21 septembrie 2008

Vacanta mult promisa. Prima parte




Gata vacanta, bun venit clasa a XII-a! Brr!

Ma gandesc cu nostalgie ca acum o luna eram agitata si entuziasmata ca urma sa plec prima data intr-o tara straina. Nu am avut somn, bagajul nu stiam cat de mic sa il fac, pentru a nu avea probleme la aeroport cand urma sa ma intorc, mi se parea ca timpul trece ba prea greu, ba prea repede, mi-era frica sa nu pierd microbuzul etc.
Vine si mult asteptata data de 22 august. Ma trezesc la ora 3 dimineata, desi la 4 si jumatatea aveam microbuzul spre Bucuresti. O agit si pe mama careia i-am stricat orice bruma de somn. Ma gandeam ca poate nu vine microbuzul in statie, poate am inteles eu gresit ora, poate se leaga cineva de mine cand ma vede singura de nebuna pe strada la ora aceea. Norocul meu era ca mai aveam parteneri de drum la fel de matinali.

Ajung in Bucuresti in jurul orei 9, ma intalnesc cu tata si fac transferul dintr-o masina intr-alta. Stiam deja itinerariul: o noaptea o dormim in tara, doua in afara, in jur de 500 de km de mers zilnic cu masina. Zis si facut! Pe centura Ploiestiului, ramanem fara baterie la masina. Afara o caldura insuportabila, sute de masini pe distante de km, niciun service auto. Frumos, ce sa zic! Ma gandeam ca am inceput bine vacanta, nu stiam daca sa plang sau sa rad. Reusim sa gasim o solutie si ne continuam drumul. Cu harta in brate, drumuri romanesti, ajungem pe la 9 seara la o pensiune din apropiere de Resita. Munte, aer curat, conditii bune, oboseala mare, cam asa se incheia prima zi de calatorie.

Dimineata la ora 6 era trezirea, la 7 micul dejun si apoi sus in masina, ca trebuia sa ajungem la vama cu Serbia. Nu va pot povesti ce senzatie am avut cand eram constienta ca nu mai sunt in Romania, ca eu chiar ma indrept spre Italia. Stabilisem cu tata ca in acea zi vom innopta la Zagreb, in Croatia. Zis si facut, doar ca pana acolo erau cateva sute bune de km si era pacat sa trec prin Belgrad fara sa fac o scurta vizita. Am ajuns in piata centrala, am vizitat cetatea Belgrad, am facut poze la capacele de canalizare care erau din bronz si pe care era gravata cetatea Belgrad(se vede ca nu apucasera romanii nostri sa le fure), am mancat o inghetata delicioasa si ne-am continuat drumul.

Pe la 5 dupa-amiaza am ajuns in Zagreb, incepuse ploaia, dar spre norocul meu cat am vizitat eu orasul s-a oprit. Frig, dar totusi cald. Strazi de o curatenie ireprosabila, parcari subterane spatioase, trafic ordonat, orasul vechi separat de cel industrial, nu vedeai imbinarea aceea caraghioasa dintre nou si vechi, specifica Romaniei. A doua zi, am avut si prima mea surpriza, am auzit vorbindu-se romaneste, dupa ce cu o seara inainte ii povesteam tatalui meu ca nu am vazut in cartea de impresii a hotelului, niciun roman semnandu-se. Ploua si azi, de ce sa nu recunosc imi cam stricase buna dispozitie vremea, pana cand am vazut cat de frumos se puteau vedea norii in spatele muntelui. Cand am trecut granita cu Slovenia simteam ca nu mai sunt nicaieri, ci pur si simplu suspendata intre cer si pamant. Superba tara, fara a avea nimic in afara de munte, iti da impresia ca are tot si mult peste. Case specific zonelor de munte, sate rasfirate avand biserici impunatoare. Culori armonioase cu care sunt varuite si vopsite, un peisaj desprins din carti. Nu pot sa imi exprim acum in cuvinte cat de mult m-a marcat aceasta tara atat de mica si atat de saraca din punct de vedere al formelor de relief, dar care isi valorifica la maximum potentialul turistic. M-a facut sa ma intreb ce ne lipseste noua sa nu fim la fel, in conditiile in care nu ducem lipsa decat de oameni creativi si dornici sa ne faca sa nu mai fim la coada Europei. Imi pare rau ca trebuie sa afirm acest lucru, dar sunt convinsa ca daca pe teritoriul Romaniei ar fi fost nemti, francezi, italieni si nu romani, am fi fost unul dintre cele mai frumoase state ale lumii.
Am deviat de la subiect, sa continui. Urmatoare oprire era Florenta. Am vazut si am simtit pe pielea mea ce inseamna sa mergi dinspre estul Europei, spre vest. Diferenta de peisaj, de drumuri, de soferi (nu credeam ca in lumea aceasta exista civilizatie la volan, dar m-am inselat), de clima. Era imposibil sa nu iti dai seama ca te apropii de Mediterana, umiditatea si temperatura, vegetatia si solul erau clar diferite de ceea ce vazusei pana acolo.

Am obosit si am spus cam multe pentru o singura zi. Continuarea maine. Sper!
Bonus: o poza din Belgrad si una din Zagreb. Enjoy






5 comentarii:

Anonim spunea...

incearca sa t imbraci adecvat kilogramelor tale daca tot vrei sa arati lumii poze

CreaTzA spunea...

Cretin mai e si asta..Taci dreaqu din gura.. Oricum, e super blogu..Si ti`am mai zis Simo.. :*

Barkan spunea...

Pt. anonymous...

Sunt convins ca tu nu arati prea bine. Nu are rost sa faci astfel de comentarii! Iar la fel de convins sunt ca esti fata si... sigur invidia e mare...

lisbeth salander spunea...

acest blog este nemaipomenit,urmaresc de ceva vreme si mi se pare atat de natural si atat de profund,incat,recunosc sincer ca uneori mai imprumut din cate o idee...in afara de asta,am avut o dorinta,explicabila de altfel,sa vad chipul persoanei care scrie asa de bine si nu pot sa spun decat ca esti la fel de frumoasa si in exterior!nu face caz la comentariile rele,sunt doar din invidie,eu sunt femeie,te admir,te citesc si sa nu te opresti niciodata din scris......suntem multi cei ce te asteptam!!!!

Mar1na spunea...

Iti multumesc din inima pentru aprecieri!
Nu am sa ma opresc vreodata din scris, atat pentru sufletul meu, cat si pentru sufletele celor ce se regasesc in cuvintele mele!
Ma inclin!

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...