Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2009

Exact... TRAIM

In cupa vietii timpul imi picura vin rosu de amintiri... secunda cu secunda alunec pe umbre cu zambetul pe buze, pentru ca am invatat de mult ca acolo unde exista umbra se afla si lumina... ochii imi clipesc franturi de viata si vad minunea de a fi printre picaturi de suflet... inima isi bate ritmul de copil pe acorduri de maturitate, iar trupul danseaza imbratisat de promisiunea paradisului pierdut... degetele mele picteaza vise multicolore pe peretii camerei... iar buzele mele sorb cu nesat din cupa destinului...

Tin un toast: pentru anii ce s-au scurs, pentru momentul ce ma face sa vibrez... pentru superbele bucati de efemer ce ma asteapta sa le traiesc!

EXACT!Aceasta este implinirea... TRAIM!

Ceartă cu mâine

Astăzi mă enervează ziua de mâine.

De ce?

Pentru că visele mele se întind până dincolo de ea...
Pentru că toate gândurile mele au strâns iluzii în ceasuri neîmplinite...
Pentru că noi pâna mâine suntem mai străini cu încă o zi...
Pentru că pare atât de indepărtată clipa ce vine, fără promisiuni de iubire...
Pentru că mă pierd în îmbrățisări false și în amintiri de ieri...

În același timp, îl iubesc pe mâine... pentru că-mi este străin și totuși știu că mă așteaptă cu pasiuni nestinse... pentru că este mai aproape de tine, decât azi... pentru că zborul meu mă poartă cu speranța spre un nicăieri plin de dorințe... pentru că știu că mâine va fi întotdeauna azi...

Pentru că eu sunt atunci... pentru că tu ești acum... pentru că NOI suntem deja acolo.

Ploaie in luna lui decembrie

Cand eram mica ma temeam de ploaie... ma speriau stropii grabiti ce se izbeau violent de asfalt si nu intelegeam de ce e trist cerul... cine l-a facut sa planga...

Acum am inceput sa o iubesc.

Ii ascult muzica si visele mele incep sa danseze pe strazi pustii, desenand cu pasii lor cercuri de lumina stinse sub picaturi reci.

Acum ii urmaresc cu degetele urmele lacrimilor pe geamul meu si ii simt regretele atator clipe pierdute in pustiu.

Uneori e furioasa si toarna peste pamant fulgere oarbe si tunete surde... rafale de vant ascutit si nori grei de amintiri dureroase.

Alteori e blanda, cu stropi timizi si raze de soare incurcate in ea... atunci imi arde sufletul cu dorinte, iar atingerea ei imi patrunde intreaga fiinta...si suntem una si aceeasi... un amestec de pasiune si furie in parul meu castaniu... frig si umezeala pe buze tremurande... siroaie salbatice pe trup cald...chipul meu pe oglinda fiecarei picaturi...

Rețeta zilei

Se amestecă într-un vas mediu 2 inimi și 3 ceșcuțe de nisip ud. Apoi se toarnă praf de mister si se lasă să crească.

Într-un alt vas se amestecă o nebunie de valuri și o ploaie de săruturi până se formează un aluat de îmbrățișări.

Se adaugă pasiune cu esență de scorțișoara și praf de stele pierdute în noapte. Se completează cu amestecul din vasul mediu și se presară deasupra iubire proaspătă.

Într-o tavă aleasă cu grijă de dinainte, se amestecă sufletul meu c u al tău până când totul devine o cremă foarte dulce... se mai adaugă un pahar de nopți speciale, dacă nu devine compoziția destul de cremoasă.

Se aranjează visele nespuse pe marginea tăvii și se toarnăv amestecul din vas peste ele, până când acestea vor fi acoperite complet.

Se pune tava în cuptorul încins timp de... preferabil cât mai mult!

Se servește întotdeauna cu armonie!
Poftă bună!

Desăvârșește-mă!

Gândește-te la mine ca la un joc... un joc de culori în suflet de copil. Inchipuie-ți un vis și o dorință în pustiul dimineții. Ascultă îngânarea luminii cu intunericul și îmi vei recunoaște glasul.

Privește-mă ca pe un țărm... un țărm ce-și unduiește nisipurile în mare. Simte-mă în îmbrățișarea timpului și a spațiului.

Urmărește-mi zborul infinitului pe aripi de limită.

Atinge razele grăbite de soare și stinge dintr-o singură suflare focul creației.

Desăvârșește-mă!

Ninge...

Prima ninsoare...

Imi place sa visez.

Imi plac noptile in care scutur nori si pictez cu visele mele stelele.

Imi place sa oglindesc luna in cioburi de ganduri si sa ma joc cu reflexul cuvintelor pe peretii goi ai mintii mele.

Imi place cand visele mele imi umplu camera rece a sufletului si aprind dorinta in inima.

Visez pe aripi de ingeri proscrisi si las urma de zbor de fluturi albastrii.

Imi place ca dimineata razele soarelui imi saruta visul si ma trezesc in atata lumina... iar astazi mi-am vazut jocul sufletului in fulgi rataciti, gonind haotic pentru a-mi cuprinde suprafata...

Datoria

Îmi ești dator!

Cu ce?

Cu atât de multe încât îmi este teamă să mă apuc să le înșir... dar, de dragul meu, voi încerca.

Îmi ești dator cu raze de soare pe care ar fi trebuit să mi le prinzi în păr, în fiecare dimineață.

Îmi ești dator cu o cafea tare pe care ar fi trebuit să mi-o servești cu un praf de scorțișoară, în zilele în care (mi-)ai lipsit.

Îmi ești dator cu zborul viselor noastre, într-o noapte  în care număram stelele.

Îmi ești dator cu un trandafir alb lăsat pe pat, pentru toate dățile în care n-ai adormit cu mine în gând.

