16 ianuarie 2010

Why gamble?

Putem vreodata, cu adevarat, sa anticipam in ce directie vor merge relatiile noastre? Indiferent ca sunt profesionale, amicale ori sentimentale, cred ca nimeni nu poate sa fie sigur de faptul ca si celalalt va fi intotdeauna pe aceeasi lungime de unda.

E totul risc. Risc pur. Risc cu miza foarte mare. Risc cu un castig pe masura.

Tu vezi lucrurile intr-o maniera si interpretezi semnele din punctul tau de vedere, dar celalalt partener de relatie oare chiar asta isi doreste sa exprime? De ce nu spunem lucrurilor pe nume? De ce ne place sa interpretam si sa ii lasam si pe ceilalti sa ne interpreteze?

E ca si cum am avea o teama ca daca am spune de fapt ce VREM noi, s-ar putea ca cel de langa noi sa nu fie de acord si atunci preferam sa ii lasam lui ocazia de a “modela” gesturile astfel incat sa stim si noi daca vrem sau nu sa continuam sa mergem pe acea directie.

Si daca totul e risc, atunci de ce ne e frica sa ne asumam vointa? De ce nu suntem in stare sa ne punem sufletul pe tava si sa vedem cu adevarat cine este in stare sa ne faca fata? Ne multumim de multe ori cu false compromisuri si credem ca asta este calea cea mai buna. Dar poate fi frica de a nu trai un pret ce merita sa-l platim pentru liniste si o impresie de control?

Ce am prefera: sa ne fie frica sa traim sau sa traim fara frica?

Oricum vom suferi, oricum vom trai clipe de neuitat, oricum oamenii vin si pleaca. Si nu cumva e mai bine sa trecem prin toate etapele acestea cu ochii inchisi si inima deschisa, simtind, savurand si delectandu-ne cu fiecare moment la intensitatea lui maxima?

Intre extreme si medii, in conditiile in care nu traim decat O DATA, de ce tindem sa le alegem pe cele din urma?

Tina Turner spunea despre dragoste ca este “a second hand emotion”, intr-unul dintre cantecele sale. Pai... poate faptul ca o “gandim” prea mult este ceea ce de fapt o “uzeaza” si o face sa fie de mana a doua.

Intre “a second hand life” a carei curs sa fie lin, sigur, plictisitor(intr-un final) si “a first hand life” a caror episoade sa fie spontane, riscante si unice(cu posibilitate de prelungire pe termen lung) cum este oare mai bine sa alegem?

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...