26 noiembrie 2010

Eu... și acum... te aștept...

De ce, atunci când viața mă încearcă și totul îmi pare un imens pustiu, mă întorc cu gândul și cu sufletul mereu la tine?

De ce parfumul tău îl simt tot timpul pe pielea mea și-mi însoțește pașii oriunde mă duc?

Și acum te aștept cu sufletul plin de nopțile noastre... când adormeai doar dacă mă țineai în brațe...

Săruturile ne umpleau toate spațiile ne(de)finite ale ființei noastre astrale și îți simțeam contopirea încă de la primul gând de atingere...

Cât de dor îmi este să mă simt, din nou, Femeie în brațele tale; să îmi stârnești trupul cu răsuflarea ta și apoi să mă faci să vibrez la auzul șoaptelor pasionale.

Și dimineața... Ah!, dimineața să răsară cu aroma noastră de cafea tare și amară (cât îmi plăcea că amandoi ne savuram cafeaua doar neîndulcită), să îți simt degetele cum căută să îmi deslușească, prin tricoul tău, conturul...

Apoi să te privesc în timp ce te îmbraci, să îmi cauți ochii cerându-le doar din priviri părerea, să mă săruți și să ieșim pe usa doar într-o îmbrățișare.

Oglinda liftului să ne păstreze amprentele...

... iar revederea să vină cât mai repede!

Eu... și acum... te aștept...

2 comentarii:

Ursu Paul Victor spunea...

Si a venit??? S-a intors ???

Mar1na (Marina Simona Zanfir) spunea...

Nu...a rama doar asteptarea.

Pasiuni insemnate

Imi plac semnele. De exemplu cele grafice, pe care le insirui ori de cate ori am inspiratie. Imi plac semnele. Semnele lui pe gatul meu s...