Îmi ești dator cu un sărut apăsat, ce trebuia să îmi rămână imprimat pe inima.

Îmi ești dator cu îmbrățisări târzii care trebuiau să îmi cuprindă sufletul.

Îmi esti dator cu tine.

Îmi esti dator vândut!

Și cred că o viață nu îți va ajunge pentru a-mi plăti atâtea... așadar, am decis să rămân cu tine și în cele ce vor urma!

Despre DOR

Aș vrea să îți spun că mi-e dor... dar iar îmi este dor?

M-am saturat de atâta dor și - să-ți spun sincer- nici nu cred că este real. Cred că este doar o făcătura ieftină, pe care o țin la îndemână pentru clipele mele de plictiseală sufletească.

Da, da mai am și dintr-astea. Apar, în general, înaintea somnului și se sting în culoarea visului.

Și știu că sunt nebună pentru că visez colorat... dar mă bucur. Ori, mai bine spus, mă simt ușurată, pentru că eu mă cre deam bezmetică atunci când vedeam lumea în alb și negru.

Dar parcă vorbeam despre dor... cum am ajuns la vise, culori și nebunie?

Of, și doar mi-am promis că mă las de sărit și mă apuc de ocolit...

Cum vreau eu...

Astăzi nu-ți dăruiesc nimic.
Nici nu vreau și, sinceră să fiu, nici nu am ce...

Astăzi îți voi lua gândurile și le voi broda pe o pânză nouă de uitare, pe care o voi așterne peste durerea ta.

Astăzi îți voi fura amintirile și le voi topi în sentimente fără de tristețe, pe care ți le voi picura în cafea.

Tot astăzi îți voi împrumuta visele colorate, le voi amesteca în dorințele mele și îți voi picta cu degetele mele pereții sufletului.

Și, cred că, îmi voi face curaj să alung cu raze de speranță și fantasmele trecutului tău.

Ah, să nu uit! Îți voi dărâma munții și dealurile înalte în care te refugiezi atunci când orgoliul te împinge să vrei șă te ascunzi de mine; dar stai liniștit pentru că nu-ți secătuiesc marea de pasiune și nici râurile de tentații.

Și da, te vei împotrivi... dar crezi că îmi pasă?

Știi foarte bine că întotdeauna e ca mine!

Lectia mea de muzica

E un sunet ce-mi acopera auzul ratiunii atunci cand gandurile nu-mi dau pace.

E ca un clinchet de clopotei ce se sparge in valurile marii si apoi ramane impregnat in nisipul suprafetei mele.As putea indrazni sa spun ca e un cantec, dar uneori imi pare o adevarata simfonie.

Sunt clapele unui pian neacordat pe care degetele mele il mangaie. Apoi par corzile unei chitari ce ard in focul amintirilor. Sau cred ca as putea sa-;aseman cu glasul sirenelor ce-mi spulbera gandirea de stancile simtirii.

E melodia sufletului meu cantata in duet cu o inima nesigura. Si stiu ca ii lipseste ceva... o vioara... o vioara tinuta pe un umar puternic.... la care sa cante un arcus ferm, ghidat de un brat pasionat care sa nu piarda ori sa schimbe ritmul... ci sa-l armonizeze... sa-l completeze...

Un secret

Pot să-ți spun un secret?

Astăzi mi s-au frânt aripile în vis, mi s-au ofilit petalele gândurilor nerostite și culorile sufletului s-au împrăștiat în zare.

Și, tot astăzi, a apus ultima mea rază de speranță... în nori negri de lacrimi am plouat peste fantomele iubirii din trecut. Mi-au fost smulse ațele care mă ghidau și am fost aruncată pe o plajă pustie de viață.

Am renăscut, ori poate am murit de tot. Nici măcar eu nu mai știu.

Cunosc doar atât: mi-a fost lăsată inima.

Goală, singură și neîntinată te așteaptă pe tine, ca o pagină de jurnal, sp iei călimara răbdării și cu multă meticulozitate să te apuci să mă scrii...

Nuditate...

Am ramas fara idei, fara ganduri, fara cuvinte si fara suflet.

Cred ca le-am pierdut in miez de noapte, cand rataceam intre doua vise. Acum le caut printre frunze uscate, pe drumuri triste.

E soare, dar imi este atat de frig. Nicio haina nu ma poate imbraca la fel cum o faceau ideile mele cusute cu fir de viata. Nicio bluza nu-mi incalzeste pieptul precum gandurile mele impletite cu dorinta. Nicio esarfa nu-mi cuprinde gatul asa cum doar cuvintele mele nespuse o puteau face.

Nicio raza de soare nu ma mai atinge daca mi-am pierdut sufletul in noapte...

Si daca toate acestea le-am pierdut in miez de noapte, pe tine unde te-am pierdut?

O clipa a orei...

As vrea sa-ti daruiesc o clipa a orei din care sunt facuta, dar mi-e frica sa nu o risipesti.

As vrea sa-ti daruiesc bucata de efemer din care m-am nascut, dar ma tem ca o vei pierde.

As vrea sa-ti daruiesc coltul meu de suflet in care iubesc, dar ma tem ca va fi prea ascutit si te vei rani in el.

As vrea sa-ti daruiesc aripi din visele mele, dar mi-e teama ca zborul lor va fi prea rapid pentru tine si le vei pierde.

As vrea sa-ti daruiesc atatea lucruri din mine, dar frica de a ma rataci in tine ma opreste.

Asa ca-ti daruiesc cuvinte, pe care incerc sa le impachetez in hartie de suflet cu funda de iubire.

Sunt fericita!

Dimineata m-am trezit speriata de soare. Am crezut ca m-am blocat in vis. Scortisoara din cafea avea gust de zbor de inger si mirosea a aripi mangaiate de fluture. In jurul meu pluteau aburi de speranta, iar fumul de tigara se transformase in dor.

