Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2008

Eu pt mine, tu, daca se poate, la fel!

Astazi, daca nu esti cat mai arogant, mai ironic, mai nesimtit si mai tupeist (in sensul exagerat) pur si simplu nu existi.
Diplomatie, respect, acceptare sunt deja termeni ce tind sa devina arhaici. Nu mai conteaza sa poti sa te adaptezi si sa te integrezi intr-o societate, important e sa fii TU sus, cat mai sus, sa fii TU pentru tine, daca e posibil numai pentru tine, restul lumii chiar nu conteaza.
Asa am ajuns sa ne intrebam: de ce nu ma intelege nimeni? De ce nu ma ajuta nimeni? De ce cand ai mai mare nevoie de cineva, nu gasesti persoana respectiva etc.?
Raspuns: din cauza noastra, si vorbesc in termeni generali, nu particularizez.
Ne lipseste si respecul de sine. Dovada cea mai clara este internetul. Cati dintre noi nu dam atentie greselilor de tipar, de ortografie, de orice gen si preferam sa il obligam pe celalalt sa inteleaga si sa interpreteze cuvintele scrise de noi, din prea mula comoditate?
Ne suna cineva si intre timp apare ceva nou la orizont? Expediem rapid persoana …

TE-AI RATACIT in CER!

Acum 2 seri am prins un moment de aduceri-aminte in bucatarie cu ai mei.

Am aflat dupa 4 ani si 7 luni ca eu am fost cea care mi-am dat seama ca taticul meu, Iut, avea tumoare craniana, ca eu am observat prima ca nu mai este rational, ca incepuse sa greseasca cuvintele in integrame si am pus totul pe seama oboselii. Ingrijorata i-am zis mamei mele care s-a dus sa il intrebe ce se intampla si atunci Iut a avut o durere insuportabila de cap si si-a dat singur verdictul... cancer la cap.

Atata forta cata am vazut in omul acesta nu stiu daca voi mai fi capabila sa intalnesc vreodata.

Doctor fiind, si inca unul foarte bun: sef de promotie, diploma de absolvire cu 10, nu a fost capabil sa isi dea seama din timp ca sufera de cancer de prostata. In momentul cand a descoperit primele simpoteme si-a zis ca e doar o prostatita nesemnificativa. A aflat cu stupoare ca de fapt era cancer in stadiul 3 spre 4, adica faza terminala.
A incercat tratamente, injectii in abdomen, citostatice, incepuse dej…

Lectia de regret, examen final

Zilele trecute inainte sa adorm faceam o mica analiza a vietii mele. Incercam sa fac o mica lista cu lucrurile pe care le-as regreta daca a doua zi nu m-as mai trezi din somn.
Am realizat ca as regreta foarte multe.
As regreta faptul ca nu am petrecut mai mult timp cu cei pe care ii iubesc.
As regreta ca am irosit ani intregi plangand, blamand si incercand sa gasesc constant vinovati in ceilalti pentru evenimentele nefericite din viata mea.
As regreta ca nu am fost mereu acolo atunci cand era nevoie de mine.
As regreta ca am reusit sa cofund dragostea cu moftul si sa cred atat de tare intr-o persoana.
As regreta ca i-am permis primului meu prieten sa ma jigneasca pentru un lucru de care nu eram deloc vinovata.
As regreta ca am fost cu cineva la care nu am tinut decat ca la un amic, cedand astfel presiunilor externe ale altora si ale lui si astfel acum sunt in cea mai josnica forma de comunicare cu el; ca in afara de injuraturi, de blesteme si de vorbe spuse aiurea nu am primit nimic l…

Condamnare la o viata moarta!

Ma gandeam zilele trecute ca exista in lume persoane caroara li se accepta aproape tot, care nu sunt condamnate pentru ceea ce vor sa faca in viata.
Da chiar exista... si da, din pacate pretul platit de ei este foarte mare... prea mare...
Este vorba de cei care sunt condamnati din start la moarte,care sufera de o boala incurabila. Lor, societatea le acorda un rol aparte, nu ii condamna pentru ceea ce vor sa faca, nu ii judeca cand gresesc, li se iarta din start anumite capricii, dar sunt priviti cu mila si tratati ca niste persoane neputiincioase.
Ideea de baza oricum nu este sa dezbat sentimentele si trairile acestora, pentru ca nu ma aflu in situatia lor si sincer nu ma pot transpune pana la punctul acesta empatic.
Ma face sa realizez faptul ca si noi, oamenii obisnuiti, avem din start handicapul mortii, suntem din start condamnati sa murim, doar ca nu suntem tratati ca cei asemeni noua. Doar pentru ca noi nu stim sigur ca murim intr-o luna, doua, trei, ci doar ca se va intampla c…