sincer deja incep sa ma plictisesc de prietenie de carton conditionata de nevoi si ajutoare. Mi se pare absurd sa fii nevoita sa te scuzi pentru orice gest lipsit de o releveanta, cu o tenta infantila si umoristica, dar care „lezeaza” integritatea unei persoane din categoria prieteni... ai tai.
Da, ma declar vinovata de oferirea de prea multe ori a unei prietenii neconditionate, a unor pusee de bine gratuite si apoi de riscul pe care mi l-am asumat inconstient de a fii dezamagita la nesfarsit ori de cate ori imi pasa si ma afecteaza comportamentul inadecvat al „pritenilor”.
Sinceritatea cica ar trebui apreciata. Da. Perfect adevarat, atata timp cat tu esti cel sincer si nu celalat. Sub sistemul asta se functioneaza mai nou. Daca celalat e sincer (cand zic sincer ma refer desigur si la o limita etica a cuvantului, in momentul cand sinceritatea ta nu are temeiuri reale si este profund subiectiva aia deja nu mai e sinceritate ci doar o descarcare nervoasa a unei persoane incapabile sa fie …

Se poate si punct!!!

E incredibil, sincer. La inceput am crezut ca sunt cuvinte de umplutura, ca sunt pareri subiective, dar incep sa ma conving singura ca nu e asa...
De vreo cateva zile mai toata lumea imi spune ca arat altfel, incepe sa ma intrebe pt cine ma aranjez, de ce ma machiez.... si raspund sincer: pentru nimeni. Chiar asa e: pentru absolut nimeni. Doar pentru mine, pentru ca ma simt eu bine, pentru ca nu am nicio explicatie, sincer.
Doamne, ce am facut un an de zile? Cum am putut sa fiu atat de nedreapta cu mine si sa ma pedepsesc si eu mai tare in loc sa ma ajut?
Iar acum? Acum?! Imi revin. E incredibil. As plange, as rade mai tare, as trai parca mai intes. Dar stai putin deja fac asta si nu fortat, ci pentru ca simt cu adevarat. Ma uit in oglinda si nu se mai vad urmele lacrimilor mele, ba chiar se vede timid un zambet in coltul gurii. Ah, vreau sa dansez, sa cant, sa sar, sa iau pe toata lumea in brate, sa pup pe toata lumea... sa recuperez tot ce am pierdut…

Hate that I love you

Mda... si acum sa ma explic... de ce atat de prezent EL in blogurile mele... de ce bloguri atat de vechi desi sunt doar de cateva zile. Acum un an mi-am promis cand am inceput sa scriu in calculator ceea ce simteam in acele momente ca la vremea cand imi va trece nebunia voi avea curajul sa le public, sa le arat tuturor, fara sa imi fie frica de faptul ca le va vedea si EL. Si uite ca la un an dupa "accident" am iesit din "coma" profunda si am avut curajul sa arat tot ce scrisesem, toate sentimentele ce le ascundeam in mine... Nu vreau sa dovedesc nimanui nimic... vreau doar sa ma simt iar eu intreaga... sa simt ca nimic din mine nu ii mai aprtine lui si intr-adevar acum sunt vindecata... complet... dar nu voi mai fii niciodata aceeasi. Am pierdut prea mult din viata ema cu un mix de sentimente confuz si greoi, ba uram ba iubeam ceea ce uram cu doua minute in urma, ba vroiam sa il uit dar imi era dor de el si mai vroiam sa ii mai vad ochii macar 2 minute... si acum nu …

Constiinta de a avea TOT

Hm Cioran spunea ca "poti sa ai totul in momentul in care nu mai ai nimic".
Sa ai totul in momentul in care realizezi ca cel mai important lucru din viata ta e increderea in tine...
Sa ai totul in momentul cand dimineata te trezesti si realizezi ca Dumnezeu ti-a daruit sansa unei noi zile din viata...
Sa ai totul in momentul in care realizezi ca ai avut puterea sa treci peste toate greutatile si inca mai esti capabila sa afisezi un zambet pe fata...
Sa ai totul cand esti impreuna cu prietena ta cea mai buna TU si vezi ca va intelegeti atat de bine si ca reusiti impreuna sa mergeti mai departe...
Sa ai totul cand el iti ia mana in a sa si te simti cea mai protejata...
Sa ai totul cand vezi ca poti sa aduci cuiva zambetul pe buze...
Sa ai totul cand reusesti la munca prin forte proprii si ajungand acasa ai cu cine sarbatorii...
Cand el te intelege...
Cand el te rasfata...
Cand esti capabila sa plangi, sa zambesti, sa traiesti...
Cand poti sa o iei de la 0 cu acelasi entuziasm...
Cand poti…

Serendipity!!!

