03 iulie 2007

Cand te-am urat

„Cand te-am urat, nu te-am putut uita;
Te-am blestemat ca sa te suport;
Te-am refuzat ca sa te schimbi;
Te-am chemat si n-ai venit; am urlat si nu mi-ai zambit; am fost trista si nu m-ai mangaiat. Am plans si nu mi-ai indulcit lacrimile. Desert ai fost rugamintilor mele, mormant glasului meu.
Dar recunoscator iti este sufletul meu pentru zambetul ce l-a vazut doar el si nimeni altul; recunoscator de acea intalnire d enimeni aflata; acea intalnire nu se uita; ci cu credinta ascunsa in tine rasuna in tacere, inverzeste pustiuri, indulceste lacrimi si insenineaza singuratati.”
Ti-am adus atatea elogii prin gandurile mele, prin lacrimile mele, prin infantilul fiintei mele.
Mi-ai indundat gandurile, mi-ai posedat noptile, mi-ai tulburat fiinta. M-am renascut si am murit de atatea ori cu tine in suflet.
Oare te-a mai simtit cineva atat de profund in superficialitatea ta?
A mai facut cineva o pasiune pentru durere din fiinta ta, din simplul fapt ca existi?
Vibrez si ma sugrum cu atata pasiune. Simt ca ma sufoc cu atata durere, si cu toate asteanu te pot uita. Ma controlezi, imi inunzi simturile doar cu simplul fapt ca ai fost, ca esti, ca ai putea sa fii.
Sunt atat de lucida in nebunia mea si totusi atat de nebuna in luciditate.
Ce ma mai tine legata de tine? Ce ma mai face sa te vreau cand am toate motivele sa NU... sau poate ca sunt motive sa DA?
Ma intriga faptul ca nu stiu ce sunt pentru tine. Curiozitatea asta de a-ti testa limitele si dorintele imi hranesc nebunia asta de a nu renunta inca.
Pierduta, ma regasesc doar in tine... gasita ma pierd iar in tine. E ca un cerc, iar eu ma invart inconstient, drogata cu sufletul tau. (sau cu ceea ce cred eu ca e sufletul tau)
Ah, si ameteala asta nu-mi da voie sa fiu rationala. Schimbarile de ritm din cerc nu-mi permit sa ies din el, oricat as vrea!
E ca o forta, ca ceva mai presus mie ce ma imbata cu o iubire ce n-a fost, dar ar fi putut sa fie.
E vorba de vointa, de dorinta, de pasiune, de obsesie, de iubire, de ura... de ce?
Nici eu nu stiu.
E vorba de CEVA... sau poate e vorba de NIMIC.
Oare tu ai control asupra mea? Sau deja nimeni si nimic nu mai are control asupra mea? Ah, as zbura, m-as inalta dar mi-e teama sa nu ma prabusesc si sa-mi distrug iremediabil aripile. Dar daca nu ma inalt cum pot stii cum e sa zbori?
Daca mi-e frica, cum pot sa risc? Sunt ametita... e halucinant ce simt....
Te mai poti ridica, dupa ce te-ai tarat prea mult?
Mai pot zbura desi am aripile amortite... ?

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...