In baia mea curgea dorinta si m-am spalat in pasiuni ascunse. Parfumul meu lasa in urma note de iubire amestecate cu iasomie, iar pasii mei plutesc deasupra frunzelor uscate.

Sunt fericita!

Cand am uitat ce inseamna sa iubim?

Cu pasi marunti si nesiguri ma pierd in drumul meu spre soare.

Mi-e tot mai greu sa imi dau seama ce e dincolo de toata rautatea lumii, de ranile ramase deschise si lacrimile secate de vanitate. Incerc sa-mi ascund sufletul de copil in pleoapele grele de visuri. Doare atat de tare neputinta si m-am saturat sa incerc mereu sa aflu ce e dincolo de masca.

In jurul meu doar fum si inimi ce lovesc fara mila in speranta si iubire.

Cand ne-am pierdut jocul si zambetul senin?

Cand am uitat ce inseamna sa iubim?

Planetele noastre...

Nu avem nimic în comun și totuși planetele noastre se ciocnesc zi de zi.

Ne împrumutăm lunile și ne împărțim stelele.
Ne amestecăm galaxiile și ne rotim anotimpurile.
Polii noștri par a se respinge, dar gravitațiile noastre ne aduc atât de aproape.
Eu îți împrumut râurile venelor mele, iar tu îmi dăruiești focul inimii tale.
Mă agăț de aerul din tine, iar rădăcinile tale își iau seva din pământul din mine.

Arunci nori pe cerul meu, aduc furtuni pe suprafața ta.
Ne jucam în lanurile de flori udate de rouă, iar serile ne găsesc îmbrățișați în valurile mării.
Avem același răsărit, iar degetele noastre desenează noapte de noapte alte orizonturi.

În fiecare dimineață începem a ne căuta pe alei până ieri neaflate...

Cearta-ma!

Astazi ai voie sa ma certi!

Sa ma certi cu dragoste si sa ma critici cu dor. Sa-mi reprosezi cuvintele nerostite si apusurile fara tine, momentele risipite in zare, dorintele inecate in mare si pasiunea stinsa de teama. Sa ma pedepsesti pentru clipele de ratacire si vise neimplinite, pentru zborul nesigur al aripilor mele, pentru zambetele uitate in colturi de lume si pentru pacate nesavarsite inca.

Astazi iti daruiesc tie destinul meu... dar te rog sa nu-i dai drumul din mainile tale...

In spatele fiecarei temeri se afla o dorinta neimplinita...

Iti daruiesc gandurile mele, in buchete de eternitate.

Cu multa migala, aleg franturi de amintiri ce ti le scriu pe aripi stranse de fluture. Mi-am rupt inima in bucati de curcubeu, ce le presar acum sub pasii tai grabiti. Ai grija si calca, te rog, cu blandete, fara a-ti rataci drumul.

Sufletul meu ti-l daruiesc in pagini de viata scrise cu pana inmuiata in vise si speranta.

Diminetile ti le torn in cafeaua ce ti-o indulcesc cu dor. Imi pastrez noptile pentru mine, caci sunt singurele in care pot sa te simt aproape.

Alegeri

Mintea mea, astazi oarba precum un liliac, refuza sa mai creada cuvintele absente de ieri. Vorbele tale imi amesteca gandurile... imi provoaca dorinta si teama... imi impletesc visul si dorul.

Fug de tine in iluziile trecutului, pentru ca mai apoi sa-mi izbesc dorinta nebuna de fantoma ta in viitor. Vin de nicaieri, spre a ajunge niciunde. Cu masca de fier si mainile incatusate de amintiri ma ascund si ma lupt cu frica ta de a ma gasi.

Nu stiu de ce ma pierd de drum... si intotdeauna aleg sa ma ratacesc pe cararile mult prea intortocheate ale destinului...

Eu... niciodata... tu... imposibil

Eu... dezbracata de mangaierea subtire a unui strop de culoare. Rapita de Niciunde, in lumea lui Priveste, las doar o mana intinsa spre viata. Doar vantul imi mai curge prin par, iar clipa imi sufoca visul. Eternitatea ma reneaga, cu valuri de amintiri ma smulge din bratele tale si-mi izbeste inima de stele.
Luna ma ia de mana si ma poarta spre abisul de lumina in care de atatea ori ne-am inecat sufletele.
Pentru tine eu... niciodata...
Tu pentru mine... imposibil...

Pe drumuri

Pe drumuri diferite, cu alte idei si alte planuri acum... o copila certata cu soarele... si cu zanele...
Iar geamurile mi-au inghetat fara rost... strang ierni de asteptare.
Nu mai am ganduri, ci pasari cu aripi smulse de vantul nepasarii, cu zbor ingenunchiat de temeri.
Inconjurata de flori, pe acea terasa necunoscuta tie... neprihanita si totusi plina de pacat...

Astazi...

Astazi imi voi picura culori in inima.
Cu mare grija, voi lua iluziile si le voi picta cu fapte... cu rosu aprins de dor peste care arunc lumina. Imi strang temerile in manunchi de vise si asez umbre de uitare aramie pe colturile ascutite.
Cu ochii inchisi si sufletul in palme aleg nuante de violet si albastru pentru a da noblete tentatiilor ce imi rascolesc fiinta. Peste amintiri torn curcubeu de zambete, format din lacrimi de regrete, taiate de razele experientei.
Gata! Cred ca e timpul sa imi desavarsesc opera...
Dar ma impiedica un singur lucru...
Nu stiu cum sa te pictez pe tine!

Voi fi aici...

Nu pictez aripi de fluture, ci creez fluturi, parfum de flori, raze de curcubeu si stropi de roua cu toate simturile mele. Simt, respir, vad, aud si gust tot ceea ce este in preajma mea prin filtrul propriei mele sensibilitati. Sparg vise si construiesc poduri spre altele noi. Cant viata si fredonez clipa. Traiesc nemurirea cu fiecare clipa de efemer ce imi curge prin vene...

