01 octombrie 2010

Praf de scorțișoară

M-ai lasat aici... goală de tine, pustie de mine și acoperită doar de visul acelui ceva, atât de puternic ancorat în trecut.

Fără regrete... doar cu bucăți ce mi se desprind din trup și îți reconstruiesc ființa.

În așteptarea mea de tine îmi retrăiesc speranța șubredă și ologită de atâta dor nespus. Adormite îmi sunt acum și simțurile, pe care le-ai aprins atunci cu un sărut furat. Mâna ta alunecând timid pe pieptul meu mă arde, încă. Degetele tale pierzandu-se în pielea mea au rămas impregnate adânc în toți fiorii, pe care gândul mi-i trezește.

Îmi caut senzația de tine în fiecare particulă de oxigen pe care o inspir. Nu știu dacă ți-ai dat seama, dar, în acel timp atât de trecut, îmi luai respirația.

Vibram prin tine... acum sunt amorțită.

Te vreau în universul meu actual,însă tot ceea ce mi-a rămas din ființa ta sunt segmente de amintire.

Ne desparte doar răsaritul zilei când ne vom revedea.

Ne apropie doar durerea timpului ce a mai rămas până atunci.

Eu... Tu... o cafea... și gustul nostru de scorțișoară...

Niciun comentariu:

Si mi-ar placea sa intinerim impreuna

Cand ne-am intalnit eram amandoi batrani. Nu, nu in buletine, ci in suflet si gandire. Tu rigid si eu cam acra, niciunul nu mai stia, de fa...