Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2007

Momentul trezirii

Gata aseara m-am convins definitiv ca intre mine si EL nu va mai exista niciodata o relatie sentimentala. In afara de cea p care o avem acum si pe care eu voi incerca sa o conserv cat mai mult posibil.
L-am sarutat, bine pardon, m-a sarutat in urma unor vorbe pe care ni le-am zis noi in reptate randuri pe net, cand eu mai in gluma mai in serios am afirmat ca am curaj sa il sarut, si chiar aveam, dar mi-a fost frica sa nu interpreteze ceva gen ca daca il sarut eu voi incepe iar sa imi fac iluzii.
In cele din urma dupa ce mai multe minute m-a privit, ne-am privit, am intrebat atat „care ar fi rostul?” si a venit si a zis ca traiesc momentul, ma simt bine( aici l-am corectat mai tarziu cu sa „ne simtim bine”), stiu doar ca urmatoarele minute m-am simtit cea mai fericita, cand i-am simtit buzele pe buzele mele. Aveam atata nevoie sa mai simt fiorii aceia, golul acela in stomac, sa simt iar ca sunt capabila sa vibrez la o atingere. I-am si spus intr-un mesaj ca ii multumesc a fost un moment …

La multi ani!

15.06.2007(din jurnal)
La multi ani, sufletul meu!
Azi e ziua lui si ii doresc sin inima tot binele din lume, fericirea deplina si iubire impartasita.
Am vorbit aseara un sfert de ora aproape la telefon, ne-am trimis mesaje o ora , dar cum a venit dimineata cum tot visul de noapte s-a sfarsit.
Eu numai noaptea pot sa il visez, numai noaptea ii pot auzi vocea, vedea si simti langa mine.
Caci pe timpul zilei este al ei, cu drepturi depline ( da, mai sunt momentele cand vorbim pe net si atat).
Azi de dimineata a intrat pe net si ma uitam de ce trebuie eu sa stau ascunsa sa nu zic ca vorbesc , ca ma intalnesc cu el cand nu fac nimic rau.
In continuare suntem buni prieteni, dar tinem ascuns, lumea trebuie sa creada altceva, pt ca altfel ar intra la banuieli. Iar eu ma multumesc pe zi ce trece sa imi impun mie insami ideea ca intre noi doi nu va fi nicciodata mau mult de atat.
Incerc sa constinetizez singura ca ce a fost sau ar fi putut sa fie ramane in trecut, acum e cu totul o alta relatie.
Dar, s…

1 iunie 2007

1.06.2007
Ultima mea zi a copilului oficial! Nu-mi vine sa cred cat de repede au trecut anii cat de greu imi e sa realizez ca am crescut! Vreau sa fiu copil.... vreau sa am si eu parte de o copilarie normal sa apuc sa traiesc tot ce n-am trait tot ce mi-a umbrit de multe ori aceasta perioada. As vrea sa fie Iut langa mine cum era cand eram mica si imi cumpara cadouri si ma rasfata mereu de 1 iunie. N-as vrea sa ma gandesc ca peste 21 de zile se fac 4 ani de la moartea lui nu vreau sa mai plang nu vreau sa mai sufar.
Ce bine era cand eram mica si nu realizam ca viata asta in loc sa fie mai buna se face mai rea. Credeam ca atunci cand voi creste voi fi mai fericita voi putea face ce-mi doresc. Si atunci cand am crescut am realizat ca nefericirea se prezinta si sub alte aspecte nu numai cele cunoscute de mine pana atunci.
Cand ma gandesc ca 3 ani si jumatate nu am crezut in dragsote iar acum o simt si doare ca nu e impartasita. Cand ma gandesc ca 3 ani si jumatate nu am crezut in oameni iar…