17 iunie 2007

Momentul trezirii


Gata aseara m-am convins definitiv ca intre mine si EL nu va mai exista niciodata o relatie sentimentala. In afara de cea p care o avem acum si pe care eu voi incerca sa o conserv cat mai mult posibil.
L-am sarutat, bine pardon, m-a sarutat in urma unor vorbe pe care ni le-am zis noi in reptate randuri pe net, cand eu mai in gluma mai in serios am afirmat ca am curaj sa il sarut, si chiar aveam, dar mi-a fost frica sa nu interpreteze ceva gen ca daca il sarut eu voi incepe iar sa imi fac iluzii.
In cele din urma dupa ce mai multe minute m-a privit, ne-am privit, am intrebat atat „care ar fi rostul?” si a venit si a zis ca traiesc momentul, ma simt bine( aici l-am corectat mai tarziu cu sa „ne simtim bine”), stiu doar ca urmatoarele minute m-am simtit cea mai fericita, cand i-am simtit buzele pe buzele mele. Aveam atata nevoie sa mai simt fiorii aceia, golul acela in stomac, sa simt iar ca sunt capabila sa vibrez la o atingere. I-am si spus intr-un mesaj ca ii multumesc a fost un moment de care aveam nevoie. Si bineinteles ca el s-a gandit repede ca interpretez ca o posibila sansa sau imi fac iar visuri, dar m-am ocupat sa il linistesc si sa ii zic ca sunt prea perfect constienta de situatia lui si ca a fost ceva de care am avut amandoi nevoie. Pentru ca fara dar si poate si el isi dorea sa ma tina in brate, sa ma sarute. Am simtit in felul in care m-a imbratisat, in care m-a sarutat.
Doamne sunt vie iar, ii simt iar mainile pe mine, atingerea, buzele, chimia aia care exista intre mine si el si de care pana acum nu am mai avut niciodata parte. Sapte luni, doar atatea, am fost amortita ca fiinta, iar aseara printr-un sarut am inceput iar sa simt.
Nu-mi fac nicio iluzie ca acum jumate de an. Acum chiar nu ma mai astept ca vreodata el sa o lase pe EA pentru mine, sau sa mai fie asa cum a fost atunci. Acum e cea mai stranie relatie posibila, dar imi face bine, iar pe el nu stiu in ce masura ar putea sa il afecteze, caci nu inseala pe nimeni, nu face nimic gresit.
Sunt pur si simplu prizoniera a dragostei lui, a tuturor indoielilor astea din jurul nostru, prizoniera a pielii lui, a nebuniilor lui, a dorintei de a-l saruta. Se opreste mereu timpul atunci cand pot sa il vad si sunt constienta ca i-as darui totul pentru a ramane langa mine. Este delirul meu, condamnarea mea. Orele pana sa il vad imi par nesfarsite, si ma simt eliberata atunci cand ma cheama, atunci cand vrea sa ma vada. Pur si simplu sunt facuta, predestinata, blestemata (oricum i-ai spune e acelasi lucru) sa ii fiu „amanta”(pun cu ghilimele caci intre noi nu se intamplat nimic de ordin sexual), sa ii fiu prizoniera.
Doar o alta dragoste ma va putea elibera pe mine, dar momentan pana apare acea dragoste imi este atat de bine acum. Nu stiu cum pot sa nu sufar, sa nu imi mai fac iluzii aiurea, poate pentru ca avandu-l mereu aproape sunt constienta de faptul ca nu il voi putea avea niciodata, vad in felul in care se poarta cu mine, felul in care ne conservam relatia actuala si nu sufar in urma unui sarut pentru ca de data asta nu mi-am mai facut vise, planuri. Acum vorba lui „traiesc momentul” fara sa ma gandesc la ce ar putea insemna, ce vrea sa zica, sa exprime etc. Gata de aseara toate ideile ce le-am avut pana atunci s-au anulat intr-un stil miraculos.
Incep eu sa ma eliberez singura de sub dominarea lui, usor, usor dar sigur...
(un singur lucru nu inteleg de ce tot zice ca vrea sa implinesc 18 ani ca sa vada ceva, si ca o sa imi dau seama atunci, si ca daca nu imi dau seama imi va spune el, nu inteleg ce vrea de la mine, ce asteapta de la mine?in fine pana atunci mai sunt 8 luni jumate nu are rost sa ma cramponez acum de aceste luni... tot ce am in momentul asta sunt clipele pe care le traiesc... oricum cert e ca simt din nou ca fiinta mea nu e imuna si ca poate simti... m-a trezit din acea amorteala infernala in care se afla... e pur si simplu momentan medicamentul, drogul de care am eu nevoie, de care sunt dependenta!)

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...