08 mai 2009

Jocul...


Stii unde sunt nu?
Ma gasesti acolo in departarea freamatului de vise, unde m-ai lasat atarnata de firul dragostei tale. Iti ia cam mult timp sa ma afli, ori poate ca nici nu iti doresti. Poate ca m-ai inchis in amintirea trecutului, ai calcat peste umbra mea ce te bantuia in prezent si nici nu vrei sa stii de mine in ceea ce va fi. Ori poate ca ma lasi prada uitarii, care sa imi devoreze umbrele, ma arunci in cusca trecutului, ca apoi tu sa ma salvezi si sa ma faci sa iti fiu devotata si recunoscatoare pe viata. Sau este un alt test de-ale tale prin care sa imi dovedesc ce-urile necesare implinirii faptului de a ne iubi?
Iar ai nevoie de marturisiri, iar te simti nesigur si stingher in sentimente. Of, nechibzuitule, ma lasi tot pe mine sa indur frigul singuratatii si teama iluziilor, pe tine scutindu-te doar de tacerea mea, pentru ca stii ca nu voi rezista fara sa iti imput si sa iti strig greul ce ma apasa. Te inteleg si te accept asa cum esti: un fir de cer, un nor de iarba, o raza de ploaia si o picatura de soare.
Vezi, nici gandurile mele nu imi mai sunt loiale, iar ratiunea face legaturi inacceptabile de mine pana acum. Seduci si distrugi pentru a-ti atinge scopul suprem. Ma vrei pentru tine intr-o incapsulare a timpului pierdut in ziua de Ieri, ma alungi pentru tine in teama zilei de Maine.
Ori ce va fi cu mine, daca nu rezist si daca nu-ti trec granitele? Esti atat de sigur pe tine si pe slabiciunile mele incat nici macar nu iei in calcul posibilitatea de a esua.
Te cunosc aproape cat ma cunosc pe mine, anume deloc. Si tocmai asta imi place asa de mult la tine, ca ma lasi sa ma imbat cu ideea de control, ma lasi sa cred ca este ca mine, cand de fapt fac totul ca tine.
Ne atragem si ne respingem ca doi magneti aruncati in mana societatii, ne plimbam polurile unul pe langa altul pana cand careva dintre noi va fi mai puternic si il va atrage pe celalalt complet. Si daca unul va respinge atat de tare, incat il va arunca pe celalalt in capatul pierdut al luminii? Ah, scuza-ma, din nou uit ca esecul pentru tine nu exista.
Bine, atunci sa facem jocul meu dupa regulile tale. Reguli pe care, sper ca esti constient, le voi incalca ori de cate ori voi avea ocazia tocmai pentru a-ti da tie satisfactia de a ma sanctiona.
Cum adica nu am voie? Sa inteleg ca nu iti place atunci cand eu iti preiau rolul si ma transform comportamental in tine?
Stai linistit, imi place doar sa te vad nervos, imi place sa te vad tremurand din toate incheieturiile cand vezi ca lucrurile nu ies asa cum vrei tu. Esti atat de dulce cand vrei sa te impui, cand faci pe seful, incat daca te-ai vedea cu ochii mei te-ai pierde in fiinta ta pentru totdeauna.
Gata, este tarziu! Da-mi voie sa iti sarut pleoapele grele de visuri si sa iti spun "Somn usor"!
Ne mai jucam si maine!

02 mai 2009

Capitulare...


Urmele mele raman adanc in nisipul rascolit de vant. Ma asez pe tarmul marii, privesc cu nesat nemarginirea si inchid ochii. Azi sunt libera sa visez...

„Ai venit in sfarsit! Te asteptam de multa vreme, copila!

Asa... inchide ochii, de aici ma ocup eu de tine... de sufletul tau... de trupul tau... de mintea ta...

Afunda-ti mainile in nisip. Mai adanc. Mai profund. Vreau sa te simt in scoicile zdrobite. Vreau sa ma simti in podul palmelor tale, pana cand nu vei mai fii in stare sa ti le scoti din capcana mea.

Am trimis vantul sa iti rasfire parul. Am trimis valurile sa iti cuprinda fiinta. Nebunia lor iti va dezgoli trupul, iar spuma marii te va imbraca in rochie noua. Simti cum arzi, dar parca esti rece. Ori poate ca iti este trupul infrigurat si sufletul aprins...

Nu! Nu incerca sa mi te impotrivesti. Stii si tu ca acum este deja mult prea tarziu. Te-ai abandonat in nesfarsirea mea, iar acum trebuie sa mi te daruiesti toata.
Iti sarut buzele cu sare. Multa sare. Ti le usuc in asa fel incat sa devii din ce in ce mai insetata de mine.

Iti racoresc sufletul cu briza mea. Te atat si apoi iti dau drumul. Pentru o clipa. Pentru un moment de nebunie, ce iti intuneca judecata si te face sa mi te predai la nesfarsit. Ma joc cu tine pentru ca tu vrei, pentru ca tu ma lasi.

Faci pe ipocrita acum si o sa imi spui ca nu iti place? Betia delirului si ameteala orgasmica sunt singura hrana de care ai nevoie si tu stii foarte bine acest lucru! Asa ca nu incerca sa mi te impotrivesti. Nu incerca sa te zbati sa imi scapi din lanturile de alge. Nu incerca sa deschizi lacatele de scoici cu perlele lacrimilor tale, pentru ca nu vei reusi.

Ah, ce naiva sunt! Am uitat ca agonia si extazul la tine se impletesc in a putea sa fii neputiincioasa. Sangele pulsand mai repede, si mai repede in venele tale inecate de trecut iti face inima sa bata mult mai puternic, iar placerea devine mai mare.

Vicleano, aproape ca m-ai pacalit cu falsa ta neprihanire spirituala! Tu, de fapt, tocmai asta ai asteptat, ca cineva sa te citeasca fara a-ti deschide copertile.

Am reusit mai mult decat atat, copilo! Am reusit sa rup paginile manjite cu cerneala si chiar am avut neobrazarea sa arunc cuvinte la intamplare pe foile ramase goale. Acum ai blestem de viata ca in propozitiile timpului tau sa folosesti corespunzator semnele mele.

Te am pentru eternitate, oricat de incapatanata ai fii si nu vei vrea sa recunosti.

Cum? Simplu. Ti-am posedat intai trupul, prin porii tai am patruns adanc in suflet si ti l-am dominat. Cu trupul si sufletul aflate sub stapanirea mea, ratiunea nu a avut de ales si a ingenunchiat singura.

Tu mi te-ai predat, pustoaico! Nu ai pentru ce sa ma acuzi!

Ai vrut sa trisezi in jocul cu mine si pana la urma ai cazut in propria ta capcana. Mi te-ai daruit de bunavoie, asa ca nu vreau sa aud nici macar un repros din partea ta. Nu puteam sa te stapanesc, daca tu nu ai fi vrut sa imi devii sclava.

Acum dormi! Viseaza! Esti libera in lanturile mele si tu stii asta. De fapt nici nu am nevoie sa te incatusez cu ele, pentru ca revii din propria initiativa la mine...

Zambesti?! Smechero...”

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...