29 martie 2009

Vis la marginea luminii...



M-am pierdut in zare. Am privid infinitul si pentru o clipa am ras. Un ras nervos izvorat din neputina mea de muritoare. Am rupt bucata de efemer din care sunt facuta si mi-am renegat trecutul. Am tanjit viitorul impletit in clipa nebuna a prezentului. Mi-am strans pumnii si cu o ultima suflare m-am aruncat in vis.

Era atat de frumos si atata lumina. Simteam fiori reci ce imi strabateau trupul si picaturi de ploaie calda ce imi linisteau buzele. Vantul imi contura fiinta, rafalele sale salbatice ciopleau bucati din trupul meu si cu o taietura precisa imi desavarseau corpul. Parul imi era lasat pe spate si zulufi rebeli cadeau pe sanii mei, acoperindu-i. Ca niciodata goliciunea mea nu ma mai stingherea. Simteam libertatea cum imi alerga nebuna prin vene si imi iriga fiecare particica a noii EU.

Nebunia frutunii de ganduri si inundatiile de cuvinte treceau pe langa mine fara sa ma atinga, fara sa ma rapuna. Simteam totul in clipa de nimic.

Eram fericita. Nu stiam cum sau de ce. Era inexplicabil si de nedescris fiorul ce ma fulgerase, dar puteam sa imi dau seama ca este fericire.

Pentru un moment mi-am pierdut mintile si m-am abandonat in bratele nemarginirii. Era cald. Era bine. Raza de soare ma imbraca, norii imi pudrau chipul, apa imi umezea buzele si pamantul ma hranea. Eram vie, mai vie ca oricand.

Eram singura. Si oricat de minunat era totul la un moment dat nimic nu mi se mai parea suficient. Nu aveam cu cine sa impart Raiul si ma simteam coplesita, trista si ingandurata.

Am privit in jos.

EL era acolo. Atunci am simtit focul ca imi mistuie noua fiinta. Nu mai doream nemurirea, tanjeam sa alunec spre Iadul lui. Tremuram gandindu-ma ca as putea pata puritatea mea cu mangaierile lui, ma ingrozeam imginandu-mi ca imi va atinge buzele si va face ca apa ce le scalda sa fiarba pentru el. Simteam atata dorinta si putere, incat pacatul era singura mea eliberare. Mi-era rusine de gandurile mele, dar nu le putea opri. Veneau de nicaieri si se strangeau in dune ce-mi acopereau ratiunea.

Atunci EL a ridicat privirea si mi-a zambit. Blestemata sageata a lui Eros a fost acel zambet!

Ce puteam sa fac? Sa risc? Sa pierd totul pentru o clipa de nebunie? Daca el e doar tentatie, iar eu imi fac vise nebune? Daca el este doar ispita, iar eu sunt slabiciune si cedez, iar apoi voi pierde totul? Dar daca nu ma supun si focul din inima mea ma va ucide? Dar daca nu risc si pierd ocazia de a afla ce este demonul?

Am inchis ochii si am alunecat. Am cazut in bratele lui si am simtit pacatul. Si imi placea asa de mult, era atat de bine in mainile sale. Mi-am pierdut orice urma de ratiune, de etica si de morala, dar nici ca imi mai pasa. Sentimentele ce ma copleseau acum, rupeau din castitatea mea, lasand la suprafata o fiinta ce nu stiam ca pot vreodata fi. Nu mai exista si nu mai imi trebuia nimic. EL era orice si totul. EL avea cheile si raspunsurile universului meu. EL ma stapanea si imi indruma fiecare miscare. Eu eram EL in corpuri diferite, iar EL era EU in actiuni complementare.

Era furtuna in Rai si acolo sa traiesc devenea din ce in ce mai greu. Am crezut ca, alunecand spre el, voi aduce soarele in Iadul lui. Mi-a fost fatal.

