26 septembrie 2007

Take a risk


25.09.2007
Dragostea inseamna sa iti daruiesti inima si sufletul intreg celui care stii ca ti le va zdrobii... dragostea inseamna sa stii sa suferi si sa plangi pentru cel iubit, dar sa-ti doresti mereu sa il vezi fericit... sa te arda lacrimile lui mai tare decat ranile pe care ti le-a provocat. Sa nu poti sa-i doresti raul si sa fii fericit cu fericirea sa...
Dragostea si egoismul nu au niciun punct comun... dragostea si setea de a te razbuna intr-un final, nu exista... aia e pasiune, obsesie, moft, orice dar sigur nu dragoste.
Poate suna feeric si nerealizabil, dar asta e ideea mea despre dragoste, astfel vad eu dragostea. Pentru ca stiu ca si eu am simtit la fel si desi de multe ori imi revarsam furia zicand ca o sa ma razbun, blamandu-l pe cel pe care l-am iubit, intr-un final realizam ca sunt numai vorbe nu fapte. Uneori s-a intamplat sa rabufnesc in fata lui, dar rar si destul de minimalist fata de cum ma descarcam de obicei... dar in sufletul meu stiu ce e. N-as putea sa-i fac vreun rau vreodata, chiar daca el a distrus mult in mine, chiar daca un an de zile din viata l-am pierdut din cauza sentimentelor noi aparute in viata si sufletul meu, stiu ca nu e numai vina lui...
Eu cred in continuare in oameni... imi lipseste doar curajul sa mai cred in dragoste, dar asta se va vindeca cu omul potrivit... cu persoana care va fii la locul si momentul potrivit... pana atunci insa, trebuie sa invat sa zambesc din nou... sa nu ma mai gandesc la acel EL din trecut si sa merg mai departe.
E gresit sa vreau o noua sansa de a trai si a simti?
Totul e sa vreau...

19:53
Astept sa fiu eliberata de la condamnarea asta pe care mi-am oferit-o singura si aspura careia am pierdut controlul. Cred ca este singurul lucru asupra caruia eu nu am niciun fel de putere. Nu mi s-a mai intampalt decat foarte rar sa nu pot iesii dintr-o situatie, sa ma las coplesita de o situatie, dar uite ca s-a intamplat.
Astept acea dragoste care sa ma elibereze. Acea mica raza de lumina care sa genereze o explozie in sufletul meu si sa ma faca sa vibrez, sa traiesc. Zambetul acela pe care l-am pierdut acum un an. Ochii mei care sa lumineze ca inainte, care sa vada iar clar ... sa nu mai fie inecati de lacrimi ce imi impaienjenesc privirea.
Stiu ca exista in aceasta lume acel cineva care cu un singur gest sa schimbe complet viata mea. Acel cineva alaturi de care sa ma simt completa... implinita... dar unde? Oare il voi gasi? Are rost sa infruntam toate furtunile din calea noastra si sa nu ne abatem de la drum doar-doar vom gasi ceea ce cautam?
Se zice sa nu iti fie frica de umbre pentru ca ele arata ca acolo este lumina. Si cam asa e, caci umbra fara lumina nu poate exista... asa ca vreau sa vad lumina care creeaza aceste umbre.
Vreau sa cred mereu... sa cred in vindecarea adusa de dragostea reciproca... sa cred ca exista in lume acei doi ochi ce imi vor lumina calea... acea mana care se va impreuna cu a mea si ma va face sa merg inainte alaturi de pasii de langa pasii mei.
Stiu ca doar visez, dar e atat de frumos visul meu. E atata lumina si caldura in visul meu incat e singura mea oaza de liniste.
Indragostita de dragoste, dar neincrezatoare in puterea ei de a mai exista in viata mea... prea ranita parca sa mai pot sa cred ca voi mai simti curand puterea ei... si e pacat... caci speranta moare ultima... iar a mea e deja in moarte clinica...
Amortia... inca nu definitiv... mai poate fi salvata?

Niciun comentariu:

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...