28 ianuarie 2007

Sentimenul de "cutie"

Its over and done, but the heartache lives on inside And who is the one you're clinging to, instead of me tonight And where are you now? Now that I need you Tears on my pillow Where ever you go Cry me a river That leads to your ocean You'll never see me fall apart In the words of a broken heart Its just emotions, taking me over I'm caught up in sorrow, lost in my song But if you don't come back, come home to me darling Don't you know theres nobody left in this world to hold me tight There's nobody left in this world to kiss goodnight I'm there at your side, a part of all the things you are But you have a part of someone else You gotta go find your shining star Am realizat cu atata durere in ultimele 3 zile ca indiferent de cate suflete esti inconjurat in lumea asta esti singur. Oricat ai vedea ca sunt unii alaturi de tine si oricat ar incerca sa para ca iti simt durerea nu e asa... De ce? Pentru ca fiecare intai se gandeste la problemele sale proprii apoi ale celorlalti si daca pentru 5 minute poate printr-o absurda empatie te intelege apoi mai mult ca sigur va reveni la ale lui... Si ramai tu singur, neinteles, nevindecat si realizezi pentru o secunda ca nimanui nu ii pasa de tine si chiar daca ii pasa nu esti primordial... si incepi sa fii egoist si sa te gandesti „dar eu de ce ma gandesc la altii... hai sa incep sa ma gandesc la mine...”
E asa de ciudat durerea nu ti-o poate lua nimeni oricat ar incerca, iar bucuriile toata lumea pana si cei de la care te astepti mai putin... Si Doamne cat doare gandul asta... Frigul asta al panicii si al singuratatii iti inunda tot corpul, iti simti oasele trosnind, sangele inghetzand, gandurile fugind parca... iar daca nu fug aglomerandu-se, amestecandu-se facandu-te sa ajungi intr-un nonsens cu tine insuti... Si doare... si esti singur si numai tu poti sa te scapi de povara asta... Desi se zice ca in lumea asta mai exista o persoana care simte ca tine traieste ca tine e unitara cu tine...
Oare el/ea te poate ajuta? Oare el/ea e singurul/a care poate sa te inteleaga in totalitate? Sa-ti vada atat de simpla complexitatea emotiilor? Sa te inalte in loc sa te coboare?Si daca ea chiar exista? De ce nu toti o gasim... ?! Sau oare o gasim vreodata cu adevarat sau ne place sa ne amagim singuri ca am gasit-o si astfel sa traim esec dupa esec?
Cheia succesului e sa stii sa mergi din esec in esec fara sa iti pierzi entuziasmul... dar si entuziasmul asta nu e etern... ce te faci cand blufurile nu se termina dar entuziasmul da?
Are rost sa cauti in continuarea componenta lipsa a fiintei tale, sau sa te predai luptei si sa accepti ca esti singur abandonat in tristete si durere si ca trebuie sa inveti sa disimulezi emotii si sentimente si sa intrii in "spiritul de cutie" atat de raspandit si de superficial... si astfel sa te mangai cu ideea ca nu esti singur... Da... nu esti singur la suprafata... dar sufleteste ce te faci?
Cand iti dai seama ca in loc de suflet pe zi ce trece se formeaza un vid? Aici cum poti sa te prefaci?! Poti? Trebuie?
Doamne, cat ma obosesc intrebarile astea fara raspuns concret... cat ma amagesc visele noapte de noapte... cat ma ranesc amintirile stiind ca nu voi mai putea niciodata sa le am alaturi de acea persoana care le-a creat... cat ma doare sa gandesc asa!
Vreau sa ma amestec in "cutie", nu mai vreau sa ma adancesc atat in propiile mele ganduri si nu pot... blestem, binecuvantare... nici eu nu stiu... poate doar EMOTIE...

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...