Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2010

Negociere absurda

Astazi am de gand sa imi negociez gandurile. Vreau sa cer la schimb toate visele frumoase ce le-ai impletit cu fiinta mea. Accept sa imi platesti si in rate, dar te informez ca dobanda va fi foarte mare. Vreau ca la fiecare rata sa-mi atasezi fragmente de suflet si sinceritate in gesturi de tandrete.

Accepti?

Si simt cuvintele cum imi aluneca printre degete si teama de-a ramane goala, fara ele, in fata ta, ma impiedica sa le dau drumul.

Ele sunt singurele ce ma mai acopere in prezenta ta, ce-mi ascund visele nerostite si-mi imbraca gandurile goale de timiditate.

Ma ascund de tine printre literele ce le conturez pe pagini de suflet... las spatii libere care sa-mi permita sa fug atunci cand ma sperie avantul meu.

Nu-ti dau voie sa fii mereu prezent in gandurile mele si te alung ori de cate ori simt ca pui stapanire pe mine... pentru ca mai apoi sa te chem din nou... sa te caut in colturile neumblate ale fiintei mele... si sa te gasesc mereu altfel...

Dar intotdeauna imi dau seama ca esti part…

Intrebari in taina de regret

Ne mai luptam multa vreme cu durerile trecutului?

Ne mai pacalim singuri ca pentru toate implinirile noastre este de vina destinul?

Mai avem de gand sa dam vina pe altii pentru lasitatea noastra?

De ce nu realizam ca viata este aici si acum? De ce acceptam sa ne contopim cu mediocritatea unui viitor prea linistit, dand la schimb intensitatea clipei prezente?

Ne cenzuram cuvinte, ganduri si mergem intr-atat de departe cu frica noastra de necunoscut incat sufocam sentimente. Ne multumim sa purtam masti in fiecare zi si sa nu lasam pe nimeni sa ne vada chipul... iar apoi ne plangem de rutina si plictiseala.

Suntem primii care renuntam la noi insine, dar ne asteptam ca ceilalti sa n-o faca. Ipocrizie in stare pura...

Si de riscat cand mai jucam?

Si de iubit cand invatam?

Si de trait cui mai lasam?

Cadoul meu...

Pastrez in suflet cadouri pentru tine si astept cu nerabdare o noapte doar a noastra cand voi putea sa ti le daruiesc.

Am impachetat cu migala clipe de dulce tandrete, asortate cu ore nesfarsite de pasiune... sunt intr-o cutie albastra cu funda de timp indoit.

Am strans in buchete de viata zile si nopti de iubire si le-am legat cu zambete timide.

Am alergat dupa fluturii mei albastri cu aripi suflate in speranta si i-am asezat in colivia acoperita cu hartie creponata de suflet. Stai linistit, am lasat loc si pentru ai tai!

Saruturile glazurate cu dorinta nu le-am impachetat... pentru ca nu sunt cadouri... cu ele nu vreau sa-ti ornezi inima, ci vreau sa-ti acoperi lumea. Din ele te invit sa te servesti oricand ti-e dor de mine... oricand te cauti pe tine... oricand e frig dincolo de iubire...

In dreapta mea....

S-a intins amagitoare noaptea peste pleoapele grele de visuri ale unei fete cu inima zdrobita de dor.

Petale din stele i se prind in par si-i lumineaza lacrimile fierbinti de iubire. Nu vrea minuni, nu vrea nici macar dorinte implinite, ci strange in rochia de matase franturi de amintiri.

Le aduna la pieptul ei cu sufletul sfasiat si incearca din batai de inima sa le readuca la viata.

Se ascunde de lume si isi schimba privirea... ii aluneca pasii pe scari de uitare... unde te cauta pe tine...

Daca ar privi macar o clipa in dreapta sa, si-ar da seama ca tu ai fost mereu acolo... dar ea este prea ratacita in durere...

Ajut-o tu caci singura nu mai poate sa te zareasca...!

Sarut-o cum n-ai mai facut-o pana acum si trezeste-o...!

Prinde-o de mana... si nu-i mai da drumul niciodata!

E doar un vis?!

Parfumul tau imi invaluie miscarile trupului si simt arzand in mine dorinta cu freamat de pasiune.

Degetele tale aluneca usor pe gatul meu, croindu-si drum pe spatele meu si... simti cum tresar, dar nu te opresti.

Imi conturezi formele si scrii cuvinte interzise pe pielea mea.

Ma simt stigmatizata si cu toate acestea nu vreau sa-ti opun rezistenta. M-ai facut curioasa si vreau sa vad cat de departe esti in stare sa mergi. Respiri usor deasupra umerilor mei si alungi suvita ce-ti sta in cale.

Ma simti ca zambesc tematoare si-mi cuprinzi obrajii in palmele tale... Ma privesti adanc in ochi, iar buzele ti se intredeschid si imi soptesc hain: "Trezeste-te! E totul doar un vis...".

Why gamble?

