12 octombrie 2010

Copleseste-ma cu tine...

Copleseste-ma cu tine... Cu toata masculinitatea ta, care inca imi da fiori... cu toata rasuflarea ta, care imi sufoca asfintitul de ganduri.

Te vreau ACUM mai APROAPE decat imi este permis.
Te vreau ACUM in fiecare molecula ce se dizolva si se amesteca IN FREAMATUL acesta de valuri pe care mi-l numesc TRUP.

Cu tine in gand este cel mai mare CHIN, fara tine, in trecutul meu, este cea mai pustie noapte de incheiat. Parca zilele se inclesteaza in ACEEASI stransoare a mainilor noastre. Parca fiecare cotlon al sufletului te MURMURA pe tine si fiecare rasarit iti recreeaza fragmentele din mintea mea.

Nu esti aici. Nu sunt acolo. Nu suntem nicaieri.

Ma amagesc doar ca am insemnat CEVA. Ceva mai mult decat o litera aruncata printr-o propozitie pe care n-ai sfarsit-o... ori n-ai rostit-o. Ceva mai mult decat un gand hoinar pe care l-ai pierdut cu ploaia. Ceva mai mult decat o pulbere de stea ce ti-a sagetat universul.

Nu ma inteleg. Nu reusesc sa inteleg aceasta DORINTA de tine, aceasta sete nesfarsita de a te mai avea. Si nu ma mint sa iti spun ca macar o data, o ultima data. Te vreau ALTFEL. Altfel decat iti imaginezi tu si pot sti chiar si eu.

Mi-am IMPRUMUTAT sufletul in prea putine povesti de amor nechibzuit. Al naibii de putine! Si ma doare cel mai tare ca nu m-am DARUIT niciodata complet, pasional si fara logica. Nu am reusit sa fiu a nimanui asa cum numai eu stiu ca POT fi. Nu am incercat, macar, sa ma abandonez total in bratele LUI.

Nu am avut incredere.

Nu am avut nici macar rabdare.

Ah, rabdarea asta! Nu mi-e sortita mie! Nu stiu sa o practic! Nu pot sa o inteleg! Nu reusesc sa o integrez spiritului meu!

In lumea mea este ori totul, ori nimic; ori acum, ori niciodata!

Si nu este bine! Si sunt extrem de constienta de asta! Si am un orgoliu puternic si dureros de mare...

... si totusi EL nu a aparut.

Ar fi fost imposibil sa imi mai plang neajunsurile daca il intalneam, pentru ca atunci INTREAGA existenta mi s-ar fi contopit cu a sa si nu ar mai fi existat egoismul Eului meu, ci doar ancestralul si nesfarsitul NOI.

Unde esti? De ce nu ma cauti? De ce nu te gasesc?

3 comentarii:

Anonim spunea...

On ne connaît que les choses que l'on apprivoise. Les hommes n'ont plus le temps de rien connaître. Ils achètent des choses toutes faites chez les marchands. Mais comme il n'existe point de marchand d'Amour, les hommes n'ont plus d'Amour.
Si tu veux un amant, apprivoise moi !
Apprend moi l'Amour, apprends moi à te connaître !

"Petit Prince amoureux de sa Jolie Rose"

Cristian spunea...

http://www.trilulilu.ro/Acelashi/1549b05f21fe2c As adauga mai multe, dar mintea mi s-a blocat in melodia asta.

Marilù Romedea spunea...

Din cate am observat, datorita energiei feminine foarte puternice din aceasta perioada, majoritatea femeilor simt ca tine... Se produce o demascare, lasam masca masculinitatii si ne dam voie sa fim vulnerabile...Iti multumesc ca ai scris aceste randuri si pentru mine...

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...