01 martie 2010

Fixeaza-mi, te rog, ceasul!


Stau intre doua ceasuri haine... unul imi indica regretul si celalalt trecutul. Doar secundele ce cad greoaie pe cele doua cadrane imi par mai prietenoase... sunt clipele pe care le traiesc.

Am inceput sa ma desprind in fragmente si cad paginile rand, pe rand. Cu fiecare bataie de ora mi se desira semnele, iar cuvintele mi se rup de sens.

Raman suspendate franturi de propozitii... ce n-au nicio noima, ci doar silabe subrede. Intr-un final cad si ele in spatiul dintre ceasurile mele, iar literele odata izbite de pamant incep sa se dezintegreze.

Pastrez nimicul... mai greu ca inainte... si promisiunea lui "a fi"... prost agatata de cuiul lumii...

Cu tot ce am fost... cu tot ce sunt... cu tot ce am ramas sperand...incerc sa ma fixez...

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...