Putem vreodata, cu adevarat, sa anticipam in ce directie vor merge relatiile noastre? Indiferent ca sunt profesionale, amicale ori sentimentale, cred ca nimeni nu poate sa fie sigur de faptul ca si celalalt va fi intotdeauna pe aceeasi lungime de unda.

E totul risc. Risc pur. Risc cu miza foarte mare. Risc cu un castig pe masura.

Tu vezi lucrurile intr-o maniera si interpretezi semnele din punctul tau de vedere, dar celalalt partener de relatie oare chiar asta isi doreste sa exprime? De ce nu spunem lucrurilor pe nume? De ce ne place sa interpretam si sa ii lasam si pe ceilalti sa ne interpreteze?

E ca si cum am avea o teama ca daca am spune de fapt ce VREM noi, s-ar putea ca cel de langa noi sa nu fie de acord si atunci preferam sa ii lasam lui ocazia de a “modela” gesturile astfel incat sa stim si noi daca vrem sau nu sa continuam sa mergem pe acea directie.

Si daca totul e risc, atunci de ce ne e frica sa ne asumam vointa? De ce nu suntem in stare sa ne punem sufletul pe tava si sa ved…

... macar chipul meu...

Mai tii minte sarutul nostru in noaptea dintre vise?

Imbratisarea secreta sub luna noastra albastra cand ne-am soptit dorintele cu sete de iubire?

Si mainile noastre ce cautau betia trupului ce fremata in frigul temerilor pastrate din trecut?

Ori pasiunea ce ne-a izbit sufletul de stele dupa ce ne-am marturisit ascunse ganduri?

Eu... tu... si lumea asta mult prea rece intre noi... pe care am strabatut-o intr-o secunda cu ochii grei de dor?

Fluturii albastri ce purtau pe aripi parfumurile noastre amestecate in vantul cald al serilor stinse din mai?
... macar chipul meu ti-l mai aduci aminte?

Joc de secunda

Mi-am pierdut secunda aseara, cand ma jucam cu visele in gandurile tale.

Am incercat sa o caut pe pielea ta, gandindu-ma ca mi s-a scurs printre degete cand te mangaiam. Nu era acolo, asa ca am coborat in venele tale crezand ca a curs printre ele. Si tot n-am gasit-o.

Te-am mai sarutat o data, gandindu-ma ca poate ti-a ramas pe buze noaptea trecuta, dar mi-ai spus ca n-ai simtit-o in rujul meu rosu.

Te-am rugat sa inchizi ochii si am cautat-o pe genele tale incarcate de dor... am uitat sa-ti spun, dar aseara cand dormeai, ti l-am suflat pe gene... si tot degeaba... nu era nici acolo...

Mi-a mai ramas o singura solutie:sa ne mai jucam si in seara aceasta... pentru ca nu pot sa pierd ceva ce voi avea din nou!

Intre soare si lumina

Mi-e dor de soare... de soare sincer cu zambete invelite in hartie colorata cu dungi de curcubeu crud.

Vreau soare vesel si puternic ca sa imi asez temerile si sa le vad umbrele pe pamant, iar cu tocurile mele sa calc peste ele si sa sparg frica.

Apoi vreau lumina... sa pot sa imi vad clar visele si sa le corectezi colturile ascutite in care m-am taiat si m-au indepartat de la scop...

Vreau soare cum zambet de vara... pentru ca vreau sa-mi reintalnesc marea, sa-mi spal pacatul... sa renasc printre valuri ce oglindesc lumina peste amintiri intunecate... nisipul sa-mi fiarba pasiunea, iar scoicile sa-mi nasca perle negre de ispite...

Se zbate in mine o aripa de copil... dar gandul imi este de femeie...

Scrisoare de inceput de an...

Sufletul meu,

Simt ca te iubesc din ziua in care m-am nascut. Te simt parte din mine, desi nu te-am cunoscut... or poate ca drumurile noastre s-au intersesctat deja, dar n-am avut puterea sa ne recunoastem. Sunt coasta din tine si iti apartin doar tie. Te simt al meu cu fiecare picatura de ploaie ce-mi aluneca prin par, cu fiecare raza de soare ce-mi mangaie chipul, cu fiecare noapte de pustii visari.

Ma pierd in tine. In acel tine necunoscut ochilor mei si totusi atat de viu inimii mele. Parca am fi de-o vesnicie, desi noi am pierdut secunda. Parca ne tinem de mana, desi ne-am ratacit fiinta. Ai sa ma ierti cand, in clipe de oarba simtire, ma voi pierde in asternuturi straine. Ai sa ma intelegi cand ma voi darui altora ca eu te vreau, de fapt, pe tine... si degetele mele se vor pierde degeaba pe brate straine. Chiar de voi simti, macar pentru o secunda, ca ma voi adanci in pielea lor, niciodata sangele nu ni se va intalni.

Eu lor nu le voi alerga prin vene, ci poate doar prin triste…