22 ianuarie 2009

What the BLEEP! do we know?!

La inceput a fost Vidul, abundent, plin cu infinite posibilitati. Si TU esti una dintre ele...
... creierul nu cunoaste diferenta dintre ceea ce vede in mediul inconjurator si ceea ce isi aminteste.
... NOI suntem pe puntea de comanda a unui simulator, in orice mod am observa lumea din jurul nostru.
... si atunci cum poti sa continui sa vezi lumea ca fiind reala, daca Sinele care o determina sa fie reala este intangibil?
Toate realitatile exista in simultaneitate?
Exista posibilitatea ca toate posibilitatile viitoare sa existe una langa alta?
De ce oare recream permanent aceasi realitate? De ce avem mereu acelasi tip de relatii? In acest ocean infinit de posibilitati din jurul nostru, cum se face ca recream in continuare acelasi realitati?
Nu e uimitor ca avem la dispozitie atatea potentialuri si optiuni, care exista, atata doar ca noi nu suntem constienti de ele?
Este posibil sa fim atat de conditionati de viata noastra zilnica, atat de conditionati de modul in care ne cream viata, incat ne lasam pacaliti de ideea ca nu avem niciun fel de control?
Ati fost conditionati sa credeti ca lumea exterioara este mai reala decat cea interioara. Ceea ce se intampla in NOI va crea evenimentele care se petrec in afara NOASTRA!
Cine vede de fapt: creierul sau ochii?
Ce este realitatea? Ceea ce vedem prin intermediul creierului, sau al ochilor?
Creierul nu face diferenta dintre ceea ce vede efectiv in mediul inconjurator si ceea ce isi aminteste, deoarece in ambele situatii se activeaza practic aceleasi retele neuronale. (demonstrat stiintific).
Ce este realitatea?
Stiati ca in creier se imprima lucrurile pe care el are capacitatea de a le vedea?(datorita obiectivitatii si capacitatii de a judeca)
Creierul proceseaza 400 de miliarde de biti de informatie pe secunda, dar noi suntem constienti doar de 2000 de biti. Asta inseamna ca in creier, realitatea se desfasoara continuu, el primeste informatia si totusi nu o integreaza.
Cand observi, lucrurile se intampla; cand nu observi, ele nu se intampla.
Lucrurile nu sunt alcatuite din ceva brut, ci din idei si concepte, din informatie. Numai in cadrul experientei constiintei ni se pare ca inaintam in timp. In teoria cuantica ne putem deplasa si inapoi in timp.
Oamenii chiar influenteaza realitatea pe care o vad?!
Poti fi sigur de asta! Fiecare dintre noi influentam realitatea chiar daca ne ascundem de lucrul acesta si adoptam rolul victimei. TOTI influentam realitatea!
Domnul Masaru Emoti a devenit extrem de interesat de structura moleculara a apei si ce anume o afecteaza. Apa este cel mai receptiv element din cele patru, iar dl. Emoto a considerat ca ar putea sa reactioneze la evenimente nonfizice. Asa ca a pus la punct o serie de studii, in care a aplicat apei un stimul mental si apoi a fotografiat-o la microscop.
Cand a transmis apei sentimentele de iubire si multumire, a produs cel mai frumos cristal. Dl. Emoto vorbeste despre gand sau iubire ca fiind forta motrice in acest experiment. Modul cum este influentata molecula de apa este, stiintific, necunoscut si e fascinant cand te gandesti ca 90% din corpul nostru e APA!
Te pune pe ganduri, nu-i asa? Daca gandurile pot influenta apa,imagineaza-ti ce efect pot avea asupra noastra!
Cei mai multi oameni nu influenteaza realitatea in mod constient substantial, pentru ca ei nu cred ca pot face asta.
Felul in care privim lumea este felul in care lumea ne priveste, iar motivul pentru care, de exemplu, viata mea e lipsita de bucurie, fericire si implinire este ca atentia mea e deficitara tocmai pe aceste aspecte. Daca suntem victime, ar trebui sa ne intrebam: nu cumva am mentalitatea de victima?! Daca am parte mereu de ghinion, accidente si tragedii e probabil pentru ca mentalul meu este acordat la refrenul: „asa e viata!N-ai ce-i face!”
De ce nu pot sa ating acele idealuri?
Datorita lipsei fundamentale de concentrare a atentiei. O persoana obisnuita isi pierde concentrarea la fiecare 6 pana la 10 secunde pe minut. Cand cineva vrea sa se concentreze urmareste sa realizeze o unitate de intentie, de asta unele doctrine oculte invata oamenii sa se concentreze pe o flacara, pentru a se deprinde focalizarea atentiei pe un canal foarte ingust facand sa creasca astfel densitatea energiei.
