Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2007

Cand te-am urat

„Cand te-am urat, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat ca sa te suport;
Te-am refuzat ca sa te schimbi;
Te-am chemat si n-ai venit; am urlat si nu mi-ai zambit; am fost trista si nu m-ai mangaiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu.
Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el si nimeni altul; recunoscator de acea intalnire d enimeni aflata; acea intalnire nu se uita; ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.”
Ti-am adus atatea elogii prin gandurile mele, prin lacrimile mele, prin infantilul fiintei mele.
Mi-ai indundat gandurile, mi-ai posedat noptile, mi-ai tulburat fiinta. M-am renascut si am murit de atatea ori cu tine in suflet.
Oare te-a mai simtit cineva atat de profund in superficialitatea ta?
A mai facut cineva o pasiune pentru durere din fiinta ta, din simplul fapt ca existi?
Vibrez si ma sugrum cu atata pasiune. Simt c…