Inifinitul s-a maniat pe nesabuinta mea. A luat mana de pamant ce ma hranise si a amestecat-o cu bucata de efemer ce o abandonasem la inceput. Apa de pe buzele mele a aruncat-o peste acestea, iar cu aerul mi-a conturat vechea fiinta si m-a azvarlit pe Pamant. A avut grija ca inima si mintea mea sa integreze amintirile din Iad, iar dorinta sa ma calauzeasca nebuna in a-l gasi pe demonul ce trebuie sa ma salveze.

Mi-a pus conditie cu limba de foc ca: doar daca il voi gasi pe EL si impreuna vom forma ARMONIA, ne va da voie sa fim fericiti impreuna in Rai. Asa ca sufletul meu este calator nebun ce alearga aici, pe Pamant, in cautarea salvatorului.

Vom fi ca doua pietre ce se vor ciocni si vor forma din nou scanteia universala. Vom fi ca apa si soarele ce creeaza curcubee. Vom fi tunetul si fulgerul ce vor ploua peste pamant intregirea noastra.

E visul meu nebun... ce-l cauta pe al tau.

Mircea Cartarescu - Cand ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

13 martie 2009

VREAU O MINUNE!



13.03.2009 20:23
Sunt un pic nebuna. Un pic mai nebuna decat de obicei, vreau sa zic.

Vreau sa ma indragostesc!

Vreau sa ma daruiesc total si inconstient! Vreau sa-mi daruiesc fiinta, sa ma las manipulata si sa ma imbat in fiecare clipa din cupa de vin a iubirii!

Vreau sa creez universuri, sa plang, sa sufar si sa fiu fericita pana la extaz!

Imi doresc sa ma pot abandona in bratele unui LUI si sa nu mai vreau sa ma regasesc prea curand, ori chiar niciodata.

Sa-mi bantuie visele si sa-mi inunde gandurile. Prezenta lui in sufletul meu vreau sa ma faca sa uit de somn, de mancare, de lume si totul sa se piarda intr-o singura privire, un singur gest, un singur cuvant al sau.

Sa vibrez cu toata fiinta. Sa-mi pierd capul si glasul. Sa fie stapanul meu, iar eu sa ma las de buna voie posedata si dominata.

Nu vreau sa stau lipita de el. Nu vreau sa-mi uit principiile si scopurile in viata. Nu, a nu se intelege vreodata acest lucru. Vreau pur si simplu sa-mi dovedesc ca ma pot desprinde total de trecut, de suferinte si sunt gata sa incep din nou.

Sunt pregatita sa experimentez senzatii si situatii noi.

Vreau sa nu mai fiu amortita si sa nu mai tremur in fata umbrelor din trecut!

Sa-mi infrunt temerile si ca niciodata... SA IUBESC! Sa iubesc si atat. Sa ma descopar pe mine cu adevarat indragostita. Sa-mi fortez limitele si sa scot din mine O FEMEIE!

Pentru ca, da, atunci ma voi considera femeie. Atunci voi considera ca am maturitatea sufleteasca pentru a fi FEMEIE.

O femeie completa, totala ce poate tine in palmele sale lumea pentru ca a descoperit-o intr-un barbat.

Un barbat. Cu siguranta, el ce ma va face sa fiu femeie, trebuie sa fie BARBAT. Sa arate ca unul, sa gandeasca si sa se poarte precum unul. Sa fie capabil sa daruiasca emotii, trairi si momente de care sa devin dependenta.

Sa ii reprosez doar faptul ca-l iubesc prea mult si sa zambesc cand ii spun acest lucru, pentru ca in sinea mea voi sti ca tocmai acest „prea mult” este ceea ce imi doresc.

Sa fiu capabila sa ma schimb in bine pentru el. Probabil ca „binele” acesta va depinde doar de perceptia lui, o sa ganditi. Va inselati, pentru ca acel barbat va fi parte din mine, deci si parte din gandurile si pretentiile mele. Acel barbat ma va ajuta sa scot la iveala toate acele lucruri pe care-mi este teama sa le eliberez singura.

