03 martie 2007

Vroiam sa ma vindec


Ieri cica a fost ziua mea si am implinit 17 ani... da da wow cat timp a trecut parca mai ieri mergeam cu mama sa imi fac buletinul... in fine. Ca de obicei, specific mie am avut parte anul asta numai de surprize si de semne de intrebare. Si cum eu nu sunt superstitioasa, dar nici nu cred in coincidente in mod automat am inceput sa imi pun semne de intrebare. Am primit mesaje si telefoane si urari de bine de la persoane la care nu m-as fi asteptat vreodata. Mi s-a umplut inima de bucurie sa vad ca au tinut minte, dar nu numai asta cel mai important ca si-au rupt cateva minute din viata lor pentru a-mi transmite gandurile lor.
Dar in fine nu asta e relevant. Ceea ce m-a surprins inca o data a fost semnul pe care mi l-a dat Iut... ca de obicei de fiecare data cand ma duc la el la cimitir primesc cate un semn. Dar pe acesta nu cred ca pot sa il inteleg. Au fost doua la inceputul zile si ultimul la sfarsitul acesteia. Primul, in drum spre cimitir m-am intalnit cu un vecin de al ei... care mi-a aratat blocul in care sta el... a naibii coincidenta acelasi bloc in care sta si ea. Apoi dupa ce am plecat de la cimitir si imi ziceam in sinea mea nevazand niciun semn nimic : „Am inteles Iut trebuie sa-l uit sa nu-l mai vad niciodata”... exact in acel moment.... vad o masina culoarea masinii lui iesind dintre blocuri... initial mi-am zis sa nu imi fac sperante ca nu e el... ei nu! Dupa vreo 3 secunde in care nu stia daca sunt eu sau nu m-am uitat la el s-a uitat la mine si m-a claxonat. Moment de blocaj mental... eu nu stiam ce sa mai inteleg.... nici in momentul de fata nu stiu ce sa mai cred.... a fost prima oara dupa 2 luni cand privirile noastre chiar si pt cateva secunde s-au intersectat.... nu stiu ce am simtit.... o bucurie imensa amestecata cu o mare tristete... un fel de amagire temporara...
In fine, vine seara hai cu fetele unde le-am promis... abia ce ajunsesem cand in incapaere isi face aparitia o tanara... instinctiv privirea mea si a Thalidei s-au oprit asupra ei... Thalida atat a putut afirma ce draguta e tipa, ca dupa aceea a observat insistenta cu care ma uitam la ea si si-a dat seama ce gandesc. A zis un Nu clar. Iar eu dadeam din cap si ziceam ba da. Desi nu o vazusem niciodata in viata mea in cel de-al treilea vis am vazut-o cel mai clar si semana impactant de mult cu ea. Nu-mi putem reveni din soc. Putea oare sa fie ea cea pe care o visasem eu. Puteam eu sa visez cu adevarat o persoana pe care nu am vazut-o in viata mea decat de la departare si niciodata la fata... sa o visez atat de adevarat atat de realistic? Am zis ca atunci cand va veni a doua oara sa ies afara sa vad daca e cu masina pe care o stiam eu. Si am iesit si eu si Thalida si am avut alt soc... sau mai bine zis momentul culminant al socului. Da, mi se adeversie ceea ce zisesem. Ea era. Tocmai ea.
De ce tocmai de ziua mea am cunoscut-o... si nu ca am cunoscut-o de ce mi-a atras atentia? De ce am simtit in felul in care am simtit? Ce se intampla cu mine? De ce nu pot sa trec peste... sau mai bine zis de ce nu sunt lasata... de ce in momentul in care sunt din ce in ce mai aproape de vindecare ceva imi redeschide rana...?

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...