22 martie 2010

Sarutul

Ai simtit vreodata gustul altor buze ca si cum n-ar fi otrava din cauza careia ai vrea sa mori?

Intotdeauna am crezut ca sarutul trebuie sa fie fascinatia suprema. Tremurul gurii este freamatul sangelui, iar atingerea finala este insasi implinirea fiintei.

Imi pare ca in acel moment toata suflarea lumii e necesar sa se sufoce.

Este secunda ce separa spiritul de corp pentru a se preda si implini cu celalalt.

Este climaxul devenirii si singurul care poate cunoaste sentimentele inimii.

In sarut toata minunea lumii se topeste si mainile deseneaza nou contur pe pielea celuilalt.

E ca si cum atunci si doar atunci afli nemurirea trecatorului din tine.

Este semnatura barbatului si castitatea paganei.

Este amprenta femeii si coasta lipsa a barbatului.

Este un murmur de dorinta si imboldul lasului.

Este intreaga traire a universului si marul pacatului.

Este gingasia soarelui si fata nevazuta a lunii.

Este materie in stare pura si energie solidificata.

Este secretul aceluiasi pacat ce ne leaga.

Un comentariu:

sentiment spunea...

doua zambete de apropie cel mai bine printr-un sarut...zambeste si prin zambetul tau ii vei saruta sulfetul celui pe care il iubesti...pana la urma cred ca singurul limbaj adevarat ramane sarutul....imi place tare mult ce gasesc aici la tine..

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...