Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2007

Un singur 1, format din 2!

Oare mai suntem capabili sufleteste sa credem cu adevarat in iubire? In tot ce reprezinta ea, in tot ce ne ofera ea, in tot ce ne transforma ea?
Sau doar simtim superficial si ne lasam purtati de gandul ca asta este... ca asta inseamna sa iubesti.
Spunem atat de repede „TE IUBESC”, si la fel de repede suntem capabili sa depasim o dragoste pierduta, incat ma face sa ma intreb... sentimentul acesta e atat de usor de inmultit?
Raspunsul este simplu: NU, dar cu toate acestea il confundam de atatea ori si il folosim de atatea ori incat uneori isi pierde din farmec... din magie!
Iubirea nu este aceeasi pentru toti, iubirea nu este aceeasi la toti... dar oare iubirea este?
Mai poate exista in zilele noastre un seniment pur, lipsit de orice urma materiala, fara pic de egoism...? Mai poate fii iubirea un TOT absolut?
Cati si-ar da viata pentru fiinta iubita? Cati ar renunta la aceasta daca ar stii ca ii este mai bine in alta parte? Cati ar fi capabili sa isi sacrifice fericirea lor, pentru p…

Eu ma dau batuta!

Eu ma dau batuta.
M-am plictisit sa imi dau seama ca ma aflu intr-o lume lipsita de orice urma de speranta. Doamne cat o sa mai judecati oameni buni, cat or sa vi se mai para niste lucruri pe care voi in viata voastra nu ati avea curaj sa le faceti, absurde. Hello, doar pentru ca voi nu sunteti in stare nu inseamna ca trebuie sa ii puneti la zid pe cei care au avut curajul sa incalce toate principiile placide pe care le-ati invatat voi de la mami si de la tati.
Hai sa incep cu inceputul ca vad ca m-am luat dupa Caragiale si am bagat direct intriga. Deci azi de dimineata la stirile de la Pro Tv, arata un cuplu care la 83 de ani s-a casatorit. El fost soldat in armata Rusiei din cel de al doilea razboi mondial, ea fata unui comandant din armata germana. Dragoste la prima vedere, dar imposibila avand in vedere ca cele doua natiuni erau cam adversare. In fine, au incercat ei sa corespondeze, dar tipul amenintat de KGB a renuntat si la modalitatea asta de comunicare. A scris in schimb o …

Secretul sufletului meu

Imi aduc aminte acum cum in anii trecuti pana sa descopar fiorul intrebam in stanga si in dreapta ce simti cand esti indragostit, cum se saruta, cum trebuie sa te porti cu cel pe care il iubesti.
Fiecarea avea definita si explicatia sa, iar eu din pacate dupa acestea mi-am conturat-o pe a mea. Si a fost cea mai mare greseala a vietii mele. De ce?
Pentru ca am uitat de simtire bazandu-ma pe ratiune. Daca ma trecea un fior in loc sa il las sa se implineasca si sa devina sentiment eu il puneam din prima intr-o categorie, dupa definitii. Pentru ca am descoperit abia dupa aceea ca primul sarut e atunci cand simti ceva anume pentru persoana respectiva sau un gest reflex. Daca iubesti sau macar iti sare inima din piept numai gandindu-te la acel cineva e imposibil ca in momentul in care il saruti sa nu simti ca ai uitat cum se face, cum ti s-a zis, cum ai facut cu altcineva, si sa reinventezi sarutul, sa fie primul; caci vrand nevrand la urmatorul tot corelata la amintrirea sarutului anterior…

3 in 1

Azi am mai multe prboleme de dezbatut cu mine, nu una singura.

In primul rand, de azi in fix 3 luni o sa implinesc 18 ani. Nu vreau! Cu toata taria o afirm. De ce?

Voi fi majora. Daca pana acum aveau pretentii si asteptari de la mine, acum vor avea un motiv in plus de adus la cvasiargumentele lor din prolificile certuri, cand nu gasesc explicatii mai bune decat raportate la varsta. Apoi, mi se pare ca inca sunt mica, inca mai am sa-mi traiesc copilaria, sa recuperez ce am pierdut ani de zile. Nu vreau sa fiu vazuta ca o persoana mare. Imi place statutul de minora. Imi plac avantajele oferite de varsta. 17 ani cred ca este cea mai interesanta varsta si asa vreau sa raman.
Off, si ma enerveaza cumplit ca nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca timpul nu tine cont de ce zic eu si trece. Si eu ii zic STOP, dar el nu ma intelege. Gata, opreste-te, imi convine de minune cum sunt acum, nu vreau sa fiu mare! Doamne, de ce nu ma simt inca pregatita sa trec la aces…

Momentul "imi place"!

La multi ani tuturor romanilor, ca azi este pana la urma ziua noastra. Dar nu despre acest lucru am sa vorbesc, caci nu asta m-a indemnat sa scriu...

Imi place barbatul care isi da seama ca femeia de langa el reprezinta imaginea lui. Imi place barbatul care se ingrijeste de imaginea lui.

Imi place barbatul care stie sa faca daruri, care stie sa ofere. Imi place barbatul care stie sa iubeasca si sa isi apere imaginea. Imi place barbatul care stie sa isi aleaga imaginea.

Imi place barbatul care stie ca trebuie sa dai aceleia care nu iti cere, ci care iti dovedeste ca poate si singura sa isi ofere, caci atunci isi da seama cu adevarat ce are langa el si ca nu este indispensabil din punctul asta de vedere si astfel isi evalueaza si mai mult potentialul.

Imi place femeia care nu cere, si stie sa accepte ceea ce i se ofera fara a da inapoi mai mult decat un zambet si un amabil „multumesc”, si asta pentru ca stie ca daca nu va mai primi poate sa isi ia si singura.

Imi place femeia care stie ce…