Mintea este construita in straturi, asemeni universului, de la superficial la profund, iar daca folosim mintea superficial la nivelul gandului obisnuit, puterea ne este foarte limitata. Dar in cele mai adanci stari de constiinta, aceasta creeaza universuri.
De ce noi nu putem?
Nu poti pune o intrebare la care stii deja raspunsul, iar raspunsul este: pentru ca nu credem in capacitatea noastra si deoarece contravine agendei propriilor dependente ce ne definesc. Nu am avut niciodata suficient timp pentru altcineva, ci doar pentru propriile nevoi dependente emotional.
Dependenta este senzatia unei excitatii chimice care strabate corupul, printr-un sistem de reflectare asemanator placii fotografice, si prin filtrele fluide.
Cum poate cineva sa spuna cu adevarat ca este indragostit de o anumita persoana, de exemplu? Suntem indragostiti doar la anticiparea emotiile de care suntem dependenti. Pentru ca aceeasi persoana ar putea cadea din gratii pana saptamana viitoare, daca nu va corespunde asteptarilor.
Ca sa stim gandurile unei persoane, cel mai bine le-am cunoaste dupa dependente, dupa acel continuu-24 din 24- de emotii afisate prin trup. Astfel le vom citi gandurile.
Niciodata nu ne reincarnam in categoria oamenilor adorabili, ci intotdeauna ne reincarnam in acele situatii pentru care ne uram. Nimeni nu a venit niciodata sa-ti povesteasca, prin cunostinte suficiente si inteligente, despre frumusetea ta interioara. Cum functionezi din interior spre exterior. De ce esti dependent? Pentru ca nu ai altceva mai bun, nu ai visat la altceva mai bun, pentru ca nimeni, niciodata nu te-a invatat cum sa visezi mai bine!
Acum avem stiinta care sa sustina ipoteza gandurilor care ne afecteaza, slabindu-ne trupurile. Multi cercetatori care studiaza aces aspect cu ajutorul kinetologiei comportamentale sau prin alte metode, au demonstrat ca gandurile iti pot slabi organismul si ca in cea mai mare masura, gandurile iti creeaza realitatea, ceea ce vei crede despre tine.
Suntem atat de hipnotizati de mediul in care traim, prin intermediul media, TV, de catre oamenii care nascocesc idealuri pe care toata lumea se zbate sa le atinga, dar pe care nimeni nu le poate atinge cand vine vorba de aspect fizic, frumusete sau curaj. Toate sunt iluzii in fata carora cedeaza majoritatea oamenilor, traindu-si viata in mediocritate. Si pot trai asa fara ca VREODATA sufletul, dorintele lor sa iasa la suprafata, dorindu-si toata viata sa fie ALTCINEVA!
Suntem emotii si emotiile sunt insasi fiinta noastra.
Ziua ar trebui sa insemne rasaritul, sa fie inceputul unui gand maret.
Toti ne cream propriile realitati si facem asta pentru ca noi suntem observatorii, fiecare dintre noi suntem observatorii propriei realitati si propriile constiinte creeaza propriile realitati individuale, in cel mai uimitor mod cu putinta.
Cum sa raspunsa universul cel vast cuiva care nu are abilitatea de a se focaliza si concentra?!
Poate ca suntem slabi observatori, poate ca nu stapanim inca arta observarii si poate ca aceasta chiar este o ARTA! Si poate ca suntem atat de dependenti de lumea exterioara, de stimulii si raspunsurile acestora, incat creierul incepe sa functioneze ca reactie si nu ca un creator.
Noi suntem capitanii centrului de comanda. Noi, colectiv, aceasta putere exista si este extrem de felxibila, astfel incat tot ce-ti imaginezi poti crea! Inveti ca intentia ta produce materializarea lucrului imaginat, daca esti indeajuns de constient.
Trebuie sa formulam ceea ce ne dorim si sa ne concentram atat de mult si sa fim atat de focalizati pe acel lucru, sa fim atat de constienti de el, incat sa ne pierdem pe noi insine, sa pierdem notiunea timpului si a identitatii noastre. In acel moment aceasta este singura imagine care este reala.
Ce este constiinta?
In mod simplu, constiinta inseamna trezirea si, in special, trezirea SINELUI.
Cei mai multi oameni si-L imagineaza pe Dumnezeu ca pe o figura impunatoare in cer, cu barba alba si care cerceteaza rasa umana de acolo de Sus. Si ne vad pe noi aici, pe Pamant, ca pe un fel de teritoriu neutru pentru experiment, unde am fost pusi de Dumnezeu pentru un timp, iar El ne urmareste evolutiile, consemnandu-le in laptop. Si ne verifica daca ne manifestam conform modelului creat de El, sau daca „pactuim”(in infruntam, ofensam_-cum se zice!
O idee absolut nerusinata! Cum am putea noi sa-L jignim pe Dumnezeu- acel Dumnezeu in care oamenii cred-, cum ar putea sa conteze pentru El atat de mult?(in conditiile in care puterea lui este nelimitata, iar noi abia incepem sa ne descoperim abilitatile)
