06 octombrie 2009

Obsesia de a promite in van!

Nu inteleg de ce rasa noastra umana are o problema atat de mare in a-si tine promisiunile facute. Urasc cand cineva spune ceva, asigura pe altcineva de un anumit lucru, iar apoi, fara niciun fel de scuza, ori motiv, nu se mai tine de cuvantul dat.
A devenit un reflex sa spui “Te sun maine”, “Te caut maine”, “Te anunt eu”, de ce nu ar deveni reflex si punerea in practica a acestora?
E chiar atat de greu sa fim sinceri si sa recunoastem cand nu mai avem de gand sa cautam pe cineva, ori cand nu suntem siguri ca putem sa ii fim de folos si sa ii spunem in fata “imi pare rau, nu cred ca am cum sa te sun”, “nu stiu cand te voi suna, dar probabil in viata asta o voi face” etc.?
E chiar un lucru atat de dificil sa nu mai folosim minciuna ca vaselina sociala?
Inteleg, traim in secolul vitezei si al timpului prea putin, dar daca tot facem un efort sa scoatem ceva pe gura, macar sa spunem ceva ADEVARAT!
Seriozitatea, punctualitatea si respectarea cuvantului dat sunt calitati ce incep sa devina din ce in ce mai rare si mai putin importante! Pacat!

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...