11 decembrie 2007

Eu ma dau batuta!


Eu ma dau batuta.
M-am plictisit sa imi dau seama ca ma aflu intr-o lume lipsita de orice urma de speranta. Doamne cat o sa mai judecati oameni buni, cat or sa vi se mai para niste lucruri pe care voi in viata voastra nu ati avea curaj sa le faceti, absurde. Hello, doar pentru ca voi nu sunteti in stare nu inseamna ca trebuie sa ii puneti la zid pe cei care au avut curajul sa incalce toate principiile placide pe care le-ati invatat voi de la mami si de la tati.
Hai sa incep cu inceputul ca vad ca m-am luat dupa Caragiale si am bagat direct intriga. Deci azi de dimineata la stirile de la Pro Tv, arata un cuplu care la 83 de ani s-a casatorit. El fost soldat in armata Rusiei din cel de al doilea razboi mondial, ea fata unui comandant din armata germana. Dragoste la prima vedere, dar imposibila avand in vedere ca cele doua natiuni erau cam adversare. In fine, au incercat ei sa corespondeze, dar tipul amenintat de KGB a renuntat si la modalitatea asta de comunicare. A scris in schimb o carte, „Dragoste in vremea razboiului”, carte pe care unii studenti de la istorie au folosit-o pentru a o cauta pe iubita soldatului. Au gasit-o, iar femeia cand a auzit ca dragostea ei din tinerete inca traieste a divortat pentru a se casatori cu omul pe care l-a iubit o viata intreaga.
Da, frumos si romantic, in opinia mea caci in momentul in care am prezentat-o colegilor in afara sa o faca pe ea sonata nu au stiut ce altceva sa mai zica.
Adica, poftim? Pai daca noi, care ar trebui sa fim cei mai lipiti de sentimentul asta si lipsiti de pragmatismul celor prea incercati de viata, reactionam asa... sincer mi-e mila de viitorul omenirii. Cum sa zici la 17 ani ca femeia aceea e nebuna ca a divortat si a renuntat la situatia stabila pentru prima dragoste? Cum sa ti se para asa de absurd? In ce lume traim? Spre ce ne indreptam?
Si eu care credeam ca dragostea va fi cea care va salva lumea, si ca astia din generatia mea vom invata din greselile trecutului, mi-am dat singura palma necesara trezirii. Dumnezeule, cate prejudecati, ce mentalitati, ce gandire lipsita de esenta ne conduce.
De ce? Pentru ce?
Cand o sa visam si o sa ne formam un ideal, o esenta de a fi, daca nu acum?
Cum o fi daca de la 17 ani mergi pe ideea ca iti trebuie bani ca sa ai o familie, ca trebuie sa construiesti ceva alaturi de un om si sa stii de ceea ce ai construit si cu dintii daca poti, ca nu trebuie sa te lansezi intr-un risc si sa lasi pentru VISUL TAU ceva sigur, ca mai bine te complaci intr-o situatie stabila material si nu numai, decat sa faci ceva ce te-ar scoate din rutina, din obsinuit si ai fi in sfarsit TU.
Dar, ma rog, ma agit degeaba pentru ca sunt prea putini cei care mai cred in vise, in oameni, in dragoste si si mai putini cei care pot sa ii aprecieze pe cei care au cu adevarat curajul sa lupte pentru EI si FERICIREA LOR.
Sincer, scutiti-ma. Cand veti face si voi un gest curajos si care sa va reprezinte pe VOI, nu pe ce v-au invatat ceilalti sau v-au recomandat ceilalti, atunci mai stam de vorba. Pana atunci faceti un pustiu de bine si nu ii mai criticati pe cei care incearca sa iasa din sistemul asta idiot de gandire.
Imi aduc aminte ce a zis fostul meu profesor de romana din generala, la una dintre ore, referitor la mine si la faptul ca de multe ori eram diametral opusa de clasa si nu in sensul rau, ci din contra. A zis ceva de genul „voi cand vedeti ca unul dintre voi incearca sa se ridice aveti reflexul ala sa ii dati in cap si sa il opriti, ca la masinariile acelea de la balci, unde trebuie sa dai in cap papitoaielor care ies din diferite gauri... doar pentru ca cineva are curajul sa fie altfel nu trebuie sa il blamati si sa incercati sa il opriti... dar nu. Voi sunteti ghidati si manevrati de acelasi sistem de dat in cap invatat dintotdeauna”- ah, Doamne, cat mi-a placut fata lor cand au auzit un adevar atat de dureros. Oricum degeaba l-au auzit ca tot in intunericul nepasarii lor au ramas.
Sper doar cu mentalitatea voastra in momentul in care veti inchide ochii sa nu aveti vre-un regret.
Sper. Dar voi sunteti siguri ca asa va fi?

„People stop fighting
Angels are crying
We can be better
Love is the answer

Search inside
Are there any more tears to cry
(Don’t you wonder why?)
Why you feel so alone
All against the world
(World… World…)
Search back time
When you used to sing alone
(To the music of your soul)
Song of faith you can change
It's not too late”

Un comentariu:

Anonim spunea...

Partz !! Sa fac caca in blogu` tau :)))

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...