26 octombrie 2006

Ah, ce greu e cand doare neputinta!

Doamne, cat imi tremura mainile! Cat de tare imi bate inima! Ca niciodata. Si ce senzatie stranie! Si ce greu rezist! Si-mi simt lacrimile in ochi! Si nu pot sa le dau frau liber, sa-mi umezeasca obrajii infierbantati! Si, Doamne, cat de tare tremur!

Si de ce? De ce nu pot opri valul de simtiri? De ce nu pot sa ma integrez in mine? Ceva e in plus sau in minus... sau nu mai stiu. Sunt ratacita in propria-mi fiinta, in propriile-mi ganduri...

Dumnezeule, cat de tare imi doresc sa nu mai simt ceea ce simt! Sa pot sa zic NU! Sau GATA! si inima mea sa ma asculte! Dar ea NU!, continua. Stie ca nu poate! Stie ca n-are voie si se incapataneaza! Nu o mai simt parte din mine... ci ceva asupra mea. Ceva ce ma coordoneaza. Ceva ce ma coordoneaza la un univers pe care il resping cu toata fiinta!

NU vreau! NU pot! Intelege odata! Lasa'ma sa fiu ceea ce am fost! Reda-mi vechiul EU!

Incredibil! Am ajuns sa creez furtuni in propriul suflet. Am ajuns sa ma impotrivesc mie insami. Am ajuns sa reneg parti integrate mie.

De ce? Iar aceeasi intrebare fara niciun raspuns concret... fara niciun raspuns care sa ma satisfaca...

Pentru un moment imi doresc ca o secunda sa pot sa aflu ce gandeste o singura persoana cu adevarat. Sa pot patrunde dincolo de cea mai frumoasa calitate a lumii: MISTERUL... sau macar sa stiu solutia cea mai potrivita pentru a-l afla. Pasii pe care trebuie sa-i urmez, pentru a-l descoperi.

Raman impotmolita in dorinta. Raman impietrita in intrebari. Am cazut si pentru prima data simt ca nu am putere sa ma ridic.

Mor de dorinta sa te implor sa nu pleci, viata mea!

Mor de dorinta sa te ascult zicand lucrurile pe care nicidoata nu le zici. Dar tac si pleci. Inca am speranta de a fi capabila candva sa nu mai ascund ranile ce ma dor gandindu-ma ca te voi iubi in fiecare zi mai mult. Cat timp vom astepta?

Mor de dorinta sa te imbratisez si sa ma imbratisezi puternic!

Mor de dorinta sa te fac fericit si sa ma saruti cand ma trezesc la pieptul tau, pana cand rasare soarele!

Ma pierd in parfumul tau. Ma pierd in buzele tale ce se apropie, soptind vorbe ce ajung la aceasta biata inima. Simt focul in interior.

Mor de dorinta sa te cunosc! Sa stiu ce simti! Sa deschid toate portile si sa inving furtunile ce vor sa ne abata, semanand in ochii tai privirea mea. Sa cant cu tine pana la rasarit. Sa ne sarutam pana ramanem fara suflu si sa vad pe chipul tau in fiecare zi apropiindu-se acel sentiment. Apropiindu-se, visand, lasand totul sa se intample, trecand peste teama de a suferi!

Mor de dorinta sa-ti explic ce se intampla in mintea mea!

Mor de dorinta sa te intrig si sa fiu inca capabila sa te surprind! Sa simt in fiecare zi acest tremur.
Cand te vad ce mai conteaza ce zic? Ce mai conteaza ce gandesc?

Daca sunt nebuna e treaba mea! Si acum vad iar lumea in favoarea mea. Vad din nou stralucind raza de soare.

De ce iubesc interzisul? De ce atentez la fructul oprit? De ce NU sunt apta sa lupt pentru ceea ce vreau?

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...