Dragostea, iubirea, pasiunea, sufletul pereche, implinirea, fericirea... destinul. Cat impact au aceste cuvinte asupra oricarui om... cat alergam si speram sa gasim toate aceste lucruri intr-o zi si sa ne simtim cu adevarat impliniti...
O superba legenda de dragoste spunea in felul urmator: ca fiica marelui Jaguar(e o legenda indigena) o fata superba intr-o buna zi se imbolnavise rau de tot, ca frigul mortii ii dadea tarcolea, iar pentru a fi salvata avea nevoie ca cineva care o iubeste mai presus de orice, pur si profund, loial, sa adoarma langa ea astfel incat sa impiedice frigul mortii sa puna stapanire pe corpul ei... doar ca pentru a supravietuii amandoi era nevoie ca dragostea sa fie reciproca...
Suna atat de frumos, de feeric si imposibil de realizat. Sa iubesti si sa fii cu adevarat iubit astfel incat dragostea voastra sa opreasca orice rafala de vant care vrea sa va inghete, care vrea sa va rapeasca fericirea de a fi unul in bratele celuilalt...
Sa crezi in puterea care va tine …

La naiba cu CLISEE,TABUURI si REGULI DE SOCIETATE!

In momentul de fata imi vine in minte ce mi-a zis mama la ultima noastra divergenta mai serioasa, cand in hohote de plans poate nu am gandit atat de bine cuvintele ei.
Mi-a zis clar ca as face orice sa fiu pe placul celorlalti, ca orice fac am nevoie de aprobare din partea celor din jur, ca sa ma simt bine.
Sa fie adevarat? Sa fie toate incercarile mele de a slabi, de a ma imbraca intr-un fel anume, de a arata altfel, doar pasi spre a atinge stadiul de „bun de consum”?
Adica pur si simplu sfortarile mele sa se intinda pe o linie atat cat sa primesc aprobare din partea societatii. Oare in momentul cand mi se va zice ca am slabit si ca imi sta mult mai bine, ca noul stil vestimentar ma avantajeaza, sau ca stiu eu ce alte particularitati ale trendului actual fac din mine ceva „digerabil”, atunci voi fi cu adevarat multumita?
Imi place sa cred ca nu sunt o victima a sistemului, ca nu depinde de parerea celorlalti pentru a avea principii, valori si standarde... dar actele mele nu intotdeauna d…

Take a risk

25.09.2007
Dragostea inseamna sa iti daruiesti inima si sufletul intreg celui care stii ca ti le va zdrobii... dragostea inseamna sa stii sa suferi si sa plangi pentru cel iubit, dar sa-ti doresti mereu sa il vezi fericit... sa te arda lacrimile lui mai tare decat ranile pe care ti le-a provocat. Sa nu poti sa-i doresti raul si sa fii fericit cu fericirea sa...
Dragostea si egoismul nu au niciun punct comun... dragostea si setea de a te razbuna intr-un final, nu exista... aia e pasiune, obsesie, moft, orice dar sigur nu dragoste.
Poate suna feeric si nerealizabil, dar asta e ideea mea despre dragoste, astfel vad eu dragostea. Pentru ca stiu ca si eu am simtit la fel si desi de multe ori imi revarsam furia zicand ca o sa ma razbun, blamandu-l pe cel pe care l-am iubit, intr-un final realizam ca sunt numai vorbe nu fapte. Uneori s-a intamplat sa rabufnesc in fata lui, dar rar si destul de minimalist fata de cum ma descarcam de obicei... dar in sufletul meu stiu ce e. N-as putea sa-i fac vr…

Totul e sa vrem!!!

