04 iulie 2008

Ieri, astazi si… poate maine


In incercarile mele de a fi cinica si detasata emotional de tot ce se poate am inceput sa imi fac o “retrospectiva” asupra relatiilor mele. Adevarul este ca la ce tentative de relatii am avut, nu a fost greu deloc.

Cazurile fericite sau mai putin fericite de langa mine m-au facut sa ma intreb: cand se poate numi “relatie”, o relatie?.

Oricine, pana si eu, nu ar considera ca 3 zile, 5 zile si 5 saptamani pot sa insemne experienta sau “relatie”. Dar ori de cate ori sunt intrebata asupra experientei mele personale, amintesc de ele. De prima, de 3 zile, pentru ca a reprezentat primul meu sarut. De cea de-a doua de 5 zile, pentru ca a reprezentat prima mea tentativa de atasament emotional. Iar cea de-a treia, de 36 de zile, pentru ca a fost acea “relatie pansament”, in care am incercat (si nu am reusit) sa ma detasez emotional de cea de-a doua. Hm, privin putin in urma parca as fi avut parastase, nu relatii. Cu toate acestea nu le pot numi asa. Cu toate acestea sunt constienta ca pana la varsta de 18 ani si 4 luni nu am acumulat experiente personale.

In schimb am acumulat ani de experiente extrapersonale. Am fost a treia persoana in relatiile mamei mele, prietenelor si prietenilor mei. M-am bucurat odata cu ei, am suferit in acelasi timp cu ei si am luat-o de la capat mereu cu ei.

Am invatat ca unii se simt mai atasati de cineva cu care au stat 8 luni de zile, decat cu cei cu care au stat un an si. Am invatat ca unii nu pot intelege cum altora le vine greu sa se desprinda dupa cateva luni de “iubire” si ca ei considera ca 2 ani si jumatate inseamna infinit mai mult. Am invatat ca desi amintirile mai putin urate sunt mai multe, ei continua sa mearga brat la brat cu aceasi persoana doar pentru ca nu pot merge mai departe singuri.

Am invatat ca sunt suficiente 5 zile sa iti pierzi increderea in barbati si 5 luni sa uiti cat de urat s-a purtat iubitul cu tine si cat ai suferit, pentru a mai da inca o sansa unui lucru aflat in coma. E ca in cazurile de moarte cerebrala, stii ca doar niste aparate te mai tin conectat la viata, dar cu toate acestea ai speranta ca poate inca nu a aparut “lumina de la capatul tunelului”.

Am invatat ca poti sa spui la 17-18 ani ca nu vei mai iubi in viata ta, ca tot ce iti mai ramane sa faci este sa mori. Cand te gandesti ca mai sunt multi ani de resuscitari cardiace si de momente de genul, pare o idiotenie, dar cand te gandesti ca nu ai niciun control asupra viitorului pare perfect plauzibil.

Ne intoarcem in trecut atunci cand ne este frica de viitor. Acceptam sa ne sacrificam prezentul doar pentru a continua trecutul. Dar oare suntem dispusi sa ne sacrificam si viitorul in aceasi directie?

De ce nu putem renunta la ceva cand stim ca este nociv, doar pentru ca ne este frica sa privim dincolo de “noi” si sa fim iarasi “eu”?

Stim ca exista loc de mai bine, stim ca toata lumea ne indica alta directie, cu toate acestea suntem prea slabi sa acceptam un adevar dureros si preferam sa traim intr-o minciuna cu efect calmant.

Poate ca suntem masochisti, sau poate ca pur si simplu suntem sadici. Pentru ca desi “celalalt” este cel care ne raneste, noi suntem cei ce ne legam si incercam sa ne atarnam de ei.

Totul pare la inceput o joaca de copii, pentru ca se naste in niste copii, dar in momentul in care luam decizii incorecte legate de viitorul nostru, nu cumva ne comportam la o varsta inaintata, prea infantil?

Tranzitia aceasta se face greu, dar efectele pot fi mai rele decat ne imaginam. Dam la o anumita facultate doar ca sa fim cu cel pe care il iubim, desi am avut perioade intregi de cearta in relatie, desi stim ca sansele de supravietuire sunt minime si ca pana la urma va trebui sa infruntam o despartire REALA. Ne alegem alta facultate doar pentru ca iubitul ne cere, desi el niciodata nu isi sacrifica preferintele pentru noi. Nu mai iesim in oras cu prietenele, pentru ca am fi sunate din 5 in 5 minte de catre iubiti si am avea timpul limitat.

Nu cumva asta inseamna ca suntem doar umbra jumatatii din viata noastra? Asta sa insemne un intreg? Unul face tot ce-l taie capul, iar celalalt se adapteaza?