Mai mult, cum ar putea El sa considere o situatie suficient de grava pentru a ne condamna la o eternitate in suferinta?
Astea sunt idei bizare, dar sunt bine ancorate in fricile, limitele si nesiguranta oamenilor. De aceea religia poate specula foarte eficient- deliberat sau nu- aceasta nesiguranta. Oamenii se inregimenteaza promt atunci cand sunt amenintati de aceste sentinte cosmice la pedeapsa eterna.
Cum ar fi putut crea structura celor 10 porunci o minte transcendenta in spatiu si timp? Nu, am fost prea preocupati cu propriile emotii pentru a putea VISA macar la posibilitati INFINITE!Si poate ca aceasta este conspiratia fundamentala.
Chiar daca o persoana a renuntat de mult timp la ornamentele religioase, ea inca traieste intr-un tipar religios si asta fara sa stie. Pentru ca toata conceptia despre realitate a fost modelata de religie. Asa ca pana nu o elimini din structura ta, perspectiva unei evolutii va fi mereu limitata.
Cand e vorba de Dumnezeu apare intotdeauna imaginea batranului cu barba ala din cer, care judeca, observa, pedepseste, recompenseaza sau porunceste. Odata ajuns pe drumul acesta ai iesit in intregime de pe calea evolutiei si dezvoltarii spirituale.
Cea mai mare atractie pentru oamenii care nu vor sa se maturizeze si isi doresc ca Tatal ceresc sa aiba grija de ei, este sa-L roage pe Iisus sa infaptuiasca in locul lor! Doar daca isi afirma credinta in Iisus, El ii va izbavi de pacate, va avea grija de ei si totul va fi bine. Dar Iisus nu poate lua pranzul in locul meu, Iisus nu se poate naste in locul meu si nici sa ma „salveze” nu poate. Pentru ca in termeni reali, nu e vorba de a fi salvat de cineva- Dumnezeu sau oricine altcineva-, ci e vorba de evolutie personala.
Scade astfel maretia lui Dumnezeu?! NU! De fapt, deschide portile unui Dumnezeu etern, absolut!
Nu vrem sa acceptam responsabilitatea. Nu vrem sa ne recunoastem maretia si astfel devine extrem de usor oricarui sistem de gandire-religios sau altfel- sa speculeze incertitudinile noastre si sa ne asigure ca vor avea grija ca totul sa fie bine. Iar noi inghitim asta pe nerasuflate!
Asa ca nu dati vina pe religie, ci pe propria nesiguranta care a permis religiei sa infloreasca si a permis, de-a lungul istoriei, dezvoltarea multor sisteme de gandire care subjuga.
Viata asta e doar o pagina dintr-o carte enorma in care noi vom fi intotdeauna cine suntem si intotdeauna atintiti catre un scop ambitios, intrinsec si indispensabil. Un scop care ne scoate din plictiseala amara a autodenigrarii si ne poarta spre autocratie, spre noi vise... si devenim zei ambitiosi!
Cunoasterea permite creierului sa inceapa cablarea si vom incepe sa vedem ce a existat dintotdeauna, dar pentru ca traim in rutina, ca intr-un program automat, nu putem vedea, deoarece procesam numai informatia cu care suntem obisnuiti.
A dobandi cunoastere inseamna sa inveti lucruri noi, iar invatand lucruri noi, aduni informatii cu care construiesti un nou itinerariu mental prin care incepi sa-ti dezvolti sensibilitatea pentru a vedea lucrurile pentru prima data.
Toti suntem creatorii viitorului, a ceea ce se intampla in afara noastra. Niciunul dintre noi nu este inocent in aceasta privinta. Daca este ceva ce nu ne place, nu putem sa-i intoarcem spatele pentru ca ii sunte cocreatori, intr-un fel sau altul, si trebuie sa facem lucrurile necesare crearii celui mai bun viitor posibil pentru noi toti.
E un mister... suntem mister...
Da-mi astazi un semn, care sa imi arate ca ai fost atent la vreunul dintre lucrurile pe care le-am creat, si fa aceasta intr-un mod la care sa nu ma astept, astfel incat sa fiu la fel de surprinsa de abilitatile mele de a reusi sa experimentez lucrurile acestea, si fa in asa fel incat sa nu am nicio indoiala ca a venit de la tine.
What the BLEEP! Do we know?!

3 comentarii:

Posto spunea...

Nush ce ai scris acolo .. :)) Da` .. e total neinteresant ... ai scris prea mult

Cherrycrush spunea...

Yeah right... ce stim noi ? In loc sa ne bucuram de viata ne plangem de mila :-j ce vrei :-j "umanitatea " ... cred ca suntem emo fara sa ne dam seama =))) hahahaha si eu te iubesc vulpitza mica:X

David spunea...

ai un feedback de la mine...asta ca sa stii ca nu scrii in van.

o prietena mi-a dat adresa ta,nu s-a inselat in privinta asta.

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...