Hai sa fugim!

Hai sa fugim! Hai sa ne ascundem de lume! Hai sa pacalim soarele si sa ne daruim lunii! Hai sa alergam in vise si sa zburam in realitate! Hai sa ne topim intr-o imbratisare si sa ne lasam purtati de val! Orizontul e aici si acolo... iar noi suntem pretutindeni!

Momente ale zilei...

Imi plac diminetile cu aroma de cafea, imbratisate de noi. Imi plac dupa-amiezile cu miros de ceata, stinse de sarutul nostru timid. Si serile ce ne invaluie in scortisoara strivita intre degetele noastre, cu vise impletite in realitate, cu soapte ce le aruncam in noapte… cu suflete daruite in palme, cu pleoape grele de vise… cu tine… cu mine… intotdeauna cu noi.

...pana la intotdeauna

Pasii grabiti ce-o fac as vrea sa ma duca la tine. Visul ce-mi sta pe pleoape vreau sa mi-l implinesti. Cuvintele pierdute in soapta as vrea sa le auzi. Joaca-te cu degetele in parul meu si atinge-mi cu blandetea ta inima. Saruta-mi buzele usor si deschide-mi sufletul. Fa noaptea… lumina si tacerea… rasete. Da-mi infinitul clipei si fa picatura de ploaie … marea noastra. Hai sa ne ratacim… in nicaieri!Fara ziua de azi, fara cea de maine, caci noi le-am prelungit pana la intotdeauna!

Sunt... imi esti...

Sunt clipa ratacita dintre momentul ce a fost si cel ce va veni. Sunt gandul hoinar ce-ti alearga prin minte atunci cand nu poti sa dormi. Sunt prima raza de soare ce fura noaptea in zori. Sunt briza marii ce-ti aluneca pe trup. Sunt totul cand viata pare nimic. Dar tu ce-mi esti? Suspin dulce de o clipa, vis pe genele mele, intuneric luminii mele, arsita in suflet si motiv pentru care nu mai exista nimic!

Baietilor deghizati in barbati...

Am intalnit baieti tristi ce se joaca de-a barbatii doar de dragul datelor din buletin. Baieti care cred ca cheia inimii unei femei se obtine prin bani si cadouri. Baieti care au impresia ca pentru a fi acceptati si primiti in patul unei FEMEI trebuie sa inceapa sa isi etaleze potentialul material.

Poate asa si este, daca te limitezi la a plati pentru ceva ce se poate numi cu usurinta un serviciu. Poate asa si este, daca acea FATA nu se vede decat ca un obiect scos pe piata placerilor. Poate ca este si mai trist sa vad ca pana la varste destul de inaintate nu au intalnit inca ACEA persoana care sa ii placa si sa ii accepte pentru ceea ce sunt ei cu sufletul, cu trupul si cu mintea.

Initial m-am speriat. Romantica din mine a refuzat sa accepte ca aude bine. Apoi mi-am dat seama cat de saraci sunt de fapt acesti BAIETI. Cat de limitati sunt in a avea incredere in sine si cat de oropsiti sentimental. Traiesc intr-o lume superficiala unde au impresia ca doar ceea ce se vede si se cumpara ar…

Daca...

Daca eram o luna, as fi fost... iulie
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost... sambata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost... noapte
Daca eram un animal marin, as fi fost... un delfin
Daca eram o directie, as fi fost... inainte
Daca eram o virtute, as fi fost... curaj
Daca eram o personalitate istorica, as fi fost... Cleopatra
Daca eram o planeta, as fi fost... Neptun
Daca eram un lichid, as fi fost... sampanie
Daca eram o piatra, as fi fost... rubin
Daca eram o pasare, as fi fost... paun
Daca eram o planta, as fi fost... un trandafir alb
Daca eram un tip de vreme, as fi fost... furtuna
Daca eram un instrument muzical, as fi fost... pian
Daca eram o emotie, as fi fost... Iubire
Daca eram un sunet, as fi fost... tunet
Daca eram un element, as fi fost... foc
Daca eram un cantec, as fi fost... Garou - Belle
Daca eram un film, as fi fost... Serendipity
Daca eram o carte, as fi fost... Lorelei- Ionel Teodoreanu
Daca eram un fel de mancare, as fi fost... ciocolata de casa
Daca eram un o…

Obsesia de a promite in van!

Nu inteleg de ce rasa noastra umana are o problema atat de mare in a-si tine promisiunile facute. Urasc cand cineva spune ceva, asigura pe altcineva de un anumit lucru, iar apoi, fara niciun fel de scuza, ori motiv, nu se mai tine de cuvantul dat.
A devenit un reflex sa spui “Te sun maine”, “Te caut maine”, “Te anunt eu”, de ce nu ar deveni reflex si punerea in practica a acestora?
E chiar atat de greu sa fim sinceri si sa recunoastem cand nu mai avem de gand sa cautam pe cineva, ori cand nu suntem siguri ca putem sa ii fim de folos si sa ii spunem in fata “imi pare rau, nu cred ca am cum sa te sun”, “nu stiu cand te voi suna, dar probabil in viata asta o voi face” etc.?
E chiar un lucru atat de dificil sa nu mai folosim minciuna ca vaselina sociala?
Inteleg, traim in secolul vitezei si al timpului prea putin, dar daca tot facem un efort sa scoatem ceva pe gura, macar sa spunem ceva ADEVARAT!
Seriozitatea, punctualitatea si respectarea cuvantului dat sunt calitati ce i…

!!!!!!!!!!!!!

Cred ca am sa ajung persoana non grata in micutul si fascinantul nostru orasel. Cel putin datorita penultimului meu post, cel intitulat „Totul sau mai putin totul”.

