22 mai 2007

Din toata inima


Oricat mi-ar zice lumea de rau despre el, oricat de constienta as fi ca a avut momentele sale cand m-a mintit stiu ca a tinut la mine. Stiu ca a fost indragostit de mine... dar indragosteala nu inseamna si dragoste si probabil de asta nu a fost sa fie.
Indiferent de cate imi va oferi viata stiu de cine m-am indragostit si nu am nevoie de parerea unui frustrat. Te iubesc azi mai mult ca oricand DRAGUL MEU, pentru ca viata mi-a dovedit inca o data ca in pofida tuturor divergentelor dintre mine si tine tu m-ai respectat, tu ai avut in suflet acel bun simt care lipseste multora. Te iubesc si am sa te iubesc mereu. Esti singurul care mi-a dovedit ca merita inima mea si sufletul meu pe tava. Respectul meu tot ti se cuvine numai tie. Esti singurul care a stiu cand si cum sa isi ceara iertare pt ce a spus.
Tin minte si acum ca niciodata nu am putut sa fiu certata cu tine; intotdeauna ai gasit cuvintele potrivite sa ma faci sa trec cu vederea, de asta esti si acum in sufletul meu si o sa fii multa vreme de acum incolo. Ne impacam numai din priviri bebe strumf, ne intelegeam numai din mangaieri. Si asta nu o sa poata sa imi stearag nimeni niciodata din minte.
Ce ziceai ca sunt ca o stea care straluceste, dar nu e dispusa sa straluceasca numai pentru tine?
Stralucesc datorita tie de asta sunt convinsa... daca tu nu ai fi pentru cine oare as lumina eu? Cine mi-ar oferi energia sa? Sunt decat o simpla stea ce ar cadea daca ai pleca!
Esti si vei fi inima mea asa cum ti-am zis si acum 3 zile, intre noi doi mereu va exista o conexiune sufleteasca puternica pe care nu o putem nega oricat ne-am dori. Vei fi mereu prietenul meu de suflet pentru ca numai tu stii ce sa spui sa ma faci fericita, ce sa spui sa ma faci sa ma simt trista. Oricat ar incerca altii nu vor putea niciodata sa imi dea bucuria pe care mi-o dai tu sufletului meu numai cu un telefon sau un mesaj.
Inima mea mereu mi te-a scos in cale, destinul mereu s-a interpus cu al tau. Parca intreg universul nu vroia ca noi doi sa ne uitam vreodata ochii. Coincidentele aprape zilnice sigur ne zic ceva trebuie sa ne dam seama si ce anume...
Te iubesc, inima mea, cu toata puterea si cred in tine orice ar zice lumea numai eu stiu cum ma tineai in brate, cum ma sarutai, cum imi vorbeai cand eram numai noi doi. Ceilalti nu or sa stie nicidoata, nu or sa simta niciodata momentele noastre si atat. Chiar daca le-am povesti. Ochii tai si vocea ta, numai cu ele reuseai sa ma imblanzesti, sa ma zapacesti.
Esti primul pe care l-am iubit; esti singurul caruia i-am spus asta desi nu fata in fata, dar datorita tie am reusit sa imi inving, desi tarziu, frica.
Sufletul meu a invatat sa fie iar bun, iar bland, iar deschis, prin tine! Caci ai avut atata rabdare cu el, desi din pacate atunci frica a distrus tot la fel ca si prejudecatile, acum totul a trecut, te simt iar acolo in el, iar cald, iar pe TINE.
Nu credeam ca vei lasa in urma ta atatea amintiri ce nu le pot uita, si acum orice ar fi nu mai pot iubi pe altcineva in viata mea... inima mea te vrea!
Daca m-ai intreba daca as mai putea sa te mai iubesc cum te iubeam candva, sa stii ca as spune da, din toata inima. Daca m-ai intreba daca as mai vrea sa te mai intorci in viata mea, stii bine ca as vrea, din toata inima.
Te iubesc...

