25 august 2010

... acum e tot ce am... si e tot inceputul meu.

Un suras. Zambetul lui… Zambetul lui reflectat in ochii mei. O zvacnire launtrica si un foc ce arde. Arde tot zidul de gheata format in jurul inimii mele. Si bate… acum bate… ii aud in sfarsit sunetele de viata. Melodia incepe sa se formeze. Un cantec… un cantec numit iubire… Nu ii stiu acordurile, dar ii invat ritmul.

Ador diminetile in care ma trezesc zambind. E viata. Acum e viata in mine si o simt in fiecare vena si artera. Imi inunda celulele corpului si vibrez. Imi vibreaza sufletul. M-am aflat. M-am descoperit vie… un vulcan adormit ce incepe sa erupa. Pasiune… lava… cenusa… ce importanta mai are… e prea tarziu sa opresc miscarea si ma las purtata. Ma scurg in mare. In marea atator dorinte si vise nerostite.

Acum sunt femeie. Acum ma simt femeie. Privesc oglinda si ochii imi par altfel. Conturul buzelor a luat forma sufletului si rosul… ah, rosul asta e doar sangele meu ce s-a pus in miscare. E atata dorinta pe ele… atata asteptare… atat freamat si atata presiune.Simt inundatia de sentimente in toate colturile uitate ale fapturii mele si simt tacerea sparta de vocea inimii.

Sunt melodie. Sunt dans. Sunt vibratia ce misca pamantul. Sunt punctul de inceput al infinitului. Sunt pasiune. Sunt rosu. Sunt dragoste. Sunt viata. Sunt vie. Sunt tot.

Sunt totul meu.Totul universului ce m-a nascut. Acum da. Acum pot. Acum simt. Acum … acum e tot ce am… si e tot inceputul meu.

19 august 2010

JE suis MALADE!

Intr-o absenta de “noi” construiesc vise pe baza de speranta. Nu cred in imposibil. Nu vreau sa nu fiu capabila de iubire cand nici macar nu am simtit-o. Dati-mi voie sa imi pastrez inocenta inimii si credinta ca intr-o zi ma va atinge si pe mine acea gentila raza de soare… si ma va lumina… ma va incalzi si ma va ghida spre cele mai frumoase sentimente ale universului.

Voi gasi puterea sa fiu eu intr-o completare noua. Voi avea deminitatea sa pasesc cu incredere in obscurul lumii si sa inving toata nesiguranta si ironia ce mi-o aruncati in fata, voi, cei fara ochi capabili sa vada dragostea.
Ce v-a intunecat inima? Ce v-a tradat nobletea esentei umane ? Ce v-a lasat sufletul pustiu ?

Privesc in mine, in acea faptura minunata ce imi locuieste trupul si o descopar pe zi ce trece mai fascinata de oameni, de emotii, de puterea vietii… si de prea-putinul timp al ei.

E prea scurt traiul meu pe acest pamant incat sa imi permit luxul sa nu il traiesc asa cum vreau… si cel mai important… asa cum SIMT. Fara regrete, fara prea multe intrebari, fara teama de ce se crede, ce se spune, ce se intampla.

Imi traiesc viata cum si cu cine vreau. Fara « de ce-uri », fara explicatii, fara false impedimente ce-mi parvin de la secaturi.

Doar cu zambet... cu nebunie... cu pasiune... si cu atat de multa tandrete, incat nici macar cerul nu imi mai este limita... si nici nu mi-a fost vreodata...

PASIUNE!PASIUNE!PASIUNE! NEBUNIE! NEBUNIE! NEBUNIE! Adica atat de multa iubire incat lumea intreaga este a mea... a celei mereu indragostita de dragoste... a celei mereu capabila de frumos... a celei ce a descoperit secretul eternitatii: sufletul liber... liber de voi, cei ce incatusati si sugrumati viata ce se naste in fiecare bataie de inima ce pulseaza senzatii.

Doamne, si ce frumoasa este viata!!!

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...