Tine-ma strans in brate sa simt caldura corpului meu cum imi fierbe inima care a inghetat in oceanul de lacrimi. Prinde-ma de mana si fa-ma sa imi tresara sufletul amortit de atata durere. Fa-ma sa inteleg ca totul e doar un cosmar din care un sarut plin de iubire ma va trezi. Lacrima ce usor imi spala obrajii e atat de dureroasa incat simt dara pe care o lasa ca o rana deschisa.
Ma doare asa de tare neputinta de a-mi schimba durerea, de a-mi controla sentimentele. Vreau sa zambesc, vreau sa il uit pe omul care m-a distrus complet, care m-a facut sa vars atatea lacrimi si sa ii dedic involuntar atatea ganduri si luni din viata mea.
Doare incredibil de tare rautatea si egoismul atator oameni care ma inconjoara si care isi vad doar interesul propriu, care in momentul cand ii refuzi, cand le zici clar NU incep sa rabufneasca. Incep sa se razbune, sa iti faca rau gratuit.
Eu am incredere in oameni. Am incredere ca exista suflete bune, care reusesc cu iubirea lor si cu inimile lor calde sa in…

Setimente scrise pe un servetel intr-o zi friguroasa de septembrie

21.09.2007
O mare de dorinte arde acum in mine. Se evapora vise si sperante, plutind usor pe cerul destinului meu. Astept vantul rece care sa porneasca ploaia, furtuna cu tot ceea ce acum e deasupra. Insetata, secata... ard asa de tare ranile lasate de trecut... pielea mea, fiinta mea cere picaturile de vise stranse in norii gri amenintatori.
Simt cum vibrez la fiecare tunet. Mi se lumineaza sufletul cu fiecare fulger. Vantul imi rascoleste spiritul... astept doar picaturile fine sa cada usor pe trupul meu... sa-l trezeasca la viata... sa-i redea mugurii din zambete si ganduri bune.
E o blasfemie sa-mi neg dorinta, e strigator la cer sa incerc sa opresc inevitabilul.
Astept... ma hranesc cu lacrmi din trecut, imi stapanesc setea cu amintiri dureroase, cu „de ce-uri”, cu suspine... parca n-as fi eu.
Imi simt trupul, dar sufletul meu rataceste in el. Nu-si gaseste locul, se agita, calca totul in picioare, alearga in neant.
Se da o lupta intre eu si mine. Un teatru de razboi e inima mea, o pov…

Contine 10% din doza zilnica de curaj

Viata asta desi nu e deloc complicata noi alegem sa o complicam singuri. Viata va stii intotdeauna sa echilibreze balanta, dar noi uneori ne interpunem in procesul natural grabindu-l sau incetinindu-l.
Si ce ciudat e ca realizam atat de tarziu ca fiecare clipa e unica si ca daca nu facem lucrurile la timpul lor mai bine nu le mai facem cand poate fi prea tarziu.
Ce ciudate ca oamenii judeca atat de usor si de fals, ce ciudat e ca avem tot timpul impulsul sa vedem lucruri noi ca cele vechi si sa le tratam identic. Inteligenta se zice ca e capacitatea de a te adapta in situatii noi, ce pare ca fiinta umana, sau poate societatea contemporana nu e capabila de prea multa inteligenta. Uitam ca fiecare om e nou si unic in felul lui si suntem tentati sa ii judecam caracterul dupa prima impresie, dupa asemanarea comportamnetala cu un alt individ sau un grup de indivizi. Si e atat de gresit, dar mai gresit e ca exista oameni carora le pasa de ce zic ceilalti si prefera sa se modeleze dupa structu…