20 mai 2007

Era o zi de mersi

Imi bate inima asa de tare! Pentru ca dupa fix 6 luni de cand totul dintre mine si EL s-a terminat, l-am vazut intre patru ochi si am vorbit cu el ca doi buni prieteni care nu s-au vazut de ani. Chiar daca am vazut ca ochii lui nu mai sclipeau ca acum jumate de an inima mea batea parca mai intens ca atunci. Mi-a facut asa de bine sa il vad, sa ii zic ca in sfarsit l-am inteles, ca in sfarsit imi dau seama prin ce a trecut si ca am realizat ca 3 ani jumate de relatie au fost mai puternici decat o flacara abia aprinsa, flacara ce la mine inca mai arde, dar nu conteaza imi e suficient sa il stiu prietenul meu de suflet...
Simt o maturizare sufleteasca, emotionala si simt ca timpul s-a intors pana la data de 28-29 octombrie 2006.
Iti multumesc Doamne ca mi-ai oferit ocazia de a-l mai avea macar o ora asa de aproape, ca am reusit sa vorbesc cu el atat de destins, ca doi oameni civilizati, ca l-a sfarsit am ramas la stadiul de ne mai vedem si a zis ca oricand se va putea in week end cand va veni. Sunt atat de fericita ca incepe viata mea sa se puna la punct.
Dupa atata timp aveam nevoie de balsamul acesta pentru suflet si ii doresc in continuare sa fie cel mai fericit si ma bucur enorm sa-l vad pe el multumit... asa cum i-am zis si aseara intre noi doi intotdeauna a existat o conexiune mentala si sufleteasca care nu a disparut nici dupa 6 luni si probabil nu va disparea vreodata.... macar prietenul meu de suflet sa fii iubitule, pana cand inima mea va bate pentru altul desi tu ai sa fii mereu intr-un loc special in ea.
Am avut atata nevoie de seara de ieri, eram insetata de dorinta de a-l mai pupa fara sa ma simt stanjenita de faptul ca intre noi nu mai fusese o intalnire doar intre 4 ochi. Am vrut sa ii demonstrez ca acea copila a mai crescut putin si ca acea copila a invatat sa fie capabila de iertare si sa isi ceara iertare.
Iti multumesc TIE ca existi, ca mi-ai dat o lectie importanta de viata, ca aseara am vazut iar cei doi ochi care mi-au umplut sufletul, ca aseara am auzit iar vocea ce mi-a facut fiinta sa tremure de atatea ori. Te iubesc si sunt cea mai fericita ca mi-ai permis sa intru in viata ta ca prietena ta, ca ai dat dovada de maturitate si intelepciune sufleteasca.
Nu-mi gasesc cuvinte numai sufletul meu stie ce senzatie minunata a trait aseara si cum dupa jumatate de an a stiu din nou sa se bucure si sa fie fericit. Pentru o ora am fost fericita, entuziasmata, incantata.... am simtit iar ca exist... si asta multumita tie, iubitule...
(pana acum Cristina – Inima ta... acum Florin Chilian – Zece... cand am primit mesajul la ora 7 Could I have this kiss forever si cand m-am urcat in fata langa el Akon – Don’t matter)

