02 mai 2009

Capitulare...


Urmele mele raman adanc in nisipul rascolit de vant. Ma asez pe tarmul marii, privesc cu nesat nemarginirea si inchid ochii. Azi sunt libera sa visez...

„Ai venit in sfarsit! Te asteptam de multa vreme, copila!

Asa... inchide ochii, de aici ma ocup eu de tine... de sufletul tau... de trupul tau... de mintea ta...

Afunda-ti mainile in nisip. Mai adanc. Mai profund. Vreau sa te simt in scoicile zdrobite. Vreau sa ma simti in podul palmelor tale, pana cand nu vei mai fii in stare sa ti le scoti din capcana mea.

Am trimis vantul sa iti rasfire parul. Am trimis valurile sa iti cuprinda fiinta. Nebunia lor iti va dezgoli trupul, iar spuma marii te va imbraca in rochie noua. Simti cum arzi, dar parca esti rece. Ori poate ca iti este trupul infrigurat si sufletul aprins...

Nu! Nu incerca sa mi te impotrivesti. Stii si tu ca acum este deja mult prea tarziu. Te-ai abandonat in nesfarsirea mea, iar acum trebuie sa mi te daruiesti toata.
Iti sarut buzele cu sare. Multa sare. Ti le usuc in asa fel incat sa devii din ce in ce mai insetata de mine.

Iti racoresc sufletul cu briza mea. Te atat si apoi iti dau drumul. Pentru o clipa. Pentru un moment de nebunie, ce iti intuneca judecata si te face sa mi te predai la nesfarsit. Ma joc cu tine pentru ca tu vrei, pentru ca tu ma lasi.

Faci pe ipocrita acum si o sa imi spui ca nu iti place? Betia delirului si ameteala orgasmica sunt singura hrana de care ai nevoie si tu stii foarte bine acest lucru! Asa ca nu incerca sa mi te impotrivesti. Nu incerca sa te zbati sa imi scapi din lanturile de alge. Nu incerca sa deschizi lacatele de scoici cu perlele lacrimilor tale, pentru ca nu vei reusi.

Ah, ce naiva sunt! Am uitat ca agonia si extazul la tine se impletesc in a putea sa fii neputiincioasa. Sangele pulsand mai repede, si mai repede in venele tale inecate de trecut iti face inima sa bata mult mai puternic, iar placerea devine mai mare.

Vicleano, aproape ca m-ai pacalit cu falsa ta neprihanire spirituala! Tu, de fapt, tocmai asta ai asteptat, ca cineva sa te citeasca fara a-ti deschide copertile.

Am reusit mai mult decat atat, copilo! Am reusit sa rup paginile manjite cu cerneala si chiar am avut neobrazarea sa arunc cuvinte la intamplare pe foile ramase goale. Acum ai blestem de viata ca in propozitiile timpului tau sa folosesti corespunzator semnele mele.

Te am pentru eternitate, oricat de incapatanata ai fii si nu vei vrea sa recunosti.

Cum? Simplu. Ti-am posedat intai trupul, prin porii tai am patruns adanc in suflet si ti l-am dominat. Cu trupul si sufletul aflate sub stapanirea mea, ratiunea nu a avut de ales si a ingenunchiat singura.

Tu mi te-ai predat, pustoaico! Nu ai pentru ce sa ma acuzi!

Ai vrut sa trisezi in jocul cu mine si pana la urma ai cazut in propria ta capcana. Mi te-ai daruit de bunavoie, asa ca nu vreau sa aud nici macar un repros din partea ta. Nu puteam sa te stapanesc, daca tu nu ai fi vrut sa imi devii sclava.

Acum dormi! Viseaza! Esti libera in lanturile mele si tu stii asta. De fapt nici nu am nevoie sa te incatusez cu ele, pentru ca revii din propria initiativa la mine...

Zambesti?! Smechero...”

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...