16 mai 2007

Sunt o luptatoare


E clar fericirea nu e scrisa pt mine, nu e facuta pt mine mi s-a dovedit pentru a nu stiu cata oara ca tot ce voi primi de la viata asta vor fi pierderi multe... am sa pierd tot ce ar putea insemna bun, am sa pierd prin ochii mei multe lacrimi, am sa privesc neputiincioasa cum imi sunt scuipate si calcate in picioare visele si sperantele, am sa fiu dezamagita constant de cei care au trezit in mine la un moment dat macar sentimentul de prietenie.
De ce nu suntem capabili sa intelegem cand ni se ofera doar o prietenie ca nu se poate mai mult de atat! De ce jignim atunci fiinta care a putut trezi in sufletul nostru sentimente atat de frumoase?
Am vrut sa fac un bine si mi-a fost aruncata in fata o paleta de injurii si de reprosuri neadevarate.
Asa de greu ti-a fost si tie alintatul meu cand ai vrut sa imi zici pa si nu stiai cum? De aceea te-ai purtat asa de placid cu mine? Oare de asta viata ma pune acum intr-o situatie aproape similara? Si zic aproape pentru ca eu bebe strumf niciodata nu am vrut sa ma urasti si niciodata nu ti-am facut ce mi-a facut el mie... acum te inteleg.... acum nu te mai condamn ca nu m-ai putut iubi si imi dau seama ca oricat de frumos m-as fi purtat eu cu tine oricat de mult as fi incercat sa trezesc in tine anumite sentimente nu as fi reusit.
De ce cel caruia i-am vrut si ii vreau binele nu a inteles acelasi lucru? Am vrut doar sa ii fie bine pt ca am realizat ca eu in cinci saptamani nu am putut sa il vad mai mult decat un prieten si Dumnezeu mi-e martor cat mi-am dorit ca sentimentele mele sa nu fie acestea... si cand am vazut ca el langa mine mai mult sufera, cand am vazut ca nu sunt ceea ce isi dorea el sa fiu am vrut sa-l eliberez de povara de a incerca mereu sa trezeasca in mine ceva ce la ora actuala nu mai poate fi trezit de nimeni.
Ii doresc binele din tot sufletul pentru ca merita. Pentru ca are atatea de oferit si are nevoie langa el de cineva care sa ii corespunda, de cineva care atunci cand ii zambeste sa ii incalzeasca inima si care sa-l iubeasca numai pe el, sa nu fie prinsa in trecut de o iubire interzisa. De cineva care sa gaseasca in el tot ce e mai bun caci exista o adevarata mina de bunatate si omenie.
Nu am vrut o secunda sa imi bat joc de cel care m-a tratat cu atata bunatatea si desi am simtit de la inceput ca pe noi doi nu ne va lega din punctul meu de vedere un sentiment mai puternic decat prietenia am zis ca poate Dumnezeu se va milostivi de sufletul meu si-l va descatusa de sub fantasma celuilalt.
A fost minunat cat a fost sa fie. S-a purtat cu mine cum nu cred ca o va mai face cineva vreodata si sunt constienta ca am pierdut ceva frumos si greu de gasit. Dar m-am gandit la el m-am gandit ca nu merita sa isi iroseasca timpul pretios langa cineva prea subjugat unei alte fiinte. Pentru ca asa cum zicea el „avem o mie de vieti?” si asa cum gandea el ca viata trebuie traita si exploatata la maxm am vrut sa ii redau libertatea. Il simteam langa mine ca o pasare careia ii sunt tinute aripile. Desi vroia sa dovedeasca ca poate mai mult ca imi poate oferi cerul in zborul ei, dar ii frangeam mereu aripile cu atitudinea mea si cu sufletul meu inchis.
Intotdeauna am vrut binele celorlalti pentru ca asa sunt eu. Pentru ca nu pot sa rad de suferinta altuia, chiar daca la un moment dat ma pot arata bucuroasa de raul lui/ei nu sunt asa. Si nu cred ca am sa invat vreodata sa ma gandesc la mine inaintea celorlalti.
E dureros ca s-a ajuns aici e dureros ca mi se imputa ca mi-am batut joc si sa fiu acuzata de dualitatea, cand tot ce am vrut a fost sa il vad bine , cand tot ce am vrut a fost sa nu mai sufere langa mine cand vede ca nu pot sa-l iubesc, ca nu pot sa ma port cu el asa cum si-ar dori sau ar astepta.
Ai nevoie de un suflet care sa te vindece, de un suflet care sa iti incalzeasca tot ce eu am reusit sa inghet in tine, o inima care cand bate sa se uneasca cu a ta, un glas care sa-ti atinga intreaga fiinta care sa te faca sa vibrezi. Ai nevoie de cineva care sa te iubeasca in aceeasi masura in care poti tu oferi dragoste.
Iar eu am nevoie de liniste, de impacare, de uitare. Am nevoie sa realizez ca visele mele legate de dragoste vor avea mereu acelasi final, mereu acelasi drum care duce spre prapastia imensa a durerii. Dar trebuie sa invat sa nu imi ucid spiritul caci esti singurul care va fi langa mine mereu.
Sunt o luptatoare si tot ce am nevoie in momentul asta este putere sa nu ma prabusesc iar. Este dorinta infinita de a nu ramane o invinsa in lupta cu destinul. Am nevoie de un curcubeu pe cerul meu plin de ploaie. Am nevoie de o raza de soare care sa strapunga bariera de nori. Am nevoie de un nou inceput, de un nou drum, de un sarut care sa ma faca iar sa vibrez, de o strangere in brate care sa ma faca sa ma simt protejata, de o mana care atunci cand se impreuneaza cu a mea sa ma faca sa simt nevoia de a nu ma scapa niciodata din prinsoarea sa.
Copila visatoare, pribeaga si plina de prea multa naivitate ca lumea poate fi buna inchide ochii si deschizandu-i varsa prin lacrimi orice sentiment negativ ce ar putea sa iti atace sufletul. Copila priveste cerul si incearca sa nu vezi cat de inalt este, ci cat de mare este si ca undeva pe harta lui si tu iti poti gasi locul si ca si pentru tine exista o bucatica infima intr-un infinit albastru, o steluta ce clipeste doar pentru tine, dar pe care, poate datorita valurilor de nori, nu estin capabila sa o vezi si iti intorci privirea catre ceea ce nu tie iti apartie si suspini dupa ce nu e al tau.
Doar inima ta te poate indruma catre acolo, lasa frica la o parte si urmeaza-o si crede in continuare in tine si in oameni, chair daca te vor lovi, chair daca te vor jigni...

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...