01 martie 2008

Ultima zi de minora!


Nu imi vine sa cred a venit si ziua asta. Cat nu am asteptat-o, cat mi-am dorit sa treaca din ce in ce mai greu timpul, iar acum stau si ma uit cum trec secundele fara sa am vreo putere asupra lor.
O mie de emotii imi strabat acum trupul. Imi pare atat de rau ca au trecut asa repede 18 ani din viata. Cresc. Copilaria mea s-a dus. Adolescenta mea e pe duca. Urmeaza tineretea si maturitatea, care imi vor oferi un ciclu plictisitor de viata. Ce o sa fac? O sa am un serviciu, o sa ma marit, poate o sa fac si un copil, iar viata mea se va invarti in jurul lor. Nu vreau asta. Imi place sa duc lipsa de griji, sa profit din plin de ceea ce imi doresc pentru ca stiu ca am timpul necesar.
As vrea sa fie Iut aici... si Victor. Of, Iutul meu, azi ar fi trebuit sa fie o zi fericita din viata mea in care sa ma pregatesc de petrecerea de majorat, in care sa zambesc nu sa plang. Mi-e dor de mor de tine, de ce nu esti langa mine? Imi doresc enorm sa te simt langa mine, sa fii langa mine, sa ma strangi in brate si sa ma pupi. Mai ales ca acum cateva zile fiinta care din punct de vedere biologic imi e tata m-a dezamagit mai mult decat ar fi trebuit sa o faca vreodata.
Cum a putut tocmai cel ce trebuia sa imi fie tata, care castiga mii de euro, sa imi trimita de ziua mea 100, cand anul trecut mi-a trimis dublu? Pentru mine a incetat sa mai exista in momentul in care am luat banii. Nesimtirea si zgarcenia de care a dat dovada, acum in prag de ziua mea cand fac totusi 18 ani, au omorat tot. De ce i-am acordat iar incredere? De ce m-am asteptat ca schimbarea pe care o afisa sa fie de durata? Nici nu merita sa comentez macar ceva, e totusi luna martie, e 1 martie, e 2 martie, e 8 martie si a considerat ca din miile sale de euro, 100 or sa acopere tot. Niciodata nu mi-ai oferit nimic, tata. Nici bani, nici bunuri, nici dragoste, nici macar pe tine. Nu meriti tot ce am in suflet pt tine. Nu meriti sa iti zic tata, deoarece niciodata nu ai fost! De la 5 ani m-ai abandonat, intotdeauna ai crezut ca daca ma vezi o data pe an, imi dai un telefon de ziua mea(daca iti aduceai aminte, ca atunci cand am implinit 16 ani ai uitat) si imi trimiti o suma derizorie pe post de pensie alimentara si rar in plus de sarbatori, iti achiti toate datoriile. Ei bun, uite ca nu. Uite ca am invatat sa traiesc fara tine si acum eu sunt cea care te va abandona. Intotdeauna se intoarce roata, iar tu nu ai nicio scuza ca sa o poti opri.
Tu, Iut, ai fost cel care mi-a vegheat pasii de la 5 ani pana la 13. Cand tu ai murit, intreaga lume din jurul meu s-a daramat. Am pierdut totul intr-o singura zi, 22 iunie 2003. Simt ca fara tine nu exist. Mi-e greu fara sfaturile tale, fara bunatatea ta, fara felul tau de a fi tata, fara ceruturile tale. De ce a trebuit sa pleci asa devreme? Nu eram pregatita. Mi-ai promis ca o sa fii langa mine cand o sa fac 18 ani. Unde esti? Mi-ai promis ca o sa ma tii de mana in prima zi de facultate. Unde vei fii? Cand te-am pierdut pe tine am pierdut totul, mi-am pierdut lumea. Nu pot sa cred ca am ajuns aici. Nu pot sa cred ca se fac 5 ani aproape de cand nu mai esti.
Stiu ca altora le e greu sa intelega ce e in sufletul meu si de ce atata indarjire sa nu fac 18 ani, dar ei nu realizeaza ca eu stiam ca ar fi trebuit sa urmeze lucruri frumoase, ce mi-au fost promise, dar care acum nu mai pot fi realizate, deoarece persoana ce trebuia sa le faca nu mai e.