Sa ma sarute si sa mi se opreasca pentru cateva momente bataile inimii. Sa ma atinga si sa-i simt degetele cum se pierd in pielea mea. Sa ma ia in brate si sa ii apartin. Sa fie chimia TOTALA, sa fie explozia ENORMA si sa fie focul NIMICITOR.

Sa distruga tot ce a fost, lasand loc pentru tot ceea ce va fi. Sa arda raul din trecut, iar binele sa ramana neatins. Sa mor si sa renasc in imbratisarea sa, iar el sa ma ia ca pe o simpla fiinta biologica si sa ma transforme cu adevarat in om.

„N-ai cum sa ma ranesti. Cineva a facut asta deja inaintea ta. N-ai cum sa ma ranesti, dar ai putea in schimb sa ma iubesti.” (Taxi – Cineva inaintea ta)
„Nici nu stiu ce-as vrea sa faci/ Sa ma iubesti sau sa te prefaci?/S-ar putea sa regreti ca m-ai intalnit/ E-atat de greu sa fiu iubita./ Nu mai simt nimic, nu mai vreau nimic/ Nu mai stiu sa mangai nici macar un pic./ Nu, nu sunt asa./ Pur si simplu asa e viata mea./ Vad ca inca n-ai plecat, vad ca inca mai esti,/ Asa ca daca te-ai hotarat sa stai si sa ma iubesti:/ Invata-ma sa iubesc;/ Ajuta-ma sa traiesc;/ Invata-ma, stiu ca-i greu,/ Dar ajuta-ma sa fiu eu;/ Invata-ma sa nu plang;/ Ajuta-ma sa pot in brate sa te strang;/ Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma sa plang!/ N-am mai zburat de atata timp in vise./N-am mai umblat printre nori./N-am cantat de-atata timp in vise./N-am mai visat in culori./Nu, visele mele nu mai au chip, nu mai au glas/ Si sunt singurul lucru care mi-a ramas./ Invata-ma sa rad, dar inainte invata-ma.../...sa iubesc/ Si-as mai vrea sa te rog sa nu uitam: Dragostea e simpla, dar noi cand ne iubim o complicam!” (Taxi – Invata-ma sa iubesc)
"Reiau acum povestea aia veche cu sufletul pereche/ Se zice ca fiecare are undeva, undeva in lumea asta,Jumatatea sa./Eu, deocamdata, imi impart singuratatea-n doua:
Iau eu jumatate si jumatate imi las mie./ Ce bine o sa-mi fie, deocamdata./Da' stiu c-odata si-odata trebuie sa te gasesc./ Recunosc, n-am puterea sa te recunosc./ Jumatatea mea, cantecul asta-i pentru tine,/ Asculta-l bine si cauta-ma tu.../ Cand voi veni, inseamna ca m-ai chemat/ Cand te voi auzi, inseamna ca m-ai strigat,/ Cand voi fi, inseamna ca m-ai dorit,/ Cand te voi gasi, inseamna ca m-ai cautat./ Cauta-ma tu ...Si daca e asa si cred ca e asa/ Inseamna ca pan' acum, jumatatea mea,/ Am trait pe jumatate, am visat pe jumatate /Si am pierdut o jumatate din viata fara sa-mi dau seama./ Crezi ca-i simpla drama, gandeste-te,/In definitiv e si a ta./ Nu prea merg pe la prieteni vechi Sa-ntreb ce sa fac./ Stiu ca nu pot sa imi spuna nimic/ Si atunci astept sa vina totul de la tine." (Taxi - Jumatatea mea)

11 martie 2009

Des MacHale - Antologie de vorbe de duh

Descriere carte

Specia colectionarilor e indeobste suspecta. Iti vine greu sa intretii raporturi firesti cu un insstapanit de vocatia arhivei. Indiferent daca respectivul aduna fluturi, scoici, tricouri de fotbalisti sau capace,un semn de intrebare tot ramane. Exista insa si exceptii, dintre care unele chiar simpatice.Este cazul lui Des MacHale, care a strans intre coperteo antologie de citate trasnet, cu pendulare intreumorul involuntar si replica sfichiuitoare.Caleidoscopul atrage atat prin semnaturile dinauntru,cat si prin larghetea domeniilor.Printre autori se numara, de-a valma, Groucho Marxsi Ronald Reagan, Emile Zola si Dean Martin, Max Beerbohm si Cassius Clay.Panseurile lor sunt delicioase si invita nu la zambet,ci direct la hohot. Un exemplu? Sa citam la intamplare:„O cunosc pe Doris Day dinainte de a fi virgina.' (Groucho Marx)

