11 decembrie 2009

Datoria

Îmi ești dator!

Cu ce?

Cu atât de multe încât îmi este teamă să mă apuc să le înșir... dar, de dragul meu, voi încerca.

Îmi ești dator cu raze de soare pe care ar fi trebuit să mi le prinzi în păr, în fiecare dimineață.

Îmi ești dator cu o cafea tare pe care ar fi trebuit să mi-o servești cu un praf de scorțișoară, în zilele în care (mi-)ai lipsit.

Îmi ești dator cu zborul viselor noastre, într-o noapte  în care număram stelele.

Îmi ești dator cu un trandafir alb lăsat pe pat, pentru toate dățile în care n-ai adormit cu mine în gând.

Îmi ești dator cu un sărut apăsat, ce trebuia să îmi rămână imprimat pe inima.

Îmi ești dator cu îmbrățisări târzii care trebuiau să îmi cuprindă sufletul.

Îmi esti dator cu tine.

Îmi esti dator vândut!

Și cred că o viață nu îți va ajunge pentru a-mi plăti atâtea... așadar, am decis să rămân cu tine și în cele ce vor urma!

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...