28 decembrie 2009

Ploaie in luna lui decembrie

Cand eram mica ma temeam de ploaie... ma speriau stropii grabiti ce se izbeau violent de asfalt si nu intelegeam de ce e trist cerul... cine l-a facut sa planga...

Acum am inceput sa o iubesc.

Ii ascult muzica si visele mele incep sa danseze pe strazi pustii, desenand cu pasii lor cercuri de lumina stinse sub picaturi reci.

Acum ii urmaresc cu degetele urmele lacrimilor pe geamul meu si ii simt regretele atator clipe pierdute in pustiu.

Uneori e furioasa si toarna peste pamant fulgere oarbe si tunete surde... rafale de vant ascutit si nori grei de amintiri dureroase.

Alteori e blanda, cu stropi timizi si raze de soare incurcate in ea... atunci imi arde sufletul cu dorinte, iar atingerea ei imi patrunde intreaga fiinta...si suntem una si aceeasi... un amestec de pasiune si furie in parul meu castaniu... frig si umezeala pe buze tremurande... siroaie salbatice pe trup cald...chipul meu pe oglinda fiecarei picaturi...

Niciun comentariu:

Orice este nedrept, totul este posibil

Daca o femeie, oricare, ajunge undeva, oriunde, datorita unui barbat, care e problema? E vreo noutate? Viata vi se pare un slogan comunist ...