Recomand aceasta carte din toata inima. Starea de buna dispozitie indusa de diversitatea citatelor este incomprabila. Poate parea o lectura usora, insa iti solicita foarte mult cultura generala si perspicacitatea. Nu este o carte pentru cei superficiali, cu siguranta!
Comanda online

09 martie 2009

TE URASC!

Te urasc pentru ca destinul a facut ca noi doi sa ne intalnim exact atunci cand viata mea era mai agitata si nesigura.
Te urasc pentru ca gesturile tale pline de blandete, calmul tau si linistea sufleteasca pe care mi-ai insuflat-o au umplut tot spatiul din jurul meu si m-au cucerit treptat, fara ca eu macar sa imi dau seama.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa vad cu alti ochi interzisul si mi-ai facut sufletul sa tanjeasca dupa el, sa-l doreasca mai presus de orice.
Te urasc pentru ca mi-ai daruit nemarginirea in nopti dureroase si mult prea intunecate. Te urasc pentru ca mi-ai facut pielea dependenta de respiratia si atingerile tale. Te urasc pentru ca mi-ai facut sufletul sa tangeajsca in continuu dupa al tau.
Te urasc pentru toate sentimentele ce mi-au posedat fiinta, iar apoi m-au distrus. Te urasc pentru ca ai stiut ce trebuie sa faci ca sa ma simt cu adevarat femeie. Te urasc pentru complimentele si gesturile delicate ce m-au cucerit, te urasc pentru chipul tau senin si dansul in doi sub clar de luna. Te urasc pentru ca m-ai facut sclava mangaierilor tale si pentru ca m-ai sarutat cu atata pasiune incat mi-ai sedat ratiunea.
Te urasc pentru ca ai avut curajul sa imi spui pa si sa ma abandonezi intr-un chin groaznic. Te urasc pentru lacrimile ce mi-au brazdt obrajii si noptile in care tresaream la orice adiere de vant. Te urasc pentru ca esti prezent in gandurile mele si m-ai facut sa nu mai imi doresc viata mea. Te urasc pentru ca mi-as vinde si ultima farama de suflet doar sa stiu ca si tu te gandesti acum la mine.
Te urasc pentru ca nu stiu cand sau daca ne vom revedea. Te urasc pentru ca nu cunosc abisul inimii tale, pentru ca nu stiu daca mai sunt prezenta in visele tale sau daca vreodata am insemnat ceva in viata ta.
Te urasc pentru ca m-ai lasat sa imi pierd capul sperand, iar acum taci.
Te urasc pentru stelele acum nu-mi mai indeplinesc dorintele.
Te urasc pentru vidul ce l-ai lasat in urma ta. Te urasc pentru amintirile ce bantuie toate lucrurile si locurile ce fac parte din tine.
Te urasc pentru ca sunt muta si nu pot sa imi strig sentimentele. Te urasc pentru ca nu vreau sa-ti cer mai mult decat o clipa de nebunie. Te urasc pentru ca sufletul meu tanjeste sa iti spuna macar pentru ultima oara „te iubesc”.

Recunosc ca m-am inspirat cu ideea, precum si faptul ca nu este dedicat nimanui ci doar un exercitiu de imaginatie. O melodie adecvata, ochii inchisi si empatia cazului sunt vinovate de ceea ce am scris mai sus.

01 martie 2009

Inchizand cicluri... de Paulo Coelho


Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie.

Ţi-ai terminat munca?

Ţi s-a încheiat o relaţie?

Nu mai locuieşti în acea casă?

Trebuie să pleci într-o călătorie?

