08 iulie 2009

"Nu te judeca dupa ceea ce esti astazi ci dupa ceea ce poti sa devii maine.’‘

De cand eram mica au existat presiuni asupra mea. Familia, educatoarele, invatatoarea, profesorii si cei care ma cunosc au observat in mine o tanara speranta, o fetita ambitioasa si cu o mare putere si dorinta de cunoastere.
Imi aduc si acum aminte cum am invatat sa citesc. O colega de clasa de la gradinita stia literele si ne citea cat apuca din subtitrarile filmelor de la televizor. M-am dus acasa i-am stresat pe ai mei sa ma invete alfabetul, dupa care citeam singura,noaptea, Pinocchio. De fiecare data cand mi se spunea ca nu pronunt un cuvant corect, ma duceam in camera alaturata si il repetam ori de cate ori puteam, pana cand eram aprobata. Invatatoarea mi-a dat la sfarsitul clasei a IV-a o diploma de merit pentru „cea mai ambitioasa eleva- viitor lider”.
A urmat scoala generala, unde speriata de situatia noua in care ma aflam, am pornit la drum ca o eleva mediocra. In primul semestru notele mele nu erau tocmai la asteptarile parintilor, ori a colegilor ce ma stiau din anii trecuti, cand de fiecare data terminam prima. Am plans, am simtit o enorma presiune asupra mea si m-am ambitionat sa imi depasesc limitele. Am reusit intr-un singur semestru sa imi ajung din urma colegii si sa iau la sfarsitul anului premiul I. Au urmat concursuri, olimpiade, spectacole. Toata lumea avea asteptari foarte mari de la mine, eram eleva care vorbea extraordinar de mult, fara a spune prostii. Citeam carti pe care altii le-ar citi in mod normal in ultimii ani de liceu. Scriam compuneri si comentarii singura. In clasa a VIIIa am devenit presedintele consiliului elevilor, toata scoala ma stia, toti profesorii ma admirau si ma dadeau exemplu. Primul moment in care am dezamagit a fost atunci cand am refuzat sa ma duc la Olimpiada de Geografie. Nu ma simteam pregatita, mi-era frica de faptul ca as putea sa esuez si mi-am primit multe reprosuri din cauza aceasta.
Niciodata nu am fost buna in conditii de stres. Intotdeauna am dezamagit atunci cand stiam ca toti au asteptari de la mine. Prima dovada a fost insasi examenul de capacitate. Olimpica la Limba si Literatura Romana, am reusit sa iau doar 8,25 la examen. Un soc total pentru mama si mai ales pentru profesorul meu. Am depus contestatie si mi-a fost marita nota la 9. Cat am plans si cat de rau m-am simtit in perioada aceea numai eu stiu. Mama era extrem de dezamagita, toti prietenii de familie nu puteau sa creada ca obtinusem note atat de mici la examen. O singura persoana m-a incurajat si m-a facut sa rad din nou, recapatandu-mi increderea in mine. O persoana foarte speciala inimii mele, care pana atunci nu prea imi acordase atentie, tatal meu. A fost singurul, care auzindu-ma plangand la telefon, radea si imi spunea sa ma calmez, caci voi ajunge eu la facultate, iar acolo 9 va fi nota foarte mare.
Am ajuns la liceu. Bineinteles ca debutul a fost similar celui din generala. Aceleasi emotii, acelasi loc in clasament, pana in semestrul al doilea cand mi-am redobandit statutul.
A urmat cel de-al doilea examen important din viata mea, bacalaureatul. Rezultatul a fost ca si prima data mult sub asteptarile mele. De ce mi-a fost mai frica(sa ii dezamagesc pe cei importanti din viata mea) nu am scapat. Doar ca de aceasta data sufletul mi-a fost vindecat de persoane la care ma asteptam mai putin, prietenii mei. De ce spun ca ma asteptam mai putin? Pentru ca am crezut ca le-am inselat asteptarile, pentru ca stiam ce pretentii aveau de la mine si am vazut ce am reusit sa le ofer. Doar ca se pare ca ei m-au inteles. Se pare ca ei si-au dat seama cum sunt eu cu adevarat si ca au realizat ca nu sunt tocmai cea mai rezistenta persoana la stres.
Mi-am dat seama ca am alaturi de mine, persoane mari, foarte mari. Oameni carora le pasa de mine si care au invatat sa ma iubeasca asa cum sunt. Chiar daca din cand in cand imi reproseaza anumite aspecte ale personalitatii mele, stiu ca s-au obisnuit cu mine.
O lume intreaga ma poate judeca si arata cu degetul, ei insa nu o vor face. Ei vor rade alaturi de mine si vor avea in continuare incredere in mine. Ce daca i-am dezamagit o data, ce daca nu am dovedit pana la capat tot ceea ce eu pot, ei ma cunosc si stiu de ce sunt in stare. Ei cred in mine in continuare, iar acesta este cel mai important lucru.
In momentele de fata nu am nevoie de reprosuri, de cuvinte grele si pareri de rau ca mi s-a acordat incredere, ci am nevoie de dragoste si de sustinere. Am nevoie de prieteni.
O lume intreaga imi poate spune ca am dezamagit. O lume intreaga imi poate spune ca nu am fost atat de buna pe cat s-au asteptat ei, dar lumea mea intreaga este alaturi de mine. Lumea mea formata din prieteni stie ca pot si ca aceasta a fost doar o cazatura, ci in niciun caz o prabusire.
Va multumesc! Va multumesc ca ma tineti de mana si ma ajutati sa ma ridic! Va multumesc ca imi sunteti alaturi si ma incurajati sa imi vad de drum! Va multumesc ca atunci cand plangeam disperata spunand ca sunt doar o proasta, o idioata ce lasa impresia de fata desteapta, mi-ati deschis ochii! Va multumesc ca m-ati luat de mana si mi-ati atins sufletul!
Va multumesc ca nu m-ati judecat dupa ceea ce sunt astazi, ci dupa ceea ce pot sa devin maine!

