24 martie 2010

Teatrul iubirii

Credeam ca roata nu se intoarce, ca doar evenimentele din viata mea poarta statornicia karmei, iar eu trebuie sa ma conformez.

Apoi am privit mai atent in jurul meu si mi-am dat seama ca dinamica in care eu cred e falsa. In fapt, se roteste totul atat de repede, incat mie imi pare ca traiesc in neclintire.

Viata imi aduce neincetat arome, oameni si intamplari ce eu le cred trecute.

E ca si cum as juca aceeasi piesa de teatru, dar in alta sala, cu alta masca, o noua distributie si un public necunoscut.

Imi primesc aplauzele, ori huiduielile, ma retrag in spatele cortinei si ma indrept inconstient spre urmatoarea mea reprezentatie.

Tragic mi se pare faptul ca atunci cand imi uit replicile imi acuz publicul de neintelegere.

Si este numai vina mea, caci eu imi ratacesc concentrarea intrand in mintile lor si intonandu-le gandurile. Eu le aud soaptele si apoi le spun cu voce tare. Eu ma pierd in privirile lor si ma vad in oglinzi ce ma deformeaza.

Si tot eu, uneori, intalnesc acea privire timida in care ochii mi se pierd. Si incepe inima sa vada.

Si rolul meu deivne al lui. Imaginatia mea il creeaza pe el. Buzele mele il murmura pe el.

Si nu mai am replici... doar cuvinte nerostite cu glasul sufletului.

Automatismul imi devine firesc, iar restul lumii dispare treptat.

Ei parasesc sala, lasandu-ne pe noi sa ne continuam teatrul iubirii.

Daca avem noroc, nu se mai intorc o viata.

Si daca nu se intampla asta inseamna doar ca alta scena ne asteapta.

Niciun comentariu:

Forme de iubire

"- Daca m-as ingrasa, pentru ca mananc mult sau as slabi foarte tare, pentru ca mie imi plac slabanoagele nu m-ai mai iubi? - Ba te...