16 mai 2007

Sunt o luptatoare


E clar fericirea nu e scrisa pt mine, nu e facuta pt mine mi s-a dovedit pentru a nu stiu cata oara ca tot ce voi primi de la viata asta vor fi pierderi multe... am sa pierd tot ce ar putea insemna bun, am sa pierd prin ochii mei multe lacrimi, am sa privesc neputiincioasa cum imi sunt scuipate si calcate in picioare visele si sperantele, am sa fiu dezamagita constant de cei care au trezit in mine la un moment dat macar sentimentul de prietenie.
De ce nu suntem capabili sa intelegem cand ni se ofera doar o prietenie ca nu se poate mai mult de atat! De ce jignim atunci fiinta care a putut trezi in sufletul nostru sentimente atat de frumoase?
Am vrut sa fac un bine si mi-a fost aruncata in fata o paleta de injurii si de reprosuri neadevarate.
Asa de greu ti-a fost si tie alintatul meu cand ai vrut sa imi zici pa si nu stiai cum? De aceea te-ai purtat asa de placid cu mine? Oare de asta viata ma pune acum intr-o situatie aproape similara? Si zic aproape pentru ca eu bebe strumf niciodata nu am vrut sa ma urasti si niciodata nu ti-am facut ce mi-a facut el mie... acum te inteleg.... acum nu te mai condamn ca nu m-ai putut iubi si imi dau seama ca oricat de frumos m-as fi purtat eu cu tine oricat de mult as fi incercat sa trezesc in tine anumite sentimente nu as fi reusit.
De ce cel caruia i-am vrut si ii vreau binele nu a inteles acelasi lucru? Am vrut doar sa ii fie bine pt ca am realizat ca eu in cinci saptamani nu am putut sa il vad mai mult decat un prieten si Dumnezeu mi-e martor cat mi-am dorit ca sentimentele mele sa nu fie acestea... si cand am vazut ca el langa mine mai mult sufera, cand am vazut ca nu sunt ceea ce isi dorea el sa fiu am vrut sa-l eliberez de povara de a incerca mereu sa trezeasca in mine ceva ce la ora actuala nu mai poate fi trezit de nimeni.
Ii doresc binele din tot sufletul pentru ca merita. Pentru ca are atatea de oferit si are nevoie langa el de cineva care sa ii corespunda, de cineva care atunci cand ii zambeste sa ii incalzeasca inima si care sa-l iubeasca numai pe el, sa nu fie prinsa in trecut de o iubire interzisa. De cineva care sa gaseasca in el tot ce e mai bun caci exista o adevarata mina de bunatate si omenie.
Nu am vrut o secunda sa imi bat joc de cel care m-a tratat cu atata bunatatea si desi am simtit de la inceput ca pe noi doi nu ne va lega din punctul meu de vedere un sentiment mai puternic decat prietenia am zis ca poate Dumnezeu se va milostivi de sufletul meu si-l va descatusa de sub fantasma celuilalt.
A fost minunat cat a fost sa fie. S-a purtat cu mine cum nu cred ca o va mai face cineva vreodata si sunt constienta ca am pierdut ceva frumos si greu de gasit. Dar m-am gandit la el m-am gandit ca nu merita sa isi iroseasca timpul pretios langa cineva prea subjugat unei alte fiinte. Pentru ca asa cum zicea el „avem o mie de vieti?” si asa cum gandea el ca viata trebuie traita si exploatata la maxm am vrut sa ii redau libertatea. Il simteam langa mine ca o pasare careia ii sunt tinute aripile. Desi vroia sa dovedeasca ca poate mai mult ca imi poate oferi cerul in zborul ei, dar ii frangeam mereu aripile cu atitudinea mea si cu sufletul meu inchis.
Intotdeauna am vrut binele celorlalti pentru ca asa sunt eu. Pentru ca nu pot sa rad de suferinta altuia, chiar daca la un moment dat ma pot arata bucuroasa de raul lui/ei nu sunt asa. Si nu cred ca am sa invat vreodata sa ma gandesc la mine inaintea celorlalti.
E dureros ca s-a ajuns aici e dureros ca mi se imputa ca mi-am batut joc si sa fiu acuzata de dualitatea, cand tot ce am vrut a fost sa il vad bine , cand tot ce am vrut a fost sa nu mai sufere langa mine cand vede ca nu pot sa-l iubesc, ca nu pot sa ma port cu el asa cum si-ar dori sau ar astepta.
Ai nevoie de un suflet care sa te vindece, de un suflet care sa iti incalzeasca tot ce eu am reusit sa inghet in tine, o inima care cand bate sa se uneasca cu a ta, un glas care sa-ti atinga intreaga fiinta care sa te faca sa vibrezi. Ai nevoie de cineva care sa te iubeasca in aceeasi masura in care poti tu oferi dragoste.
Iar eu am nevoie de liniste, de impacare, de uitare. Am nevoie sa realizez ca visele mele legate de dragoste vor avea mereu acelasi final, mereu acelasi drum care duce spre prapastia imensa a durerii. Dar trebuie sa invat sa nu imi ucid spiritul caci esti singurul care va fi langa mine mereu.
Sunt o luptatoare si tot ce am nevoie in momentul asta este putere sa nu ma prabusesc iar. Este dorinta infinita de a nu ramane o invinsa in lupta cu destinul. Am nevoie de un curcubeu pe cerul meu plin de ploaie. Am nevoie de o raza de soare care sa strapunga bariera de nori. Am nevoie de un nou inceput, de un nou drum, de un sarut care sa ma faca iar sa vibrez, de o strangere in brate care sa ma faca sa ma simt protejata, de o mana care atunci cand se impreuneaza cu a mea sa ma faca sa simt nevoia de a nu ma scapa niciodata din prinsoarea sa.
Copila visatoare, pribeaga si plina de prea multa naivitate ca lumea poate fi buna inchide ochii si deschizandu-i varsa prin lacrimi orice sentiment negativ ce ar putea sa iti atace sufletul. Copila priveste cerul si incearca sa nu vezi cat de inalt este, ci cat de mare este si ca undeva pe harta lui si tu iti poti gasi locul si ca si pentru tine exista o bucatica infima intr-un infinit albastru, o steluta ce clipeste doar pentru tine, dar pe care, poate datorita valurilor de nori, nu estin capabila sa o vezi si iti intorci privirea catre ceea ce nu tie iti apartie si suspini dupa ce nu e al tau.
Doar inima ta te poate indruma catre acolo, lasa frica la o parte si urmeaza-o si crede in continuare in tine si in oameni, chair daca te vor lovi, chair daca te vor jigni...

03 mai 2007

Si totusi de ce eu?

Gata am fost dezamagita si de cine nu ma asteptam printr-o nesimtire incomensurabila... sufar sufar si iar sufar....
Desi sunt iubita sau nu neaparat iubita, dar sunt dorita si cineva tine mult la mine eu sunt cu sufletul la el... la acel el care nu mai pleaca din inima mea... si doare enorm.
Vreau sa scap de fantoma trecutului, vreau sa scap de tot ce simt in suflet, de tot ce imi apasa pe inima. Sunt satula ca de fiecare data cand il vad cu ea sau fara ea sa simt un junghi in inima, cand se vorbeste despre el sa ma doara in halul in care ma doare.... nu mai pot simt ca imi pierd mintile...
Ai mila Doamne de mine, de sufletul ce mi-l stigmatizezi zilnic... de ce ursitoarele mi-au pus in destin o iubire interzisa, un suflet ce nu imi apartine si o inima atat de slaba care nu poate lupta cu amintirea lui?
Cand vor inceta toate astea? Vreau sa ma indragostesc !!! VREAU!
De altcineva, cineva care sa tina macar 1% la mine si sa merite tot ce am de oferit...
Mi-e greu, mi-e foarte greu pana si persoanele care nu aveau voie sa ma dezamageasca m-au dezamagit... am pierdut in 3 zile enorm... am si castigat recunosc, dar nu stiu cata incredere sa mai am in ce am castigat...
De ce eu? De ce mie?

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...