25 februarie 2010

Pagana... prin tine

Obrajii imi prind a rosului culoare intre atatea ganduri pacatoase si inima bate... ca si cum nu ar fi stat niciodata singura in piept. Astazi imi alung singuratatea cu drept de dragoste pe viata si de fericire, cu patima unei mizere muritoare care se preda pe sine sortii.

Noi nu suntem aici pentru o eternitate, ne-a fost harazita doar clipa: de ce sa nu profitam de ea?!

Fecioara, nefecioara mi-am pierdut in tine ratiunea si trupul vrea cu orice chip sa ti se daruiasca, sa iti simta atingerile pe o pielea ce-a stat prea multa vreme amortita.  Si ce poate fi mai neprihanit decat sa ma daruiesc din iubire si din minti ratacite?

Sarutul nu este nici el cumpatat, aruncat din deprindere... azi poarta vina patimei. Lasa-mi ochii cu apusuri de soare. Strange-mi luna de pe noptiera si arunca-mi-o pe cer. Ia-mi orele tarzii de pe pleoape si pregateste cina timpului ratacit. Da-mi pata de etern si inmoaie pensula existentei in acuarela spatiului. Convinge bataia pendulului sa nu-mi cante aria Universului in dimineata aceasta. Arunca-mi si gandurile pe foc, caci mi se aprind prea tare zgomotele. Acopera-mi auzul cu linistea valurilor. Ascunde-mi inima pe piscuri de munte.

Ce vina minunata! Undeva, intre cer si pamant, pe o noua planeta si sub Soare vechi s-a nascut pasiunea: deziderat strigat in zare de amor nesabuit.

Vreau sa-ti curg in sange...
... lasa-te locuit de mine noaptea. - MSZ

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...