Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2009

Totul sau "mai putin totul"

Bani, vacante, plimbari si statut social- totul. Oare?!
Am asistat zilele trecute la o discutie destul de interesanta, daca stai sa o privesti in profunzime si incerci sa o analizezi.
Unul dintre cei mai bogati baieti din Mangalia s-a despartit de prietena lui, ori ea s-a despartit de el, nu cunosc in detaliu ce, ori cine a cauzat ruptura si oricum nu asta conteaza. Am inteles ca acesta, dupa ce si-a vazut fosta prietena in compania altui baiat, a avut o cadere nervoasa ce s-a finalizat la sectia Urgente. Apoi cei doi si-au reluat relatia pe care o aveau de ceva ani buni de zile.
Mirarea mea a derivat insa din discutiile celor din jur, care se intrebau de ce a renuntat fata respectiva la el, cand el ii oferea TOTUL. Acest tot , in perceptia lor, era o situatie materiala mai mult decat buna, un statut social ridicat si iesiri doar impreuna cu el, adica practic o dependenta.
Poftim? Renuntarea la libertatea ta si la identitatea ta este catalogata mai nou ca fiind ceva normal, in conditi…

"Nu te judeca dupa ceea ce esti astazi ci dupa ceea ce poti sa devii maine.’‘

De cand eram mica au existat presiuni asupra mea. Familia, educatoarele, invatatoarea, profesorii si cei care ma cunosc au observat in mine o tanara speranta, o fetita ambitioasa si cu o mare putere si dorinta de cunoastere.
Imi aduc si acum aminte cum am invatat sa citesc. O colega de clasa de la gradinita stia literele si ne citea cat apuca din subtitrarile filmelor de la televizor. M-am dus acasa i-am stresat pe ai mei sa ma invete alfabetul, dupa care citeam singura,noaptea, Pinocchio. De fiecare data cand mi se spunea ca nu pronunt un cuvant corect, ma duceam in camera alaturata si il repetam ori de cate ori puteam, pana cand eram aprobata. Invatatoarea mi-a dat la sfarsitul clasei a IV-a o diploma de merit pentru „cea mai ambitioasa eleva- viitor lider”.
A urmat scoala generala, unde speriata de situatia noua in care ma aflam, am pornit la drum ca o eleva mediocra. In primul semestru notele mele nu erau tocmai la asteptarile parintilor, ori a colegilor ce ma stiau din anii tre…

Stop existing and start living!

Ce am facut? In ce ne-am transformat? Ce fel de bestii si demoni ne domina si ne coordoneaza pasii in viata?

Cum am ajuns in stadiul acesta atat de avansat de degradare sufleteasca? Unde s-a dus omenia? Unde a disparut dragostea? Unde se afla compasiunea? Unde sunt copiii din noi ce visau la o lume de poveste?

Instinctul nostru de supravietuire s-a transformat in instinct de inavutire. Vrem TOTUL cat mai repede si cat mai usor. Calcam pe cadavre, ucidem vise, oameni, plante, animale. Ucidem tot ceea ce inseamna viata, pentru niste hartii pe care oricum nu le luam cu noi dupa ce murim. Ne ucidem spiritul si traim in starea de hoit, inconjurati de putrefactie si duhoare. Nu ne este sila? Nu ne vine sa vomitam cand ne vedem in ce conditii am adus lumea?

Si animalele ucid si plantele ucid, dar la ele totul are o limita. Ele asigura un echilibru, noi asiguram un dezastru. Chiar atat de orbiti suntem de bani incat sa nu ne dam seama ca puterea nu sta in mainile noastre, ci in energia planetei …

Ladies and gentlemen, please place your bets!

Pasiune. Nebunie. Splendoare. Dragoste. Nori. Rai. Foc. Iad. Si pretul platit?!

Cum se face ca de cele mai multe ori in viata ne indragostim de persoanele care nu simt acelasi lucru pentru noi? Ce anume ne atrage la ele? Este “indragosteala” sau adrenalina? Faptul ca nu ne sunt la “indemana” le face fascinante, ori sunt ele insele cele care ne prind in mrejele lor prin tot ceea ce reprezinta?

Ma aflu la o varsta a “marilor descoperiri pe planeta iubirii”. Prietenele mele sunt si ele in aceeasi situatie. Ne plangem una alteia ca am vrea sa traim si noi o iubire mistuitoare, o iubire care sa ne lase fara aer si multe bla-bla-uri de genul. Apoi stam si ne gandim ca totusi parca nu am vrea sa suferim si sa dam peste vreun badaran care sa ne calce in picioare sentimentele si demnitatea.

Si atunci unde este echilibrul? Si atunci cum putem sa spunem ca suntem pregatite pentru ceea ce vrem?

Oricat am visa si fabula noi despre mica/marea/prima etc dragoste, cred ca acest sentiment este unul…