01 decembrie 2007

Momentul "imi place"!


La multi ani tuturor romanilor, ca azi este pana la urma ziua noastra. Dar nu despre acest lucru am sa vorbesc, caci nu asta m-a indemnat sa scriu...

Imi place barbatul care isi da seama ca femeia de langa el reprezinta imaginea lui. Imi place barbatul care se ingrijeste de imaginea lui.

Imi place barbatul care stie sa faca daruri, care stie sa ofere. Imi place barbatul care stie sa iubeasca si sa isi apere imaginea. Imi place barbatul care stie sa isi aleaga imaginea.

Imi place barbatul care stie ca trebuie sa dai aceleia care nu iti cere, ci care iti dovedeste ca poate si singura sa isi ofere, caci atunci isi da seama cu adevarat ce are langa el si ca nu este indispensabil din punctul asta de vedere si astfel isi evalueaza si mai mult potentialul.

Imi place femeia care nu cere, si stie sa accepte ceea ce i se ofera fara a da inapoi mai mult decat un zambet si un amabil „multumesc”, si asta pentru ca stie ca daca nu va mai primi poate sa isi ia si singura.

Imi place femeia care stie ce vrea si pe cine vrea si stie sa lupte corect pentru el. Imi place femeia care se lasa greu pentru ca stie cat valoreaza. Imi place femeia care se foloseste de toate atuurile sale si isi ascunde defectele.

Imi place femeia care stie sa se joace cu personalitatea ei. Imi place femeia care are pentru ca poate nu pentru ca i s-a dat. Imi place femeia care nu isi verifica din 5 in 5 minute barbatul pentru ca e sigura pe ea si pe ceea ce are. Dar mai tare imi place femeia care isi da seama ca daca acesta o lasa pentru alta, el a pierdut.

Imi place femeia care nu se teme sa tipe, sa faca ordine, sa se impuna.

Pacat insa ca astfel de temperamente nu prea exista.

Pacat insa ca nu stim sa alegem ce e bine si ce e rau in proportiile potrivite.

Pacat ca aspiram spre mai mult inainte de a ne valorifica potentialul, inainte de a ne depasi limitele umane.

Pacat ca exploatam la maxim o singura calitate si pe celelalte le lasam sa se piarda si de aceea capatam alt renume.

Pacat ca nu stim cand e prea mult sa zicem "stop!" si cand e prea putin sa zicem "inainte!".
Pacat ca stau si scriu lucrul acesta in loc sa-l aplic. Pacat ca nici eu nu am gasit inca puterea sa aplic ceea ce de multe ori scriu.

Bine ca stiu ca nu e timpul pierdut. Bine ca macar stiu ce am de facut. Bine ca sunt decisa sa fac pasul spre schimbare pentru ca vreau eu, nu ca vor altii.

Bine ca ma suport asa cum sunt.

Bine ca vreau sa fiu asa cum sunt si ca nu ma schimb pentru altii, ci doar pentru mine.

Imi place... pacat... dar e bine...

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...