Ma surprinde si nu ma surprinde ca lumea s-a concentrat asupra RELATIEI, ci nu asupra a ceea ce am scris eu. Este si normal, spiritul de barfa domneste asupra noastra!

Eu, la fel ca voi toti, nu stiu ce s-a intamplat in relatie, ci ce s-a discutat despre EA si asta am incercat sa punctez si sa dezbat, lucrurile pe care lumea le spunea facand referire la relatia aceea( Si in general cand discuta despre relatii). Vina poate ca a fost si a mea ca m-am enervat repede si am inceput sa scriu pornind de la factorul declansator. Am facut-o stiind si faptul ca Mangalia este un oras mic, toate lucrurile se afla foarte repede, asa ca nu are rost sa ne ascundem dupa deget si sa ne prefacem ca vai daca nu ziceam eu nu s-ar fi aflat. Aici multa lume a fost ipocrita si proasta(pentru ca v-ati dat seama despre CINE este vorba fara ca maca…

Asa este oare?

"Majoritatea subiectelor de pe blogul tau sunt de factura romantica (useless). Poate daca ai scrie tratate de medicina, daca ai dezbate vreo teorie a fizicii te'am considera un mic geniu, o fata cu adevarat desteapta. Deocamdata esti doar un umanist, ne lovim de ei la tot pasul, dar am putea trai ok si fara. Ei fac umbra pamantului traind din si in vise, folosind ceea ce altii au descoperit, incearca sa descopere sau se chinuie sa intretina. Poate ar avea nevoie de o coma cu ketamina..sau poate sunt valabile versurile celor de la Parazitii: "utilitatea ta pe pamant..""

Intrebarea nu se refera la potentialul meu de inteligenta, ci la faptul ca rolul umanistilor este cel conturat de catre respectiva persoana.

Mai aveam nevoie de romantici? Mai aveam nevoie de visatori, intr-o lume ca a noastra?

Va rog sa imi spuneti!

Cu drag,
M.

Totul sau "mai putin totul"

Bani, vacante, plimbari si statut social- totul. Oare?!
Am asistat zilele trecute la o discutie destul de interesanta, daca stai sa o privesti in profunzime si incerci sa o analizezi.
Unul dintre cei mai bogati baieti din Mangalia s-a despartit de prietena lui, ori ea s-a despartit de el, nu cunosc in detaliu ce, ori cine a cauzat ruptura si oricum nu asta conteaza. Am inteles ca acesta, dupa ce si-a vazut fosta prietena in compania altui baiat, a avut o cadere nervoasa ce s-a finalizat la sectia Urgente. Apoi cei doi si-au reluat relatia pe care o aveau de ceva ani buni de zile.
Mirarea mea a derivat insa din discutiile celor din jur, care se intrebau de ce a renuntat fata respectiva la el, cand el ii oferea TOTUL. Acest tot , in perceptia lor, era o situatie materiala mai mult decat buna, un statut social ridicat si iesiri doar impreuna cu el, adica practic o dependenta.
Poftim? Renuntarea la libertatea ta si la identitatea ta este catalogata mai nou ca fiind ceva normal, in conditi…

"Nu te judeca dupa ceea ce esti astazi ci dupa ceea ce poti sa devii maine.’‘

De cand eram mica au existat presiuni asupra mea. Familia, educatoarele, invatatoarea, profesorii si cei care ma cunosc au observat in mine o tanara speranta, o fetita ambitioasa si cu o mare putere si dorinta de cunoastere.
Imi aduc si acum aminte cum am invatat sa citesc. O colega de clasa de la gradinita stia literele si ne citea cat apuca din subtitrarile filmelor de la televizor. M-am dus acasa i-am stresat pe ai mei sa ma invete alfabetul, dupa care citeam singura,noaptea, Pinocchio. De fiecare data cand mi se spunea ca nu pronunt un cuvant corect, ma duceam in camera alaturata si il repetam ori de cate ori puteam, pana cand eram aprobata. Invatatoarea mi-a dat la sfarsitul clasei a IV-a o diploma de merit pentru „cea mai ambitioasa eleva- viitor lider”.
A urmat scoala generala, unde speriata de situatia noua in care ma aflam, am pornit la drum ca o eleva mediocra. In primul semestru notele mele nu erau tocmai la asteptarile parintilor, ori a colegilor ce ma stiau din anii tre…

Stop existing and start living!

Ce am facut? In ce ne-am transformat? Ce fel de bestii si demoni ne domina si ne coordoneaza pasii in viata?

Cum am ajuns in stadiul acesta atat de avansat de degradare sufleteasca? Unde s-a dus omenia? Unde a disparut dragostea? Unde se afla compasiunea? Unde sunt copiii din noi ce visau la o lume de poveste?

Instinctul nostru de supravietuire s-a transformat in instinct de inavutire. Vrem TOTUL cat mai repede si cat mai usor. Calcam pe cadavre, ucidem vise, oameni, plante, animale. Ucidem tot ceea ce inseamna viata, pentru niste hartii pe care oricum nu le luam cu noi dupa ce murim. Ne ucidem spiritul si traim in starea de hoit, inconjurati de putrefactie si duhoare. Nu ne este sila? Nu ne vine sa vomitam cand ne vedem in ce conditii am adus lumea?

Si animalele ucid si plantele ucid, dar la ele totul are o limita. Ele asigura un echilibru, noi asiguram un dezastru. Chiar atat de orbiti suntem de bani incat sa nu ne dam seama ca puterea nu sta in mainile noastre, ci in energia planetei …

Ladies and gentlemen, please place your bets!

Pasiune. Nebunie. Splendoare. Dragoste. Nori. Rai. Foc. Iad. Si pretul platit?!