17 comentarii:

Anonim spunea...

...Continues.

CLoPoTZyKa` spunea...

simonica ... sa fim seriosi .. cu totii stim ca notele de la BAC nu reflecta ceea ce stim noi cu adevarat .. sau pardon ceea ce nu stim ...

Mar1na spunea...

Diana, eu stiu, tu stii lucrul acesta, dar multi nu il stiu si inca mai vad in Bacalaureat examenul de maturizare ce reflecta cunostintele elevului.
Oricum, noi sa fim sanatoase si fericite ca am scapat si acum sa ne vedem studente.

flo spunea...

de ce stergi posturile care nu sunt in favoarea ta?:))) u may think u r perfect, we know this is not true..

Mar1na spunea...

Nu mai permit posturi anonime. Daca ai o opinie, sustine-ti-o cu tot cu nume!

Mar1na spunea...

Ah, si nu mai permit commenturile pline de rautati gratuite.
E dreptul meu, e blogul meu. Cui ii convine bine, cui nu ii convine si mai bine.

flo spunea...

nu a fost nici o rautate. pur si simplu am spus ceea ce toata lumea stie. primesti nota pentru cat stii si cat ai scris in lucrare. corectorii nu stiu a cui lucrare o verifica ca sa iti scada nota intentionat. toti am dat bacul si stim cum este, luam note mai mari decat meritam.

Mar1na spunea...

Cu riscul sa incep o intreaga polemica, crede-ma nu s-au dat note pe ce ai stiu, ori nu ai stiut.
Iti spun din surse sigure, ca anul acesta profesorii au oferit note mult mai mici la corectat, pentru ca anul trecut notele date au fost mult prea mari.
Da-mi si mie o explicatie logica, cum de din aproximativ 20 de contestatii la limba romana, doar una singura a primit marire de nota, iar celelalte au avut la contestatie aceeasi nota ca si nota initiala, in timp ce la matematica toate cele 4-5 contestatii au primit 60,80 de sutimi in plus?
Eu stiam ca 2+2=4 intotdeauna, in timp ce la romana 10-20 de sutimi pot fi acordate subiectiv.
In fine, nu cred ca mai are rost sa pomenesc de faptul ca destui copii care nu au calcat in liceu tot anul, au avut note colosale la Bac.
Dar, probabil, este cum zici tu...

flo spunea...

au avut note colosale pt ca au copiat bine...toata lumea copiaza la BAC

dragoş spunea...

