19 februarie 2009

Alaturi de mine

Pentru ca post-ul „Un barbat” a avut un succes neasteptat de mare in randul cititorilor, o prietena m-a rugat insistent sa prezint si oferta, nu doar cererea. Mai pe intelesul tuturor sa incerc sa descriu si cum sunt eu si ce am de oferit celui pe care il astept si il visez.

Daca reuseste sa treaca de ifosele mele si multitudinea de asa zise teste pe care i le voi oferi subtil spre rezolvare, se va alege cu un sac de nervi, ceva fire albe, mai putine zile in calendar si cu „sansa” de a-si prelungi agonia traind alaturi de mine.

Alaturi de mine va descoperi ca NU poate sa insemne DA, doar ca la fel de bine poate insemna si CLAR NU. Problema va fi ca el este singurul in masura sa decida sub ce nuanta folosesc nu-ul, pentru ca eu cu siguranta nu ii voi oferi traducerea.

Alaturi de mine va vedea cum poate o persoana care are multa rabdare in general, sa devina extraordinar de agitata si nervoasa cand anumite evenimente intarzie sa se produca. Va fi asaltat de cel putin o suta de ori de intrebari de genul: „sigur vii?, sigur mai vine?, sigur mai mergem?, sigur mai mergi?, cand anume?, promiti tu? etc.”, va turba din cauza insistentei mele si intr-un final va fi linistit pentru ca timpul se va indura sa treaca si evenimentul sa aiba loc.

De cele mai multe ori ii va veni sa isi ia frumos campii decat sa mai asculte reprosurile mele pentru ce s-a intamplat cu un miliard de an in urma, rautatile mele gratuite menite sa ii improspateze memoria si bineinteles neincrederea pe care o afisez(care de cele mai multe ori este doar de fatada, pentru ca naivitatea mea ma face sa dau oamenilor mult prea multe sanse pana sa ma conving ca ei chiar nu le merita). Spre binele lui ar fi ca nu care cumva sa foloseasca aceleasi metode in cazul meu, pentru ca ori ii arat elegant usa pe unde poate sa plece, ori surzeste in timp ce ii rezum de ce e spre binele lui sa foloseasca iesirea in regim de urgenta „ACUM”.

Ar fi bine sa posede veleitati de „Mama Omida” pentru ca va avea mult de ghicit la capitolele ce vreau, unde vreau, cum vreau, de ce nu vreau, iar daca vreodata se va inampla minunea ca eu de buna voie si nesilita de nimeni sa imi exprim aceste „vointe” sa ia repede notite si sa bata un cui undeva.

Diferentele dintre copii de gradinita si eu in momentele de maxim alint vor fi minime. Nervii si rabdarea lui vor fi intinsi la maxim. Bineinteles ca si rasplata in cazul in care rezista va fi una pe masura.

Pretentiile si cerintele mele de cele mai multe ori vor parea de domeniul fantasticului, dar daca este baiat destept (si va fi ca altfel nu are ce cauta langa mine) va intelege ca sunt plauzibile in cazul meu.

O sa fie nevoit sa isi mai calce din cand in cand pe inima si sa accepte ca orgoliul meu uneori depaseste limitele bunului simt si ca am tendinta sa cred prea des ca doar eu am dreptate, ca doar eu stiu, ca eu nu sunt vinovata, ca eu nu trebuie sa imi cer scuze etc. Cu timpul insa acestea se vor estompa, deci mai adaugam un gram de rabdare la kilogramul deja necesar.

Independenta mea si dorinta de a avansa in toate domeniile s-ar putea sa il sperie sau sa ii lezeze masculinitatea, insa barbatul pe care eu il vreau va invata sa ia aceste lucruri ca atare si nu ca o tentativa de a-i subjuga masculinitatea. Disponibilitatea foarte mare pe care o am pentru prieteni si pentru timpul petrecut fara el va trebui sa o inteleaga ca pe o unealta de reglare a posibilei rutine ce ar putea aparea. Faptul ca ies cu prietenii mei (fete sau baieti) fara el, faptul ca nu il sun din 10 in 10 minute sa aflu ce face, ci doar atunci cand e nevoie sau nu devine deranjant, faptul ca nu intotdeauna imi doresc sa-mi impart timpul cu el nu inseamna ca nu-l iubesc suficient de tare, ci pur si simplu asta este stilul meu, nu suport sa fiu tinuta in colivii de aur sau lanturi de gelozie. Clar nu accept scenele de gelozie si paranoia duse la extrem, pentru ca nici eu nu le fac. Pentru ca eu vad gelozia ca pe o invidie inutila. Ah, ca m-ar putea deranja daca vad o fata ca ii face avansuri este ceva normal, ca m-ar enerva si cu siguranta i-as da liber daca si el ar raspunde avansurilor, iar este ceva normal. Insa niciodata nu voi incepe cu tipete, bocete si obiecte sparte. Consider ca demnitatea este mai presus de orice gest de genul.