Cum se face ca de cele mai multe ori in viata ne indragostim de persoanele care nu simt acelasi lucru pentru noi? Ce anume ne atrage la ele? Este “indragosteala” sau adrenalina? Faptul ca nu ne sunt la “indemana” le face fascinante, ori sunt ele insele cele care ne prind in mrejele lor prin tot ceea ce reprezinta?

Ma aflu la o varsta a “marilor descoperiri pe planeta iubirii”. Prietenele mele sunt si ele in aceeasi situatie. Ne plangem una alteia ca am vrea sa traim si noi o iubire mistuitoare, o iubire care sa ne lase fara aer si multe bla-bla-uri de genul. Apoi stam si ne gandim ca totusi parca nu am vrea sa suferim si sa dam peste vreun badaran care sa ne calce in picioare sentimentele si demnitatea.

Si atunci unde este echilibrul? Si atunci cum putem sa spunem ca suntem pregatite pentru ceea ce vrem?

Oricat am visa si fabula noi despre mica/marea/prima etc dragoste, cred ca acest sentiment este unul…

Si acum?... Inainte...

Tremur... suspin... nici nu mai stiu daca ceea ce bate in pieptul meu este o inima, ori un simplu reflex. Mai am inima? Mai am vene si artere, ori m-am transformat intr-un robot social proiectat sa functioneze dupa reguli stricte?
Nu pot sa inteleg de ce am atatea ganduri, atatea regrete, atatea vise... unde incap? Ma simt pierduta si regasita in acelasi timp. Cum pot sa explic nebunia mea? Vreau sa zbor, dar parca as vrea sa plutesc pe apa, ori mai bine sa alerg de nebuna pe plaja...
Vreau atat de multe lucruri, dar parca mai bine nu as vrea nimic. Vreau sa pot. Vreau sa vreau. Vreau sa visez. Vreau sa urc. Vreau sa cobor. Vreau. Vreau si iar vreau. Si iar ma enervez pe mine pentru ca ma opresc la „vrut”si nu trec la fapte.
Si daca nu e bine ceea ce vreau? Si daca de fapt nu asta vreau?
Hei, Timp, unde fugi? Stai putin sa vorbim! Cred ca amandoi avem sa ne dam cate o explicatie.
-De ce?
-Nu ma intreba pe mine, cand tu insati esti raspunsul.
-Cum?
-Asta ai aflat de mult.
-Incotro te indr…

Jocul...

Stii unde sunt nu?
Ma gasesti acolo in departarea freamatului de vise, unde m-ai lasat atarnata de firul dragostei tale. Iti ia cam mult timp sa ma afli, ori poate ca nici nu iti doresti. Poate ca m-ai inchis in amintirea trecutului, ai calcat peste umbra mea ce te bantuia in prezent si nici nu vrei sa stii de mine in ceea ce va fi. Ori poate ca ma lasi prada uitarii, care sa imi devoreze umbrele, ma arunci in cusca trecutului, ca apoi tu sa ma salvezi si sa ma faci sa iti fiu devotata si recunoscatoare pe viata. Sau este un alt test de-ale tale prin care sa imi dovedesc ce-urile necesare implinirii faptului de a ne iubi?
Iar ai nevoie de marturisiri, iar te simti nesigur si stingher in sentimente. Of, nechibzuitule, ma lasi tot pe mine sa indur frigul singuratatii si teama iluziilor, pe tine scutindu-te doar de tacerea mea, pentru ca stii ca nu voi rezista fara sa iti imput si sa iti strig greul ce ma apasa. Te inteleg si te accept asa cum esti: un fir de cer, un nor de iarba, o raza…

Capitulare...

Urmele mele raman adanc in nisipul rascolit de vant. Ma asez pe tarmul marii, privesc cu nesat nemarginirea si inchid ochii. Azi sunt libera sa visez...

„Ai venit in sfarsit! Te asteptam de multa vreme, copila!

Asa... inchide ochii, de aici ma ocup eu de tine... de sufletul tau... de trupul tau... de mintea ta...

Afunda-ti mainile in nisip. Mai adanc. Mai profund. Vreau sa te simt in scoicile zdrobite. Vreau sa ma simti in podul palmelor tale, pana cand nu vei mai fii in stare sa ti le scoti din capcana mea.

Am trimis vantul sa iti rasfire parul. Am trimis valurile sa iti cuprinda fiinta. Nebunia lor iti va dezgoli trupul, iar spuma marii te va imbraca in rochie noua. Simti cum arzi, dar parca esti rece. Ori poate ca iti este trupul infrigurat si sufletul aprins...

Nu! Nu incerca sa mi te impotrivesti. Stii si tu ca acum este deja mult prea tarziu. Te-ai abandonat in nesfarsirea mea, iar acum trebuie sa mi te daruiesti toata.
Iti sarut buzele cu sare. Multa sare. Ti le usuc i…

Pentru ca AZI va fi INTOTDEAUNA MAINE

Inchid ochii. Imi abandonez visele doar LUI. Ii daruiesc totul meu numai LUI. Respir fumul pe care inocenta mea, arsa de focul LUI, acum il scoate. Fum. Asta este tot ce a ramas din mine, moneda de schimb a pacatului, ultima frontiera spre extaz, primii pasi facuti in agonie.

Ma doare luna. Imi sfasie carnea de pe mine fiecare raza de soare. Noaptea neagra imi este oglinda a sufletului. Nimeni si nimic nu ii pot lua locul. Ma amagesc zi de zi cu doze de asa zisa fericire. O fericire de carton ce se rupe imediat. O fericire ce nu dureaza. Un mizerabil stupefiant.

Imi bat joc singura de sufletul meu, mintindu-l zi de zi ca: „Maine il voi gasi pe EL. Maine ma voi salva.” . Maine vine in zadar, pentru ca eu l-am prelungit pe azi pana la intotdeauna. Maine nu exista decat in esenta timpului de ieri. Maine este o raza de speranta ce incearca disperata sa sparga obscurul lui azi. Maine este salvarea mea. Victoria mea asupra rastignirii oferite de destin.