Îmi dau şi eu cu părerea, dacă îmi permiţi, nu o lua în nume de rău neapărat. Am evitat construcţiile gen „Părerea mea...” şi altele de genul ăsta la începutul fiecărei construcţii, sper să înţelegi oricum caracterul pur subiectiv al comentariului de mai jos.

"A urmat scoala generala, unde speriata de situatia noua in care ma aflam, am pornit la drum ca o eleva mediocra."

Şi să înţeleg că ai sfârşit altfel? Mediocritatea ta vine tocmai din incapacitatea de a-ţi distinge cu adevărata valoare, şi cred eu că te supraestimezi. Am spus ‘cred’ şi de faptul că te supraestimezi poţi să nu fii convinsă, dar măcar ai putea să te pui la îndoială. Să mergi cu capul mai plecat, să te raportezi la alte valori, poate nu la cele imediat apropiate ţie. Să scrii mai puţin pe blogul ăsta lucruri naive, cum ar fi asta în care-ţi preaslăveşti promovarea bacalaureatului ca pe o mare realizare şi în care spui că ai fost o elevă eminentă în generală când de fapt, chiar dacă ai fost la vârf în statistică, nu ai avut niciodată o sclipire aparte, ci doar ai dat impresia de lustru.

Faptul că ai citit cărţi "grele" la vârste fragede, asta nu denotă nicicum un demers neinteresat şi voluntar, ci mai degrabă o bifare pe listă a unor cărţi care să constituie palmaresul cultural cu care să ai motiv de fală în faţa persoanelor care te-au supus la presiuni, cum zici tu că a fost. Şi aici te cred că au fost presiuni. Din păcate, acestea ţi-au făcut mai mult rău, neînvăţând să devii autonomă, încercând să te construieşti doar în ochii celorlalţi şi minţindu-te pe tine însuţi.

Şi eu am avut credinţa până în clasa a V-a, alimentat de către surse externe, că sunt un copil genial. M-am trezit din asta, şi acum trăiesc cu condiţia de mediocru şi încerc să mi-o depăşesc. Oricum ar fi, măcar e o stare mai productivă decât autosuficienţa în care ai căzut tu.

Atât cât reiese din textele blogului tău, pe mine nu mă impresionezi. Dacă ai stăpâni şi seducţia la fel de “bine” cum eşti abilă în scris şi încerci să pari a fi, atunci pot fi liniştit. Altfel, ai fost la fel de periculoasă ca şi Mihaela Rădulescu.

De efectul Dunning-Kruger ai auzit? Eu cred că eşti uşor suferindă...

Nu este într-atât o critică, cât o idee, un sfat. Altfel, nu m-aş fi obosit să-ţi scriu toate astea. De regulă sunt mai discret. Şi aşa, probabil că o îmi porţi pică.

Mar1na spunea...

Ma consider perfect normala, nu geniu, dar nici proasta. Cat despre afirmatia mea din generala, ma refeream la faptul ca am inceput prin a lua note de 6 si 7, daca iti mai aduci aminte.
Nu ma consider, deasemenea, nici superioara. OK, poate ca fata de alte persoane sunt putin mai desteapta, dar asta nu imi permite mie sa ma supraevaluez.
In fine, iti multumesc pentru parerea sincera.
Eu ma cunosc intr-un fel, tu intr-altul.
Nu te voi contrazice pentru ca nu am cum ori de ce. Nu am cum avand in vedere faptul ca tu nu mai ai cum sa ma cunosti si din alte perspective decat cele de fosta colega, ori fata ce incearca sa scrie pe un blog. Nu am de ce, pentru ca tu deja ai ceva bine intiparit in minte vis-a-vis de persoana mea si poate ca este mai bine asa.
P.S.: In acest post eu nu mi-am preaslavit promovarea bacalaureatului, ci din contra am recunoscut ca a fost un esesc destul de mare. Rolul acestui post a fost de a multumi anumitor persoane din viata mea.

saab spunea...