ADIO-si acum pe bune

Nu stii cat doare sa fii atat de dezamagit de cel pe care il iubeai incat in cateva minute sa se stearga de pe inima ta iubirea. Nu stii cum e sa fii furioasa pe tine si pe el pentru ca ai pierdut 10 luni din viata, din tinerete plangand dupa el, sperand si visand la cineva care se dadea altfel decat in realitate este.
Sa nu poti sa il ierti ca pentru el blestemai viata si iti doreai moartea; ca pentru el te-ai certat cu cei mai apropiati de sufletul tau, doar pt ca tu credeai orbeste in el si fiinta lui; ca pentru el ai stat de sarbatori plangand; ca pentru el te trezeai plangand si adormeai plangand. Si ce doare, cat doare ca m-am inselat in privinta ta.
Cum sa ai tupeul ala nesimtit sa negi ceea ce e evident ca s-a intamplat? Cum sa ai tupeul nesimtit sa te culci cu alta, dar sa ii spui bietei copile care sta si sufera, ca ti-e mila de ea, dar ca de voie de nevoie a trebuit sa renuntzi la ea si sa te inteleaga si mai presus de toate sa nu te urasca, cand tu ai fost o canalie nenoroci…

Uneori mai zicem si STOP

Si s-a facut si anul de cand l-am cunoscut prima data pe El.(pe 28 iulie 2007) Acel EL care timp de un an de zile si m-a facut sa simt ceva necunoscut mie si ma face in continuare sa incerc diferite reactii si sentimente.
Ce ciudat, acum o saptamana un prieten de ai lui mi-a zis un mare adevar beat fiind si in totala necunostinta de cauza. Mi-a zis atata (esential) „ stii eu nu te cunosc nu ma cunosti, corecteaza-ma daca gresesc, dar tu in momentul asta ai nevoie de 3 lucruri: un baiat care sa te alinte sa stie cum sa te ia in brate sa te sarute si sa vorbeasca cu tine; care sa te plimbe sa nu te tina ascunsa si in niciun caz sa nu te tina aici cu noi sa te ia mereu cu el sa vezi lumea; si mai ales cineva care sa fie capabil in momentul in care te ia in brate cand pune mana pe tine sa te faca sa vibrezi, sa te simti protejata , sa simti acel ceva.” Ma jur ca si acum cand imi aduc aminte imi tremura carnea pe mine. Cum a putut un om care nu m-a vazut nicidoata in viata lui, ba mai mult …

Cand te-am urat

„Cand te-am urat, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat ca sa te suport;
Te-am refuzat ca sa te schimbi;
Te-am chemat si n-ai venit; am urlat si nu mi-ai zambit; am fost trista si nu m-ai mangaiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu.
Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el si nimeni altul; recunoscator de acea intalnire d enimeni aflata; acea intalnire nu se uita; ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.”
Ti-am adus atatea elogii prin gandurile mele, prin lacrimile mele, prin infantilul fiintei mele.
Mi-ai indundat gandurile, mi-ai posedat noptile, mi-ai tulburat fiinta. M-am renascut si am murit de atatea ori cu tine in suflet.
Oare te-a mai simtit cineva atat de profund in superficialitatea ta?
A mai facut cineva o pasiune pentru durere din fiinta ta, din simplul fapt ca existi?
Vibrez si ma sugrum cu atata pasiune. Simt c…

Momentul trezirii

Gata aseara m-am convins definitiv ca intre mine si EL nu va mai exista niciodata o relatie sentimentala. In afara de cea p care o avem acum si pe care eu voi incerca sa o conserv cat mai mult posibil.
L-am sarutat, bine pardon, m-a sarutat in urma unor vorbe pe care ni le-am zis noi in reptate randuri pe net, cand eu mai in gluma mai in serios am afirmat ca am curaj sa il sarut, si chiar aveam, dar mi-a fost frica sa nu interpreteze ceva gen ca daca il sarut eu voi incepe iar sa imi fac iluzii.
In cele din urma dupa ce mai multe minute m-a privit, ne-am privit, am intrebat atat „care ar fi rostul?” si a venit si a zis ca traiesc momentul, ma simt bine( aici l-am corectat mai tarziu cu sa „ne simtim bine”), stiu doar ca urmatoarele minute m-am simtit cea mai fericita, cand i-am simtit buzele pe buzele mele. Aveam atata nevoie sa mai simt fiorii aceia, golul acela in stomac, sa simt iar ca sunt capabila sa vibrez la o atingere. I-am si spus intr-un mesaj ca ii multumesc a fost un moment …

La multi ani!

