07 iulie 2009

Stop existing and start living!

Ce am facut? In ce ne-am transformat? Ce fel de bestii si demoni ne domina si ne coordoneaza pasii in viata?

Cum am ajuns in stadiul acesta atat de avansat de degradare sufleteasca? Unde s-a dus omenia? Unde a disparut dragostea? Unde se afla compasiunea? Unde sunt copiii din noi ce visau la o lume de poveste?

Instinctul nostru de supravietuire s-a transformat in instinct de inavutire. Vrem TOTUL cat mai repede si cat mai usor. Calcam pe cadavre, ucidem vise, oameni, plante, animale. Ucidem tot ceea ce inseamna viata, pentru niste hartii pe care oricum nu le luam cu noi dupa ce murim. Ne ucidem spiritul si traim in starea de hoit, inconjurati de putrefactie si duhoare. Nu ne este sila? Nu ne vine sa vomitam cand ne vedem in ce conditii am adus lumea?

Si animalele ucid si plantele ucid, dar la ele totul are o limita. Ele asigura un echilibru, noi asiguram un dezastru. Chiar atat de orbiti suntem de bani incat sa nu ne dam seama ca puterea nu sta in mainile noastre, ci in energia planetei pe care traim?

Pamantul niciodata nu va pierde. Terra intotdeauna isi va asigura echilibrul si daca acest echilibru va fi disparitia rasei umane cu siguranta se va ocupa de aceasta.

Cum putem sa ne complacem in mizerie si dezastru? Unde este frumusetea? Unde este muzica? Unde este arta? Unde sunt oamenii?

Va rog frumos sa imi spuneti!Ii caut, vreau sa ii aduc la viata si vreau sa lupt alaturi de ei. Vreau sa cred ca lumea se construieste pe vise, nu pe cosmaruri. Vreau sa cred ca demnitatea si bunul simt sunt adevaratele valori. Vreau sa cred ca frumusetea porneste din suflet si se raspandeste la exterior. M-am saturat de mere ce arata extraordinar pe dinafara, iar inauntru sunt putrede si mancate de viermi.

Lasati-i pe cei care inca mai vad cu ochii sufletului sa nu isi piarda vederea. Lasati-i pe cei care viseaza si cred sa construiasca. Asa a inceput totul, de la un vis, de la o idee, de la increderea ca se poate. Da, lumea este rea. Da, lumea este cruda. Da, dar copilul din noi inca nu a murit si cu putin efort il putem face din nou sa simta inocenta pe care tot incercam noi sa o seceram din fiintele noastre.

Exista dragoste. Exista si oameni. Trebuie insa sa incepem sa vedem acest lucru in noi, pentru ca apoi sa ni se deschida cu adevarat ochii si sa privim in jurul nostru.

Eu cred ca se poate. Indiferent ce imi vor spune toti “binefacatorii” din jurul meu. Refuz sa imi alterez sufletul. Refuz sa omor copilul din mine care visa ca intr-o zi va vindeca pe toata lumea, care credea in unicorni si in basme. Eu nu imi voi omori cei doi ochi mari ce ma privesc cu sufletul. Nu voi permite ca un monstru din exterior sa loveasca fetita cu pampon rosu si sa o inraiasca. Imi datorez in primul rand mie acest lucru. Indiferent ca societatea ma va obliga sa imi aleg masti pentru supravietuire, dincolo de acestea se va afla copilul care am fost. Ochii mei vor pastra sclipirea, iar inima mea va cultiva dragostea.

Si cu atat mai mult, nu voi calca in picioare visele si idealurile marete ale celor din jurul meu. Voi fi acolo sa ii sustin, pentru ca mi-am dat seama de multa vreme ca omul este o fiinta sociala si traieste prin oameni. Oamenii sunt cei care il fac sa existe. Iubirea este cea care il alimenteaza. Putem traim cateva minute fara aer, cateva zile fara apa, cateva saptamani fara mancare si doar 3 luni fara oameni.

Amanuntele pecuniare, beneficiile materiale ne pot face doar sa traim in lux, dar in momentul in care ambitia pentru a le avea depaseste barierele bunului simt se ucide spiritul. Degeaba existam daca NU TRAIM!

Stop existing and start living!

P.S.: Acest post a inceput sa se contureze in mintea mea ascultand muzica lui Michael Jackson. Iti multumesc ca ai existat si ca m-ai invatat ca indiferent de varsta, mereu putem fi copii. RIP! Long live The KING!



6 comentarii:

Anonim spunea...

îmi place

Anonim spunea...

Michael Jackson said "Thank you (Mar1na), I love you more. Keep the faith"
Mr B1g

Anonim spunea...

Quand je te lis, je comprend ton incompréhension face au monde. J'aimerai te rassurer comme un Papa qui te prendrai dans ses bras, t'écouter..., discuter ensemble. Si tu as des choses concrètes à réaliser, j'aimerai te suivre dans l'action, être présent dans tes démarches.

Après avoir lu ton joli message d'espoir, j'ai remarqué qu'un Roumain et un Américain t'ont laissé chacun un message. (-;
J'arrive donc en 3e pos1tîon pour te dire que ce message que tu nous as laissé me fait rêver.
Pourquoi ?
Je suis admiratif envers ton écriture qui me semble pure, je trouve que c'est une grande qualité...

A bientôt

Mar1na spunea...

Va multumesc!

Anonim spunea...

daca nu ucizi, esti ucis..legea junglei. conformeaza-te

Anonim spunea...

Salut Mar1na,
... je poursuis ce que j'ai entamé la fois dernière, mais les mots sont..., comme bloqués, j'arrive à peine à m'exprimer, j'ai besoin d'un peu de temps pour continuer, c'est avec plaisir, puisque j'aime ça, que je t'écrirai, que je continuerai à t'écrire ce que je ressent, à décrire mon 6e sens.
Cu stima

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...