Eu sunt in stare sa ofer TOTUL, pentru ca merg pe ideea de tot sau nimic, dar il ofer in doze mici, ori inegale, dorind sa creez o aparenta de incertitudine asupra controlului pe care l-ar putea manifesta in privinta mea. Sunt genul de persoana care da incredre si sanse de la bun inceput, fara a trebui ca el sa le castige, insa nu le dau la nesfarsit, iar daca se intampla tragedia ca el sa iroseasca aceste sanse si sa ma faca sa imi pierd increderea poate sa fie sigur ca NICIODATA nu va mai avea parte de ele. Poate ca este bine sau poate ca nu este bine ca devin atat de inflexibila uneori, insa asta sunt eu si e cam greu sa ma schimbe cineva.

Voi fi alaturi de el indiferent de situatie, il voi sprijini atunci cand vad ca isi doreste un lucru cu adevarat si acesta este benefic lui, voi face tot posibilul sa se simta implinit alaturi de mine, dar va trebui sa imi ofere aceleasi lucruri. Cred in echilibrul universal, in ideea conform careia balanta trebuie intotdeauna sa isi egaleze talerele.

Consider ca posed cunostinte generale, un vocabular destul de bogat si maniere suficiente, incat sa nu il fac sa se simta stanjenit cu mine, incat sa nu il fac sa se plictiseasca alaturi de mine.

Nu sunt perfecta si nici nu mi-as dori sa fiu vreodata, ar insemna sa accept monotonia, iar asta m-ar ucide. Gresesc de foarte multe ori, uneori invat din greseli, alteori le repet; uneori cer iertare pentru ceea ce am facut neadecvat, alteori refuz sa ma vad vinovata.

Traiesc, zambesc, iubesc, plang, ranesc, uit, iert, reprosez, tip, ma enervez, ma calmez, ma agit, ma linistesc, ma alint, ma maturizez, si multe multe altele. Daca EL va avea rabdare si va invata sa inchida ochii atunci cand trebuie, sa-mi deschida mie ochii atunci cand situatia chiar o cere, garantez ca va descoperi lucruri minunate. Ma va afla pe mine, dar pentru asta trebuie sa fie ACEL EL, pentru ca altul nu ar putea sa reziste cu adevarat.

Kalomira - Secret combination
Can you see it?
Can you see it you have to discover me?
What goes wrong when I am crying
Or what I want when I'm smiling

Can you feel it?
Can you feel it that I'm not a little girl?
You're misunderstanding my way
And all the roles that I like to play

My secret combination – it's a mystery for you
Use your imagination, I'm not easy, but I'm true
My secret combination – boy, you have to try it hard
To win a destination in the centre of my heart

An open book
An open book, well, I'm sorry, I am not
Sometimes I'm acting like a lady
Sometimes woman, sometimes baby

4 comentarii:

amdraci spunea...

are cineva rabdare sa citeasca?

Mar1na spunea...

Pentru sanatatea lui/ei psihica ar fi necesar sa nu aiba rabdare. Cine are rabdare inseamna ca se regaseste cat de cat. Tu ai avut rabdare sa treci de primul enunt?

platon spunea...

post`ul asta mi se pare mai mult lauda la adresa ta.... uite ce tare sunt io, k nu ma maultumeste nimik, k vreau sa joc pe "x" si "y" pe degete, sa faca numai ce imi place mie, etc. de multe ori, asemenea tip de texte mascheaza altceva... incertitudine, instabilitate sau o doza de complex de inferioritate. asa o fi oare si in cazul tau? mea culpa daca am judecat gresit, dar putin probabil... mai ales k stiu unele aspecte. imi place cum scrii, dar incearca sa fii naturala, nu sa devii alta persoana conturata de litere

Mar1na spunea...

Ma simt flatata ca il consideri "lauda", eu chiar nu am vrut sa sune a lauda, ci a realitate. Ok, o realitate subiectiva pentru ca vine din partea mea si a unor persoane de suflet (sa nu se considere ca singura de capul meu si atat l-am scris, am cerut si parerea celor pe care eu ii consider "avizati"). Dar daca tu crezi ca e o lauda sau un motiv de lauda si mandrie sa afirmi ca nu te multumeste nimic, ca esti pretentioasa si ca iti doresti pe cineva care sa faca dupa tine e si asta o chestie.

Eu o consider o tragedie, pentru ca ma cunosc foarte bine si stiu cat greu reuseste cineva sa imi intre in gratii si cat de greu reusesc eu sa accept pe cineva.

Plus de asta mie exact lucrurile mai sus enumerate mi-au fost REPROSATE, atat de partea masculina cat si de cea feminina.

In orice caz, multumesc frumos. Acum sunt mai sigura pe mine si cerintele/pretentiile mele.

Cat despre complexul de inferioritate, spre ghinionul multora, am scapat de el de ceva vreme.

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...