EL este MAINE. EU sunt AZI. Si amand…

Continuarea visului pierdut...

In cautarea mea nebuna adesea ma impiedic de himere. Sunt ingeri decazuti, dar nu sunt EL-ul meu.

Ii seamana, dar nu-l egaleaza. Ei nu sunt decat ispite aruncate, la fel ca si mine, de furia nemarginirii pe Pamant, ce doresc sa se reintregeasca.

Si nu reusim decat sa ne irosim timp pretios unul pe celalalt, amagiti ca, in sfarsit, ne-am regasit.

Si visul meu nebun se incurca deseori in itele alteia. Si ingerul meu decazut ma cauta necontenit. Dar ea nu-l saruta la fel ca mine. Ea nu ii daruieste inocenta trupului, cum as face-o eu. Si el simte. Si il doare. Si ar urla de disperare pentru a ma gasi mai repede.

Cum este, suflet, ea? Nu ii sclipesc ochii, la fel cum mi-ar sclipi mie, atunci cand ii daruiesti trandafiri albi, nu? Nu tremura carnea pe ea, asa cum imi tremura mie, atunci cand cu mainile tale ii definesti trupul, nu? Buzele ei nu au aroma mea si nu iti potolesc setea, asa cum faceam eu candva in Iadul Nostru, nu?

Zulufii ei nu se incurca in jocul degetelor tale, atunci cand la l…

Vis la marginea luminii...

M-am pierdut in zare. Am privid infinitul si pentru o clipa am ras. Un ras nervos izvorat din neputina mea de muritoare. Am rupt bucata de efemer din care sunt facuta si mi-am renegat trecutul. Am tanjit viitorul impletit in clipa nebuna a prezentului. Mi-am strans pumnii si cu o ultima suflare m-am aruncat in vis.

Era atat de frumos si atata lumina. Simteam fiori reci ce imi strabateau trupul si picaturi de ploaie calda ce imi linisteau buzele. Vantul imi contura fiinta, rafalele sale salbatice ciopleau bucati din trupul meu si cu o taietura precisa imi desavarseau corpul. Parul imi era lasat pe spate si zulufi rebeli cadeau pe sanii mei, acoperindu-i. Ca niciodata goliciunea mea nu ma mai stingherea. Simteam libertatea cum imi alerga nebuna prin vene si imi iriga fiecare particica a noii EU.

Nebunia frutunii de ganduri si inundatiile de cuvinte treceau pe langa mine fara sa ma atinga, fara sa ma rapuna. Simteam totul in clipa de nimic.

Eram fericita. Nu stiam cum sau de ce. Era ine…

Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

VREAU O MINUNE!

13.03.2009 20:23
Sunt un pic nebuna. Un pic mai nebuna decat de obicei, vreau sa zic.

Vreau sa ma indragostesc!

Vreau sa ma daruiesc total si inconstient! Vreau sa-mi daruiesc fiinta, sa ma las manipulata si sa ma imbat in fiecare clipa din cupa de vin a iubirii!

Vreau sa creez universuri, sa plang, sa sufar si sa fiu fericita pana la extaz!

Imi doresc sa ma pot abandona in bratele unui LUI si sa nu mai vreau sa ma regasesc prea curand, ori chiar niciodata.

Sa-mi bantuie visele si sa-mi inunde gandurile. Prezenta lui in sufletul meu vreau sa ma faca sa uit de somn, de mancare, de lume si totul sa se piarda intr-o singura privire, un singur gest, un singur cuvant al sau.

Sa vibrez cu toata fiinta. Sa-mi pierd capul si glasul. Sa fie stapanul meu, iar eu sa ma las de buna voie posedata si dominata.

Nu vreau sa stau lipita de el. Nu vreau sa-mi uit principiile si scopurile in viata. Nu, a nu se intelege vreodata acest lucru. Vreau pur si simplu sa-mi dovedesc ca ma pot desprinde total de …

Des MacHale - Antologie de vorbe de duh

Descriere carte

Specia colectionarilor e indeobste suspecta. Iti vine greu sa intretii raporturi firesti cu un insstapanit de vocatia arhivei. Indiferent daca respectivul aduna fluturi, scoici, tricouri de fotbalisti sau capace,un semn de intrebare tot ramane. Exista insa si exceptii, dintre care unele chiar simpatice.Este cazul lui Des MacHale, care a strans intre coperteo antologie de citate trasnet, cu pendulare intreumorul involuntar si replica sfichiuitoare.Caleidoscopul atrage atat prin semnaturile dinauntru,cat si prin larghetea domeniilor.Printre autori se numara, de-a valma, Groucho Marxsi Ronald Reagan, Emile Zola si Dean Martin, Max Beerbohm si Cassius Clay.Panseurile lor sunt delicioase si invita nu la zambet,ci direct la hohot. Un exemplu? Sa citam la intamplare:„O cunosc pe Doris Day dinainte de a fi virgina.' (Groucho Marx)

Recomand aceasta carte din toata inima. Starea de buna dispozitie indusa de diversitatea citatelor este incomprabila. Poate parea o lectura usora,…

TE URASC!

Te urasc pentru ca destinul a facut ca noi doi sa ne intalnim exact atunci cand viata mea era mai agitata si nesigura.
Te urasc pentru ca gesturile tale pline de blandete, calmul tau si linistea sufleteasca pe care mi-ai insuflat-o au umplut tot spatiul din jurul meu si m-au cucerit treptat, fara ca eu macar sa imi dau seama.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa vad cu alti ochi interzisul si mi-ai facut sufletul sa tanjeasca dupa el, sa-l doreasca mai presus de orice.
Te urasc pentru ca mi-ai daruit nemarginirea in nopti dureroase si mult prea intunecate. Te urasc pentru ca mi-ai facut pielea dependenta de respiratia si atingerile tale. Te urasc pentru ca mi-ai facut sufletul sa tangeajsca in continuu dupa al tau.
Te urasc pentru toate sentimentele ce mi-au posedat fiinta, iar apoi m-au distrus. Te urasc pentru ca ai stiut ce trebuie sa faci ca sa ma simt cu adevarat femeie. Te urasc pentru complimentele si gesturile delicate ce m-au cucerit, te urasc pentru chipul tau senin si dansul i…

Inchizand cicluri... de Paulo Coelho

Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Ţi-ai terminat munca?