15.06.2007(din jurnal)
La multi ani, sufletul meu!
Azi e ziua lui si ii doresc sin inima tot binele din lume, fericirea deplina si iubire impartasita.
Am vorbit aseara un sfert de ora aproape la telefon, ne-am trimis mesaje o ora , dar cum a venit dimineata cum tot visul de noapte s-a sfarsit.
Eu numai noaptea pot sa il visez, numai noaptea ii pot auzi vocea, vedea si simti langa mine.
Caci pe timpul zilei este al ei, cu drepturi depline ( da, mai sunt momentele cand vorbim pe net si atat).
Azi de dimineata a intrat pe net si ma uitam de ce trebuie eu sa stau ascunsa sa nu zic ca vorbesc , ca ma intalnesc cu el cand nu fac nimic rau.
In continuare suntem buni prieteni, dar tinem ascuns, lumea trebuie sa creada altceva, pt ca altfel ar intra la banuieli. Iar eu ma multumesc pe zi ce trece sa imi impun mie insami ideea ca intre noi doi nu va fi nicciodata mau mult de atat.
Incerc sa constinetizez singura ca ce a fost sau ar fi putut sa fie ramane in trecut, acum e cu totul o alta relatie.
Dar, s…

1 iunie 2007

1.06.2007
Ultima mea zi a copilului oficial! Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut anii cat de greu imi e sa realizez ca am crescut! Vreau sa fiu copil.... vreau sa am si eu parte de o copilarie normal sa apuc sa traiesc tot ce n-am trait tot ce mi-a umbrit de multe ori aceasta perioada. As vrea sa fie Iut langa mine cum era cand eram mica si imi cumpara cadouri si ma rasfata mereu de 1 iunie. N-as vrea sa ma gandesc ca peste 21 de zile se fac 4 ani de la moartea lui nu vreau sa mai plang nu vreau sa mai sufar.
Ce bine era cand eram mica si nu realizam ca viata asta in loc sa fie mai buna se face mai rea. Credeam ca atunci cand voi creste voi fi mai fericita voi putea face ce-mi doresc. Si atunci cand am crescut am realizat ca nefericirea se prezinta si sub alte aspecte nu numai cele cunoscute de mine pana atunci.
Cand ma gandesc ca 3 ani si jumatate nu am crezut in dragsote iar acum o simt si doare ca nu e impartasita. Cand ma gandesc ca 3 ani si jumatate nu am crezut in oameni iar…

Din toata inima

Oricat mi-ar zice lumea de rau despre el, oricat de constienta as fi ca a avut momentele sale cand m-a mintit stiu ca a tinut la mine. Stiu ca a fost indragostit de mine... dar indragosteala nu inseamna si dragoste si probabil de asta nu a fost sa fie.
Indiferent de cate imi va oferi viata stiu de cine m-am indragostit si nu am nevoie de parerea unui frustrat. Te iubesc azi mai mult ca oricand DRAGUL MEU, pentru ca viata mi-a dovedit inca o data ca in pofida tuturor divergentelor dintre mine si tine tu m-ai respectat, tu ai avut in suflet acel bun simt care lipseste multora. Te iubesc si am sa te iubesc mereu. Esti singurul care mi-a dovedit ca merita inima mea si sufletul meu pe tava. Respectul meu tot ti se cuvine numai tie. Esti singurul care a stiu cand si cum sa isi ceara iertare pt ce a spus.
Tin minte si acum ca niciodata nu am putut sa fiu certata cu tine; intotdeauna ai gasit cuvintele potrivite sa ma faci sa trec cu vederea, de asta esti si acum in sufletul meu si o sa fii mul…

Era o zi de mersi

Imi bate inima asa de tare! Pentru ca dupa fix 6 luni de cand totul dintre mine si EL s-a terminat, l-am vazut intre patru ochi si am vorbit cu el ca doi buni prieteni care nu s-au vazut de ani. Chiar daca am vazut ca ochii lui nu mai sclipeau ca acum jumate de an inima mea batea parca mai intens ca atunci. Mi-a facut asa de bine sa il vad, sa ii zic ca in sfarsit l-am inteles, ca in sfarsit imi dau seama prin ce a trecut si ca am realizat ca 3 ani jumate de relatie au fost mai puternici decat o flacara abia aprinsa, flacara ce la mine inca mai arde, dar nu conteaza imi e suficient sa il stiu prietenul meu de suflet...
Simt o maturizare sufleteasca, emotionala si simt ca timpul s-a intors pana la data de 28-29 octombrie 2006.
Iti multumesc Doamne ca mi-ai oferit ocazia de a-l mai avea macar o ora asa de aproape, ca am reusit sa vorbesc cu el atat de destins, ca doi oameni civilizati, ca l-a sfarsit am ramas la stadiul de ne mai vedem si a zis ca oricand se va putea in week end cand va v…