Ne permitem? Chiar ne permiem sa traim viata altuia in detrimentul vietii noastre?

Cand suficient este cu adevarat SUFICIENT?

7 comentarii:

Irina spunea...

Cu toate ca ai putina dreptate in ceea ce zici aici sunt multe lucruri pe care tu nu ai cum sa le intelegi.Vorbind de relatii...nu pot numi "o relatie" legatura pe care ai avut-o cu cineva 5 zile,, 10 zile sau 36 de zile.Consider, ( asta ti-o spun si experienta) ca o relatie nu inseamna doar "primul sarut", "primul atasament emotional", "primul detasament emotional".O relatie inseamna sa imparti bune si rele , sa stii ceea ce vrea pers de langa tine, sa iubesti pers de langa tine.Ai abia 18 si nu ai "experienta" in ceea ce priveste "o relatie", dar asta nu inseamna ca trebuie generalizat totul si nici sa iei acele mici tentative de a face cunostinta cu ceea ce ar insemna o relatie ca pe niste esecuri.Eu consider ca trecutul oricat de dureros ar fi si chiar daca incearca sa-si scoata coltii cateodata ne este folositor....ne indruma in viata, ne face sa cautam acel ceva "NOU".In concluzie, ai abia 18 ani, esti mica, nu incerca sa-ti cauti "relatii" pt ca este un cuv greu si complicat pt varsta ta...incearca sa-ti cauti "prietenii"(pt ca "nu vrei sa dai la o alta fac, cea pe care ti-o alege prietenul, pt ca nu vrei sa stai in casa, pt ca nu vrei sa-ti sune tel din5 in 5 min ")

Anonim spunea...

Va inselati atat irina, cat si Marina.

Traiti intr-un univers utopic, in care e nevoie sa ai o varsta de 30 de ani ca sa stiti ce inseamna cu adevarat a iubi.

Esti capabil de a iubi si de a intelege iubirea din momentul in care te nasti; deoarece iubirea vine in multe forme, si iubirea unei alte persoane decat cele din cadrul familiar, la un alt nivel, decat cele din cadrul familar, este posibila, prin deductie din prima.

Nu ai nevoie neaparat de experienta anilor acumulati pentru a spune cu siguranta ca tu ai putut trai sentimentul, iar cu siguranta ca daca ai 18 ani nu este adevarat ca nu poti simti nimic, si ca esti prea tanar pentru acest sentiment.

Cuvinte care mi se pare absolut idiotice de la niste persoane cu anumite idei fixe in cap. Va rog, scapati de aceasta idee ca la 18 ani nu esti destul de matur sau nu intelegi iubirea destul! Poti avea si 70 de ani si sa nu fi iubit, poti avea si 14 si stii totul despre iubire..

Mar1na spunea...

In primul rand fiecare dintre noi este liber sa isi exprime asa cum doreste simtirile si gandirea, fara insa sa anuleze din start ceea ce cred altii... sau cel putin nu intr-un mod atat de urat ca tine drag/a "anonim". Iti inteleg frustrarea fata de modul de gandire al meu si al Irinei dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii atat de caustic/a. Permite-mi sa cred si sa gandesc ce vreau despre iubire, fara sa te jignesc spunandu-ti ca ai idei idioate vis-a-vis de aceast sentiment. Si crede-ma nu traiesc in niciun univers utopic si nu consider ca abia la 30 de ani poti stii ce e iubirea. In fine nu ma obosesc sa ma explic, pentru ca o sa interpretezi mai mult ca sigur gresit. Cred ca tu traiesti in lumea ta in care nu accepti alt adevar decat cel propriu. In lumea mea totul e RELATIV. Intelege ce vrei din ultimul enunt.

Anonim spunea...

Da... esti MICA ! :)) :*

Anonim spunea...

poate ca nu e treaba mea,dar incerc sa inteleg o chestie mar1na. mai toate postarile tale fac referire direct sau indirect la tentativele tale de relatii si la inselat..sa inteleg ca ai incercat sa ai o relatie si ai fost inselata?..iar chestia asta te'a marcat atat de profund??..si este vorba aici de florin?

Mar1na spunea...

Nu. E vorba de ceea ce vad in jurul meu. Faza cu inselatul nu se refera la "relatiile" mele (care pot fi numite oricum mai putin relatii. E vorba despre relatiile anumitor persoane, destul de importante in viata mea.
Nu sunt marcata profund, avand in vedere ca episodul "florin" a fost acum aproape 2 ani. Aveam 16 ani totusi, viata merge inainte, iar eu m-am detasat emotional de trecut.

Anonim spunea...

scuza-ma..dar..nu s-ar zice..cat despre relatiile altora nu le poti cauta explicatii..pt ca doar ei stiu cel mai bine ce este in mintea si in relatia lor

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...