Ţi s-a încheiat o relaţie?

Nu mai locuieşti în acea casă?

Trebuie să pleci într-o călătorie?

Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri.

Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a î…

Alaturi de mine

Pentru ca post-ul „Un barbat” a avut un succes neasteptat de mare in randul cititorilor, o prietena m-a rugat insistent sa prezint si oferta, nu doar cererea. Mai pe intelesul tuturor sa incerc sa descriu si cum sunt eu si ce am de oferit celui pe care il astept si il visez.

Daca reuseste sa treaca de ifosele mele si multitudinea de asa zise teste pe care i le voi oferi subtil spre rezolvare, se va alege cu un sac de nervi, ceva fire albe, mai putine zile in calendar si cu „sansa” de a-si prelungi agonia traind alaturi de mine.

Alaturi de mine va descoperi ca NU poate sa insemne DA, doar ca la fel de bine poate insemna si CLAR NU. Problema va fi ca el este singurul in masura sa decida sub ce nuanta folosesc nu-ul, pentru ca eu cu siguranta nu ii voi oferi traducerea.

Alaturi de mine va vedea cum poate o persoana care are multa rabdare in general, sa devina extraordinar de agitata si nervoasa cand anumite evenimente intarzie sa se produca. Va fi asaltat de cel putin o suta de ori de …

Propunere pt lectura sufletului: Cine m-a facut femeie?

Tu, femeie, eşti o bijuterie, o cetate şi un mister. Eşti o bijuterie pentru că ai o sensibilitate aparte şi o alcătuire deosebit de complexă. Cu toate că este atât de sensibil, corpul tău este rezistent ca o cetate. De ce eşti un mister? Pentru că nimeni nu ştie cum de ghiceşti atâtea lucruri şi unde găseşti atâta putere să lupţi când eşti disperată...

Pentru că forma ta de femeie poate fi desenată cu mâinile în aer de către acela care te-a mângâiat măcar o dată.

Te mulţumeşte faptul că eşti femeie? Simţi feminitatea ta? Unde simţi asta şi când? Cele mai multe femei îşi percep feminitatea când sunt privite într-un fel anume: cu admiraţie, cu dorinţă, cu invidie chiar. Eu îţi pot spune ce anume mă face să cred că eşti femeie: liniile şi mişcările tale sunt fine şi line, pielea e fragilă şi miroase întotdeauna a flori, genele clipesc în ritmul emoţiilor, genunchii se strâng în faţa unui străin, copiii mici te fac să zâmbeşti... Trăind într-o lume a bărbaţilor, spui uneori că acestea sunt…

Fete bune vs fete rele (prezentare de carte)

Ce vor crede ceilalti despre mine?
Ce atitudine vor lua?
Vor accepta o fata rea?
Sa duc in spate frica pedepsei… a acelei pedepse care ar urma dupa micile incalcari ale conventionalului? Sa ma simt oarecum vinovata? Sau sa renunt la slalomul prin lumea lui “nu se face”?
Desigur, lor le vine usor, dar mie?
Accept! Sunt suverana doar daca accept ideea ca nu am cum sa le plac tuturor.
Accept cu detasare gandul ca pana si oamenii pe care ii iubesc pot fi cu varf si indesat dezamagiti de mine.
E un cliseu rational , o analiza a capcanelor propriilor mele gandiri si o renuntare la limbajul corporal servil.
Adio neajutorare deprinsa in mod intentionat!
Adio profetie implinita de la sine!

Fragment din carte

Cap. Marea inselaciune

CAPCANELE COTIDIENE
ALE GANDIRII

SCUZE MINCINOASE

Multe femei cuminti trag o concluzie inselatoare: ele cred ca un folos de prim rang sau rapid compenseaza o cumintenie de multi ani. Ele cred, de exemplu, ca merita sa accepti refuzul partenerului de viata de a-i ajuta pe copii sa-…

Teoria practicii

Marina Simona (16.01.2009 18:37:51): cred ca din aceleasi motiv(plus multe altele) mi-am dorit si eu toata viata sa fiu baiat
BF (16.01.2009 18:39:06): dar e cel mai bine e sa gasesti unu ca mine si sa afli din el, din actiunile lui ca te iubeste
BF (16.01.2009 18:39:14): atunci vei afla Gralul ...
BF(16.01.2009 18:39:23): caci el e ceea ce trebuie gasit ...
BF (16.01.2009 18:39:33): dar ce vei face cand il vei gasi ? oare ... ?
Marina Simona (16.01.2009 18:39:40): voi fugi mancand pamantul
BF (16.01.2009 18:40:01): atunci e perfect ceea ce faci acum ...
BF (16.01.2009 18:40:08): am inteles mai bine ...
BF (16.01.2009 18:40:20): "am mai dat o pagina din persoana ta" ..
BF (16.01.2009 18:40:32): next ... ce mai faci "hido" ?
Marina Simona (16.01.2009 18:41:12): dupa ce fug?
Marina Simona (16.01.2009 18:41:20): o sa ma ascund, banuiesc
Marina Simona (16.01.2009 18:41:27): si am sa stau ascunsa pana imi trece frica
Marina Simona (16.01.2009 18:41:35): si apoi va fi prea tarziu
Mari…