Tii minte cand iti ziceam ca daca vei muri am sa trag de tine pana cand te vei scula din morti? De ce nu esti aici? De ce ai murit? De ce m-ai lasat orfana? De ce, Dumnezeu, nu a fost acolo sa te salveze?
Vreau sa fiu puternica, vreau sa razbat, dar pierd mereu lucuri dragi din viata si sursa mea de putere incepe sa se epuizeze.
Victor, tu care imi ziceai acum 2 ani ca o sa fii mereu aici, ca daca am nevoie de ceva sa apelez mereu la tine, ca daca vreau la liceu in Constanta sa vin la tine ca ai tu grija de mine. Mi-ai promis ca in vara lui 2006 o sa ma duci in toate cluburile din Constanta, ca o sa ma iei la tine in toamna la liceu. Nici tu nu ai putut sa te tii de cuvant. Ai murit in accident de masina, in conditii stranii.
Cum se face ca toate persoanele care mi-au promis lucrurile pe care mi le doream, au murit inainte sa se tine de promisiune?
Parca e un intreg complot. Ce vreau eu, ce imi fagaduiesc altii sa nu se realizeze. Ma simt asa de aiurea. Am vrut sa nu fac 18 ani, uite ca fac. Am vrut sa fie Iut cu mine, nu e. Am vrut sa il am macar pe Victor aproape, nici pe el nu il am.
Da, recunosc am alte persoane langa mine in compensatie, dar totusi... eu nu pe ele le-am vrut, nu pe ele le-am cerut.
Nu zic ca nu tin la ele, ca nu le iubesc, ca nu mi-ar fi greu fara ele alaturi, dar mi-as fi dorit mai tare ceea ce nu mai am.
De ce trebuie acum sa plang, in loc sa rad din toata inima? De ce nimeni nu intelege ca nu imi doresc cadouri de ziua mea, ci fiinte care sa imi fie alaturi? Cu ce ma incalzeste ca voi primi lucruri care sa imi ramana in amintire, cand eu stiu ca imi lipsesc lucruri ce au ramas in amintire?
As vrea sa ma intorc in timp si sa ma nasc din nou. Sa stiu sa profit mai mult de cei pe care ii aveam alaturi. Sa pot sa impiedic sa se imbolnaveasca sau sa faca accident de masina. Stiu ca „nemultumitului i se ia darul”, dar mie mi s-a luat si ceea ce ma multumea...
Cu mama situatia e mai schimbatoare ca vremea. Azi ne certam la cutite, maine ne luam in brate si ne pupam si nu e bine. O sa ajunga desert, pentru ca e exact procesul de dilatare si contractare a rocilor ce devin nisip.
Si ca peisajul sa fie complet auzi versuri ce au intrat acum in playlist: ” Don't leave me in all this pain Don't leave me out in the rain Come back and bring back my smile Come and take these tears away I need your arms to hold me now The nights are so unkind Bring back those nights when I held you beside me Un-break my heart Say you'll love me again Undo this hurt you caused When you walked out the door And walked outta my life Un-cry these tears I cried so many nights Take back that sad word good-bye Bring back the joy to my life Don't leave me here with these tears Come and kiss this pain away I can't forget the day you left Time is so unkind And life is so cruel without you here beside me Without you I just can't go on.”
E greu de descris in cuvinte ce se intampla acum in sufletul meu. E greu de gasit expresiile potrivite sa redau durerea si tristetea. Dar viata merge inainte, iar eu cica trebuie sa merg cu ea. Dar ce rost are? Mai are vre-un rost? Trecut a fost cum a fost, prezentul este cum este, chiar mi-e greu sa ma gandesc viitorul cum va fi, cand am in fata ceea ce am.
Tot timpul care mi-a ramas din viata...

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...