06 februarie 2010

In drum spre mare

Parfumul florii de castan in diminetile reci de primavara il simt acum peste amintirea ta. Sfaram intre degete petalele uscate ale greselilor noastre copilaresti si le las pe aripi de uitare.

Ochii mi se opresc ascupra valurilor mult prea nervoase ale marii mele si zambesc. Imi vad tot sufletul in ea si ii simt regretele ce le izbeste puternic de mal.

Agitata, cum este, nu si-a pierdut frumusetea, ba chiar imi pare acum minunata... atata putere si energie, in esenta de flexibil si fina textura... In tot cuprinsul si avantul ei, ceva ramane constant: cerul.

Astazi e calm si senin. Imi aduce aminte de tine.

O lasa in nebuna ei, dar stie ca el detine controlul.

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...