08 decembrie 2009

Lectia mea de muzica

E un sunet ce-mi acopera auzul ratiunii atunci cand gandurile nu-mi dau pace.

E ca un clinchet de clopotei ce se sparge in valurile marii si apoi ramane impregnat in nisipul suprafetei mele.As putea indrazni sa spun ca e un cantec, dar uneori imi pare o adevarata simfonie.

Sunt clapele unui pian neacordat pe care degetele mele il mangaie. Apoi par corzile unei chitari ce ard in focul amintirilor. Sau cred ca as putea sa-;aseman cu glasul sirenelor ce-mi spulbera gandirea de stancile simtirii.

E melodia sufletului meu cantata in duet cu o inima nesigura. Si stiu ca ii lipseste ceva... o vioara... o vioara tinuta pe un umar puternic.... la care sa cante un arcus ferm, ghidat de un brat pasionat care sa nu piarda ori sa schimbe ritmul... ci sa-l armonizeze... sa-l completeze...

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...