Anumitele persoane din viata ta ar trebui sa stie ca un sut in fund este un pas inainte. Consolarea nu face decat sa te ajute sa accepti realitatea, nicidecum sa te ambitioneze sa iti depasesti conditia. Partea cu Dunning-Kruger a fost lovitura sub centura, putin exagerat dar in linii mari cam asta este definitia a ceea ce ti se intampla tie (tendinta de supraevaluare a competentelor, negarea competentelor altora; dupa imbunatatirea competentelor proprii vor recunoaste ca au avut anumite lipsuri). 1)Iti supraevaluezi conditia mediocra-"eu stiu, eu pot, dar a intervenit ceva.." 2)" daca eu nu sunt buna, nici altii nu sunt", "destui copii care nu au calcat in liceu tot anul, au avut note colosale la Bac" 3)odata cu trecerea timpului recunosti ca nu ai fost chiar un geniu in anumite momente.
Si uite asa dragos ti'a pus cel mai potrivit diagnostic, care mai mult ca sigur a fost alimentat de persoanele sub limita mediocritatii din jurul tau.
Majoritatea subiectelor de pe blogul tau sunt de factura romantica (useless). Poate daca ai scrie tratate de medicina, daca ai dezbate vreo teorie a fizicii te'am considera un mic geniu, o fata cu adevarat desteapta. Deocamdata esti doar un umanist, ne lovim de ei la tot pasul, dar am putea trai ok si fara. Ei fac umbra pamantului traind din si in vise, folosind ceea ce altii au descoperit, incearca sa descopere sau se chinuie sa intretina. Poate ar avea nevoie de o coma cu ketamina..sau poate sunt valabile versurile celor de la Parazitii: "utilitatea ta pe pamant.."
Si la fel ca si dragos iti spun: nu este o rautate gratuita, ci un sfat menit sa te coboare de pe piedestalul unde te'au urcat altii.

saab spunea...

Si ca o paranteza pe langa subiect: un om cu adevarat inteligent nu tradeaza prietenia de ani de zile in scopul obtinerii unui amic in plus pe lista. Daca ar stii alexandra...

Mar1na spunea...

Dumnezeule, sunt inconjurata de genii, de oameni apti sa imi descifreze mie viata si destinul si sa ma sfatuiasca!
Iti multumesc ca ai facut lumina in viata mea mediocra!
Si totusi ma intreb: de ce iti mai pierzi timpul cu mine, o umanista lipsita de orice sens...? Mai bine ti-ai folosi timpul si intelogenta pentru a vindeca lumea!

AIMee spunea...

Simonino, lasa-i pe ei in pace ... eu cred ca cel mai important lucru este sa ai incredere in tine .. si s-o folosesti in mod constructiv... ce atatea teorii ... ai grija de tine :* ... si succes in lupta cu stresu'... cu toti ne infruntam cu el ... si vorba aia toti avem persoane langa noi care ne sunt apropiate si care stiu cat ne duce capul... sau cel putin asa ar trebui ... daca nu in loc sa promovezi conceptul de "useless" il promovezi pe cel de loneliness ... :)))
doamne in zilele de azi numai rautate ... rautate constructiva tre'sa recunosc =)))

Anonim spunea...

ne confruntam cu stresu AIMee...nu ne "infruntam'...prea mult Maitreyi

AIMee spunea...

Iti dai tu seama! Am dat de draq ( Bulls''t) Crima si pedeapsa si lista poate continua... Simonino sa tot dai peste d'astia :) si acum urmeaza partea ... oameni de genu' Aimee, nu d'astia ca nu esti in mahala =)) ... Vai de capul nostru... Avem DEX-ul pe langa noi ... Sau DOOM-ul ca-i mai de actualitate .... Ma oare exista multi anonimi pe lumea asta care-s genii?! Mai asteptam....

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...