Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2010

... acum e tot ce am... si e tot inceputul meu.

Un suras. Zambetul lui… Zambetul lui reflectat in ochii mei. O zvacnire launtrica si un foc ce arde. Arde tot zidul de gheata format in jurul inimii mele. Si bate… acum bate… ii aud in sfarsit sunetele de viata. Melodia incepe sa se formeze. Un cantec… un cantec numit iubire… Nu ii stiu acordurile, dar ii invat ritmul.

Ador diminetile in care ma trezesc zambind. E viata. Acum e viata in mine si o simt in fiecare vena si artera. Imi inunda celulele corpului si vibrez. Imi vibreaza sufletul. M-am aflat. M-am descoperit vie… un vulcan adormit ce incepe sa erupa. Pasiune… lava… cenusa… ce importanta mai are… e prea tarziu sa opresc miscarea si ma las purtata. Ma scurg in mare. In marea atator dorinte si vise nerostite.

Acum sunt femeie. Acum ma simt femeie. Privesc oglinda si ochii imi par altfel. Conturul buzelor a luat forma sufletului si rosul… ah, rosul asta e doar sangele meu ce s-a pus in miscare. E atata dorinta pe ele… atata asteptare… atat freamat si atata presiune.Simt inundat…

JE suis MALADE!

Intr-o absenta de “noi” construiesc vise pe baza de speranta. Nu cred in imposibil. Nu vreau sa nu fiu capabila de iubire cand nici macar nu am simtit-o. Dati-mi voie sa imi pastrez inocenta inimii si credinta ca intr-o zi ma va atinge si pe mine acea gentila raza de soare… si ma va lumina… ma va incalzi si ma va ghida spre cele mai frumoase sentimente ale universului.

Voi gasi puterea sa fiu eu intr-o completare noua. Voi avea deminitatea sa pasesc cu incredere in obscurul lumii si sa inving toata nesiguranta si ironia ce mi-o aruncati in fata, voi, cei fara ochi capabili sa vada dragostea.
Ce v-a intunecat inima? Ce v-a tradat nobletea esentei umane ? Ce v-a lasat sufletul pustiu ?

Privesc in mine, in acea faptura minunata ce imi locuieste trupul si o descopar pe zi ce trece mai fascinata de oameni, de emotii, de puterea vietii… si de prea-putinul timp al ei.

E prea scurt traiul meu pe acest pamant incat sa imi permit luxul sa nu il traiesc asa cum vreau… si cel …