20 noiembrie 2007

Cat de mult este destul?!


Pe zi ce trece ma surprinde tot mai mult si tot mai tare specia asta contemporana cu noi numita „barbat/baiat insurat/combinat” care desi are acasa o fata de milioane ( indiferent ca sunt ipotetice sau reale) sunt intr-o continuua cautare de noi „victime”, daca se poate si mai tinere cu atat mai bine.
Ori e doar soarta mea sa dau numai peste astfel de personaje, ori deja ideea de monogamie e piesa de muzeu. Si hai fie, inteleg daca si EA ii da motive LUI sa spere la o posibila aventura vina deja se imparte la doi, dar cand il refuzi politicos (sau nu, in functie de gradul de exasperare in care te aduc insistentele inutile) si el ramane totusi pe pozitii, incepi sa te intrebi cat de mult este destul?
Stii ca cineva il asteapta acasa, stii ca este cu acel cineva de ani, luni, saptamani, ore nu mai conteaza cat si mai ales stii ca ai niste principii de viata solide si ca ai dat-o o data in bara crezand un astfel de specimen si ti-a ajuns, si ramai stupefiata cand vezi ca pentru el „amanuntele” astea sunt doar un decor de scena, din alt act decat cel pe care il joaca cu tine.
Patetic. Frustrant. Enervant si sacaitor. Deja aceleasi fraze, acelasi promisiuni aruncate in vant, aceleasi complimente menite sa vrajeasca o pustoaica naiva prea increzatoare in dragoste, dar mai ales in oameni. Incepe insa sa devina de-a dreptul penibil cand numarul lor creste si mai mult ca ti se pare ca doar de astfel de „celibatari cu jumate de norma” te impiedici, daca nu intotdeauna macar prea des ca sa mai rezisti tentatiei de a nu ii jigni finut.
Dar ce imi bat eu capul aici ca oricum asta nu rezolva nimic, dar macar ma descarc si macar incerc sa analizez eu cu mine in ce lume minunata traim si incep sa ma gandesc cu groaza cum va fi in momentul cand nu voi mai avea statutul de single si voi fi commited. Cand ma gandesc ca eu din fire nu sunt geloasa si posesiva, nu insist cu intrebari si telefoane dar urasc sa fiu MINTITA, si cand stiu ca barbatul nu are nici limita nici masura, cum o sa pot sa nu ma gandesc macar fugitiv la varianta ca eu stau acasa si el se da la alta.
Bine ca acum nu poti taia toata padurea doar pentru cateva buruieni, dar daca aceste buruieni sufoca si radacina celorlalti?
Nu zic ca femeile sunt usa de biserica, departe de mine gandul asta, dar hai sa fim onesti macar o data si sa lasam feminismul si misoginismul si sa recunoastem ca cei care inseala cel mai mult sunt tot „masculii feroce” ai societatii moderne.
Ah, iar incepe sa ma plictiseasca atata polemica si atatea intrebari fara raspuns. Hai sa lasam lucrurile asa si totusi dragii mei „vanatori” lasati-o mai moale nu uitati ca aveti pe cineva acasa care valoreaza enorm( ca altfel nu s-ar explica de ce v-ati indragostit si mai sunteti cu persoana respectiva), iar daca dragostea dispare mai bine mergeti pe cai separate, decat pe aceeasi cale dar cu 3 perechi de pasi...

3 comentarii:

Anonim spunea...

toata lumea inseala pe toata lumea..cand o sa incerci si tu vei vedea cum este si cat de greu rezisti tentatiei..nu stiu de ce dar vorbesti ca o virgina naiva, credula care inca mai crede in printi pe cai albi..poate inca esti..trebuie sa iubesti prea mult si cu adevarat ca sa nu inseli..nu doar sa ti la cineva, sa fi atasat de el sau sa fie o rutina..sunt cazuri super rare..uneori nu are rost sa speri la ele..

Mar1na spunea...

pai daca am sta si am prefera realitatea asta si ne-a obisnui cu ideea asta ca toti inseala nimeni nu reuseste sa se ataseze emotional suficient fie o sa ajungem intr-un stadiu de coma emotioanala fie ideea de cuplu deja va insemna minim trei sau macar o data trei dar niciodata numai si numai doi...

sentiment spunea...

exact ce spui se cam poarta cifra 3 in dragoste......e dureros..dar e adevarat..de obicei adevarul doare..de aceea doare si dragostea..

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...