14 noiembrie 2007

Se poate si punct!!!

E incredibil, sincer. La inceput am crezut ca sunt cuvinte de umplutura, ca sunt pareri subiective, dar incep sa ma conving singura ca nu e asa...
De vreo cateva zile mai toata lumea imi spune ca arat altfel, incepe sa ma intrebe pt cine ma aranjez, de ce ma machiez.... si raspund sincer: pentru nimeni. Chiar asa e: pentru absolut nimeni. Doar pentru mine, pentru ca ma simt eu bine, pentru ca nu am nicio explicatie, sincer.
Doamne, ce am facut un an de zile? Cum am putut sa fiu atat de nedreapta cu mine si sa ma pedepsesc si eu mai tare in loc sa ma ajut?
Iar acum? Acum?! Imi revin. E incredibil. As plange, as rade mai tare, as trai parca mai intes. Dar stai putin deja fac asta si nu fortat, ci pentru ca simt cu adevarat. Ma uit in oglinda si nu se mai vad urmele lacrimilor mele, ba chiar se vede timid un zambet in coltul gurii. Ah, vreau sa dansez, sa cant, sa sar, sa iau pe toata lumea in brate, sa pup pe toata lumea... sa recuperez tot ce am pierdut!
Si am sa reusesc!
Ah si am sa fiu iarasi vie fara sa am nevoie de altcineva sa ma faca sa ma simt astfel... acum stiu ca cea mai buna prietena a mea sunt tot EU si ca niciodata nu sunt singura... ma am pe mine si am forta asta a naibii de mare de a trece peste tot greul si de a intampina ziua de maine cu speranta. Si o sa reusesc... stiu ca se poate... da! Se poate si daca pot eu, inseamna ca pot mai multi... atata timp cat gasim acea mica raza de lumina care sa ne incalzeasca trupul, sufletul...
La naiba cu explicatii intuile. Se poate si punct. TU, incearca!!!

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...