28 ianuarie 2010

Intrebari in taina de regret

Ne mai luptam multa vreme cu durerile trecutului?

Ne mai pacalim singuri ca pentru toate implinirile noastre este de vina destinul?

Mai avem de gand sa dam vina pe altii pentru lasitatea noastra?

De ce nu realizam ca viata este aici si acum? De ce acceptam sa ne contopim cu mediocritatea unui viitor prea linistit, dand la schimb intensitatea clipei prezente?

Ne cenzuram cuvinte, ganduri si mergem intr-atat de departe cu frica noastra de necunoscut incat sufocam sentimente. Ne multumim sa purtam masti in fiecare zi si sa nu lasam pe nimeni sa ne vada chipul... iar apoi ne plangem de rutina si plictiseala.

Suntem primii care renuntam la noi insine, dar ne asteptam ca ceilalti sa n-o faca. Ipocrizie in stare pura...

Si de riscat cand mai jucam?

Si de iubit cand invatam?

Si de trait cui mai lasam?

3 comentarii:

Marius spunea...

frumos..te pup

sentiment spunea...

riscam sa iubim.....traim ca sa iubim...

Anonim spunea...

http://www.labonnenouvelle.fr/Dieu-Nous-Aime-par-Emidio.html
Comment vas tu Mar1na ?
Have fun !
Dav1d

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...