Sunt o luptatoare

E clar fericirea nu e scrisa pt mine, nu e facuta pt mine mi s-a dovedit pentru a nu stiu cata oara ca tot ce voi primi de la viata asta vor fi pierderi multe... am sa pierd tot ce ar putea insemna bun, am sa pierd prin ochii mei multe lacrimi, am sa privesc neputiincioasa cum imi sunt scuipate si calcate in picioare visele si sperantele, am sa fiu dezamagita constant de cei care au trezit in mine la un moment dat macar sentimentul de prietenie.
De ce nu suntem capabili sa intelegem cand ni se ofera doar o prietenie ca nu se poate mai mult de atat! De ce jignim atunci fiinta care a putut trezi in sufletul nostru sentimente atat de frumoase?
Am vrut sa fac un bine si mi-a fost aruncata in fata o paleta de injurii si de reprosuri neadevarate.
Asa de greu ti-a fost si tie alintatul meu cand ai vrut sa imi zici pa si nu stiai cum? De aceea te-ai purtat asa de placid cu mine? Oare de asta viata ma pune acum intr-o situatie aproape similara? Si zic aproape pentru ca eu bebe strumf niciodata nu…

Si totusi de ce eu?

Gata am fost dezamagita si de cine nu ma asteptam printr-o nesimtire incomensurabila... sufar sufar si iar sufar....
Desi sunt iubita sau nu neaparat iubita, dar sunt dorita si cineva tine mult la mine eu sunt cu sufletul la el... la acel el care nu mai pleaca din inima mea... si doare enorm.
Vreau sa scap de fantoma trecutului, vreau sa scap de tot ce simt in suflet, de tot ce imi apasa pe inima. Sunt satula ca de fiecare data cand il vad cu ea sau fara ea sa simt un junghi in inima, cand se vorbeste despre el sa ma doara in halul in care ma doare.... nu mai pot simt ca imi pierd mintile...
Ai mila Doamne de mine, de sufletul ce mi-l stigmatizezi zilnic... de ce ursitoarele mi-au pus in destin o iubire interzisa, un suflet ce nu imi apartine si o inima atat de slaba care nu poate lupta cu amintirea lui?
Cand vor inceta toate astea? Vreau sa ma indragostesc !!! VREAU!
De altcineva, cineva care sa tina macar 1% la mine si sa merite tot ce am de oferit...
Mi-e greu, mi-e foarte greu pana si p…

Dragostea este o boala fara de care nu esti sanatos.

Dragostea este o boala a sufletului, care te duce la suferinta, te chinuie, iti macina sufletul, dar fara ea nu poti trai… Frumusetea si unicitatea acesteia consta in tocmai acest lucru, in faptul ca pentru a ajunge la ea si a atinge fericirea, apogeul vietii, trebuie sa infrunti numeroase obstacole si piedici.
Este ca o boala… incepe din nimic… urmeaza o convalescenta grea si dureroasa, se termina greu, dar intodeauna iti va ramane in minte. Dragostea reprezinta cel mai frumos lucru din lume care te duce la suferinta. Este o boala pe care daca nu o tratezi, se agraveaza si ca orice floare, daca nu o uzi, se ofileste.
Iubirea este izvorul vietii, iti confera oxigenul necesar pentru a supravietui. Asa cum trupul nu poate trai fara oxigen, nici sufletul nu poate trai fara iubire. Fara dragoste, esti pustiit, simti ca nu ai pentru ce trai, esti un nimic; cu ea te hranesti, este singura care reuseste sa ne faca impliniti, sa ne umple sufletul si viata cu sperante, vise, iluzii. D…