Poţi petrece mult timp din prezentul tău, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întîmplară cutare şi cutare lucruri.

Dar te vei consuma degeaba şi la nesfîrşit, căci în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă, şi de a merge înainte.

Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici măcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, şi trebuie să te eliberezi, să te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenţi întîrziaţi, nici angajaţi ai unor firme care nu mai există, nici a păstra legături cu cei care nu vor să aibă legături cu noi.

Faptele trec, şi trebuie lăsate să treacă!

De aceea, cîteodată, este aşa de important să distrugi amintiri, să faci un cadou, să-ţi schimbi casa, să rupi hîrtiile, să arunci documente vechi, şi să vinzi sau să faci cadou o carte.

Schimbările externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaţă, nimeni nu joacă cu cărţile însemnate, aşa că ai de învăţat cum să pierzi şi cum să cîştigi. Trebuie să ne eliberăm, să dăm pagina şi să trăim numai cu ceea ce ne oferă prezentul.

Trecutul a trecut. Nu aştepta să ţi-l dea nimeni înapoi, nu te aştepta să te recunoască nimeni, nu aştepta ca, vreodată, cineva să-şi dea seama cine ai fost. Lasă deoparte resentimentul. Repetarea cu încăpăţînare a “filmului tău personal” îţi va face rău sufletului şi minţii, şi te va învenina şi amărî.

Viaţa nu se află decît înainte, niciodată înapoi. Dacă treci prin viaţă lăsînd “uşi deschise” pentru orice eventualitate, niciodată nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trăi ziua de astăzi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ţi le scoţi din suflet? Posibilităţi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaţii? Cuvinte nerostite? Tăceri care au invadat cuvintele?

Dacă le poţi înfrunta chiar acum, fă-o. Dacă nu, lasă-le să se ducă, închide capitolele! Spune-ţi ţie însuţi că nu le mai vrei înapoi. Dar nu din mândrie sau orgoliu, ci pentru că TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inimă, din acea încăpere, din acea casă, din acel birou, din acea meserie.

Tu însuţi nu mai eşti cel de acum două zile, sau trei luni, sau un an. Prin urmare, nu există nimic către care să te întorci. Închide uşa, dă pagina, închide ciclul. Nici tu nu vei fi acelaşi, nici mediul la care te întorci nu va fi acelaşi, căci nimic nu rămîne imobil sau static în viaţă. Pentru sănătatea ta mintală şi sufletească, desprinde-te de ceea ce nu se mai regăseşte în viaţa ta.

Adu-ţi aminte că nimeni şi nimic nu este indispensabil. Nicio persoană, niciun loc, nicio muncă. Nimic nu este vital pentru a trăi, pentru că atunci cînd ai venit pe lume, ai venit singur.

Este, aşadar, obişnuit să trăieşti cu tine însuţi, şi este o îndatorire personală să înveţi să trăieşti singur, fără acea apropiere umană sau fizică, de care îţi vine atît de greu să te desparţi astăzi.

A se desprinde este un proces de învăţare care, din punct de vedere uman, se poate realiza. Adu-ţi aminte, nimic şi nimeni nu sunt indispensabili. Este numai obicei, rutină, nevoie. Deci, închide, încheie, curăţă, aruncă, oxigenează, desprinde-te, scutură-te, eliberează-te.

Sunt multe cuvinte care înseamnă sănătate mintală, şi oricare vei alege, te va ajuta să mergi înainte în linişte.

Asta e viaţa!

Imi dedic acest post. Am ales ca ziua in care il public sa fie ultima mea zi de 18 ani, adica inchiderea unui ciclu. Apoi mi-am dat seama ca anul acesta voi inchide multe alte cicluri de proportii semnificative: voi termina liceul si ma voi muta din Mangalia. Asa ca inchin un pahar de sampanie in cinstea tuturor lucrurilor ce s-au terminat, a celor care vor veni si a faptului ca maine fac 19 ani (coincidenta sau nu, e ultimul an cu prefixul 1, la anul inchid si acest ciclu :) )

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...